Carmen:
Este confortabil sa fii senil
Nu iti mai amintesti daca a sunat telefonul
In gara pierduta intre o oaza si un scorpion albastru marin
Inainte ca el sa coboare grabit
Adulmecand urma dansatoarei de la trapez
Iti amintesti doar zambetul controlorului
De la capatul liniei
Oarecum derutant din cauza lanternei bagate in ochi
Numele si prenumele?
Aurora boreala, raspunzi surazand
Convinsa ca Petru cel Mare
Va construi un nou Sankt-Petersburgul pentru noptile albe
La capatul firului rosu
In salonul oval
Mobilat dupa moda franceza
Cu chansonette
Non, rien de rien….
Femeia din adancuri nu-i stima lacului
Ce pacat ca printul este atat de distrat
Si trebuie sa asteptam inca un mileniu si-o vara
Umbra sarutului
oare tu eşti? oare eu sunt?*
vorbim o limbă aleasă
o fi asta dragoste, sau doar memoria ei?
Licărul memoriei
Adrian:
nu tremurul perdelei ne-a trezit
ci un val venit prin surprindere, cald
o transparenţă a visului
o rază de soare ascuţită,
o sclipire a memoriei
croită în teatrul de umbre
în ţara cea mai îndepărtată: copilăria
umbrele, ca o hologramă
se preling pe sânii tăi
şi dispar în buric
poate-i un vis care se destramă
sau e mâna ta care mângâie uşor
pielea mea înfiorată?
oare tu eşti? oare eu sunt?
vorbim o limbă aleasă
o fi asta dragoste, sau doar memoria ei?
Titlul poeziei si versul marcat cu italice apartin luiAdrian Grauenfels
DANSÂND CU TEZEU 