Unde, draci baltati, am mai auzit eu sloganul asta? In fine, nu pot spune ca a fost energie solara de sa scoti limba, dar suficienta cit sa-ti fie bine, mai ales ca dupa lunch-ul in familie, mi-am tras si bourbonul traditional. Cit priveste celelalte energii, stam bine, nu ne lipsesc. Azi, adica ieri, fiind zi de cupe europene, e posibil sa nu vad apa piscinei la fata, dar tinind cont ca pina la 3pm, cind se joaca Inter-Arsenal, mai sunt fo doua ore, orice e posibil.
Nu, n-a fost posibil intrucit am vizionat si meciul in care City a luat un mare bot de la Bodo/Glimt. O echipa norvegiana care a jucat meserie impotriva galonatei City. Si bine ce mi-a mai parut. Dar stai sa vezi ca miine, adica astazi, joaca si Chelsea impotriva unor ciprioti, si tare mi-e ca vor face un meci in nota lor obisnuita, adica de cacat. M-am batut peste gura, sperind ca va avea efectul scontat.
Dupa meciuri am facut rezervare si ne-am dus sa ne hranim la Watermark Grille, un restaurant pe 41. Fusesem aici, acum doua zile cu niste cunostinte. Si pot spune c-am fost impresionati de calitatea preparatelor, desi e un restaurant de cartier, fara mari pretentii. Motiv pentru care am recidivat in seara asta si bine-am facut.
Eu mi-am tras un canard a l’orange sau duck, pe limba astora, iar sotia a luat un ditai rack of ribs, din care vom minca si miine, adica astazi, pentru ca n-a putut dovedi decit fo trei coaste. Rata a fost meserie, iar sosul, divin. Pe bune! Go Chelsea, Go!
A mai trecut un an! Sa-l fut! C-asa m-apropii de-nceput, Cind bintuiam, fiiind nenascut, Acelasi nimic absolut.
Si uite, vezi, de-aceea-l fut!
Asta ar fi fost declarata „Zi Nationala” daca as fi fost vreun Trump. Cum nu sunt, ma multumesc cu titulatura „Zi de Nastere a sotului” Si ca sa certific cele spuse, cum eu ma trezesc cu noaptea-n cap, am gasit, in living, pe coffee table, un „certificat” de apreciere din partea sotiei. Asa e ea. Are darul de-a ma surprinde cu mici dragalasenii amuzante care ma propulseaza undeva, in al noulea cer. Si intr-o astfel de situatie, spuneti si voi, cum as putea sa n-o astept, sa se trezeasca, cu salata de fructe gata pregatita?
Diseara vom sarbatori la Bleu Provence dupa care voi atasa si ceva poze.
Pina la urma am fost sa me manichiurim si pedichiurim, dupa care am dat fuga la Playa, pe malul Golfului, sa prinzim. Dar intrucit temperatura exterioara nu permitea, desi soarele stralucea, cum numai el stie s-o faca, am luat masa la interior.
Mai multe poze cind ne vom intoarce de la Bleu Provence Ne-am intors si a fost excelent de formidabil. Si ca sa vezi intimplare neprevazuta, desertul a fost din partea casei, dar gresit, adica in loc de Creme Brulee, asa cum comandase sotia, ne-a adus un Lava Cake cu o Inghetata de Ciocolata. Cind a vazut chelnerul, a luat foc si le-a spus ajutoarelor sa aduca deserutl comandat. Asa ca sotia s-a chinuit cu ambele si spre surprinderea altora, nu a mea, le-a dobindit. In prealabil eu am luat un Filet Mignon , iar sotia un Loup de mer. Pozele nu sunt foarte clare pentru ca le-am resized ca sa incapa.
Stiti cumva daca Topirceanu o fi ajuns si prin Florida? Ca prea i se muleaza versurile pe ceea ce i se intimplat Floridei. Dar astazi as spune ca draguta de ea si-a revenit in simtiri, din coma indusa de vortexul polar. Oare sa fi fost razbunarea Groenlandei? Ca si asta e posibil.
Dimineata am fost la piscina. Vai ce dor mi-a fost de ea! Dar cu tot dorul, n-am reusit s-o abuzez mai mult de 45 de minute. De, puterea obisnuintei. Lunch-ul l-am avut acasa cu briosele ramase. Iar pe la 5PM n-am prezentat la Waterfront Grill unde facusem rezervare. Sotia s-a luptat cu niste scoici, iar eu cu un tartare de ton. A fost placut si ne-am simtit excelent pe terasa, mai ales ca nu adia nicio boare de vint. Si pentru a ne marca trecerea prin zona, am fi vrut sa incrustam pe copaci si pe masa restaurantului citeva inimi sagetate, dar imi uitasem briceagul acasa. Asa ca a trebuit sa ne multumim cu fo 30 de poze.
Greenland, tara care are atita green, cam cit aveam eu prin buzunare cind jucam „verde stop” cu ceilalti puradei. Ei bine, aceasta frigida domnisoara a devenit peste noapte extrem de rivnita de marile puteri, mai ales acum, de cind razboaiele si redefinirea zonelor de influenta au fost repuse pe tapetul lumii. I-am spus tara, desi are doar autonomie, nu e independenta. Dar de ce o fi atit de rivnita aceasta Alba ca Zapada de piticii lumii? In primul rind pentru pozitia strategica si-n al doilea pentru mineralele pe care le poarta-n pintece. Aceasta Australie a nordului, ca e cam cit continentul respectiv, e revendicata de Danemarca, care pe linga faptul ca e un lindic de tara, mai e si la dracu cu carti.
Bun, pina aici e cum e, dar hai sa trecem la laba. Aceasta bucata de gheata, cum spuneam, face parte impreuna cu Insulele Feroe, din „marele” kingdom al Danemarcei. Kingdom celebru datorita Micutei Sirene, ca-n rest e vai mama lui, mai ales de cind s-a dat cu UE. Mentionez ca desi parte din regat, Greenland si Feroe n-au aderat la UE si nici la moneda lor. Bun, deci Mette, care impreuna cu Rutte au niste nume de-ti vine-a le fute, Mette, cum zic, prim ministra a regatului, iese anul trecut in public, rapusa de rusofobie, si-si pune poalele-n cap. „Aoleu, minca-v-as, sariti, submarinele rusiilor si chineziilor ne-au impresurat Greenland-ul si vor sa ni-l ciordeasca!” Pai bine fa, timpito, tu vrei sa ai kingdom, dar altii sa ti-l apere? Asa cum a fost si-n WWII? Pai n-are dreptate Trump sa spuna ca ar cam trebui sa te intinzi cit iti e plapuma? Ca daca nu te apara America, cine s-o faca? Europa? Hai las-o-n buze (sa se-amuze), ca voi toti nu sunteti capabili sa speriati un stol de ciori, da’-pai doua puteri nucleare.
Pe de alta parte, tot Narcis are dreptate cind spune ca daca e asa cum urli, atunci securitatea Americii e in pericol, intrucit Danemarca ma-tii e la 3000km distanta de Greenland, pe cind America de Nord e la numai 24km, (vezi Kennedy Channel).
Satellite location map of Greenland.
Si atunci, nu se cheama ca donsoara Danemarca si-a facut-o cu mina ei? Ba se cheama. Si se mai cheama ca cei 15 purcelusi europeni trimisi s-o apere de „lupul cel rau”, o sa i-o suga lupului pina li s-or sterpezii dintii-n bot.
O alta don’soara care face numai timpenii si care sigur o va lua la laba, e Ucraina. Ca acum doi ani (in februarie), Dasimie a decis sa se intilneasca cu Mette. Si cum stateau ei doi la un ceai rusesc, „mari se vorbira si se sfatuira” s-o puna de-o intelegere bilaterala de securitate. Un fel de „te ataca, sar; ma ataca, sari” Totul gigea si legal, numai ca acum, cind Mette zbiara ca va apara Greenland-ul cu arma-n labe, impotriva razboinicului Trumpist, tratatul de securitate il obliga si pe Dasimie sa-i sara in ajutor. Iar asta, ar insemna, in singura varianta absurda, ca va trebui sa lupte impotriva celor pe care-i roaga sa-l apere. Aaaa?. Pai cum vine asta Volodimire? Pe unde vei scoate camesa, baietule? Laba proasta, ce esti!
Si pentru a ne dovedi tuturor ca razboaiele pe care le gindeste, sunt toate in interesul pacii, Narcis le va da tuturor in cap cu Nobelul pentru Pace pe care i l-a acordat Corina, o alta detinatoare a acestui „trofeu” labagist. Oricum, pe ea n-o ajuta cu nimic. Ce, „meritul” nu e transferabil? E uite ca pentru Narcis este, chiar foarte transferabil, iar comisia vikinga a luat-o-n mina si s-a facut iar de cacat. Asa poate reuseste sa-si dea seama cit valoreaza aceasta pleasca, acordata de-a lungul anilor unor merituosi criminali.
Ma uitam cu groaza la imaginea pe care mi-o transmitea camera montata la intrare in casa din TO. Totul alb si dezolant. Dar pe de alta parte, cred ca ar trebui sa ma si bucure, intrucit e singura majoritate alba din Canada, if you know what I’m talking about.
In fine, pina una-alta suntem la caldura. „La ce, ma? 7C numesti tu, caldura?” MmmmDa! Cam are dreptate si eul meu interior. E un soare si-un senin de-mi vine sa ies afara, dar din pacate azinoapte au dat drumu la frig si sa dea toti dracii daca nu mi-a retezat pofta de iesit, exact de la glezne-n jos.
Si ca sa nu ma plictisec, am gatit citeva briosi sarate sau cum le spun astia, savory muffins. In primul rind am fiert patru cartofi. Dupa aceea i-am pus intr-o tava pentru briosi si i-am strivit cu un pahar, lasind totusi citiva mm la fund. Apoi in gaoacele realizate am pus ulei, usturoi taiat marunt, sare, piper si le-am bagat la cuptor la 425F pentru a deveni crocante. In acest timp am pus 4 oua si doua linguri de cottage cheese, sare si piper in blender si le-am zbatut pina au ajuns o zeama grosuta, ca de clatite. Apoi am scos gaoacele de cartof din cuptor, am pus italian spices, am turnat zeama obtinuta, am presarat ardei gras taiat marunt, chives (un fel de ceapa verde) si brinza rasa si din nou la cuptor la 350F pentru 30min. Si uite asa am rezolvat breakfast-ul. Sotia, pot spune, a fost incintata de rezultat. De fapt mi-a sugerat ca n-ar fi rau sa mai fac vreo sase. Si le-am facut. Asa ca astazi nu mai iesim pe nicaieri.
Astazi cica ploua iar miine va fi un soare nimicitor. Cel putin asta spun clarvazatorii de la Weather Network. In acelasi timp, la TO sunt -12C, dar feels like -21C si ninge-n draci. Asta dupa ce ieri au fost +4C si-a plouat. Si-ntreb, „cum sa nu te futi pe ea de Canada, cind intre -21C si +21C sunt 42 de grade diferenta?” Si desi nu sunt convins, pina si damblagiul Nicusor, iesit din criza, ar putea ajunge intr-un tirziu la concluzia ca TO = FL- 42C.
Aflindu-ma acum in poza din stinga, adic zona cu +21C, am programat o runda de rupt picioare prin magazine. Care, orice s-ar spune, e de preferat inotului prin nametii scirtiind de ger si jale. Nu-i vorba ca si aici a tras fo doua reprize de potop, dar in rest ploua linistit. Iar cind s-o plictisi sa tot ploua, o zbughim.
De zbughit, am zbughit-o, dar nu ne-a fost usor, intrucit din motive de crivat, temperatura a coborit la 16C. Mai mult decit noi, au suferit palmierii, care neavind posibilitatea de-a se ascunde prin mall-uri, au tinut piept cu stoicism vintului napraznic. Noi am fost, asa cum ne-am promis, la cumparaturi si recunosc ca eu am fost singurul beneficiar. Si asta pentru ca am gasit sacou, exact unde ma asteptam mai putin. Si nu numai atit, dar fiind in ieftinire, l-am luat la jumatate din pret. Adica cu $97.50. La pretul asta as fi luat doua, numai ca aveau masuri peste posibilitatile mele fizice.
Dupa aceea, din cauza racorii instalate in atmosfera, ne-am intors zgribuliti in ambianta primitoare a caminului conjugal. Camin in care vom petrece tot restul zilei.
Simt o lene care ma-nvaluie si pune stapinire pe toate pornirile mele navalnice. Este exact lenea pe care o simteam cind, copil fiind, il ascultam pe taica-meu dapanind povesti cu Feti Frumosi si Ilene Cosinzene. A propos, ati auzit ca-n noua editie a povestirii cu Fat Frumos, asta nu se mai ia la lupta cu Zmeul Zmeilor. Nu, tata, acum cica-l ia de nevasta. Vai cum se schimba lumea si-odata cu ea si basmele copilariei. Alba ca Zapada isi botoxeaza buzele si-si siliconeaza titele si bucile ca ajunsese mai naspa decit Muma Padurii, fata lui Verde Imparat demonstreaza pentru dreptul la virginitate al padurilor abuzate, iar Craiasa Zepezilor a divortat de Zina Zinelor, c-a prins-o cind si-o tragea cu Prislea cel Voinic. Si toate astea in vreme ce la Florida nu contenesc sa se buluceasca norii. Ca d-aia a navalit si lenea peste mine.
Da, numai ca eu ma scutur de lene, cam cum se scutura ciinele de apa si „pornesc cu-nflacarare pe un drum presarat cu primaveri”. Ca nu stiu cum s-a facut, dar inca n-am ajuns sa-mi caut sacoul viselor mele pastelate. Dar astazi sunt hotarit sa hoinaresc pe 5th pina voi gasi ce mi-am propus.
Si ca sa vezi tenacitate, cu un efort cosmic, soarele a reusit sa strapunga patura de nori, exact cind ieseam din casa. Dar probabil ca din cauza efortului, a clacat, ceva mai tirziu. Oricum, acum, c-am ajuns acasa, a reaparut, dar incepe Chelsea – Arsenal si n-are dacit sa sclipeasca si la miezul noptii, ca nu renunt la meci. Mai bine renuntam.
Dar sa nu uit, am gasit sacou. Heap, heap, hooraaay! Misto, din in, culori superbe. Ce sa mai, noroc cu carul. Ce culoare mi-am luat? Pai nu, nu mil-am luat ca inca nu mi-am pierdut mintile. $4150 un sacou? Bine, ala care-mi placea era mult mai rezonabil, $3499. Fuck them and their prices! Bai, adica astia numai au simtul masurii. Si va jur ca m-am uitat sa vad daca n-aveau ceva diamante sau reverele captusite cu aur. Nu, neica, era cirpa … pura, lovi-i-ar toate cicloanele si uraganele lumii!
Asa ca, intrucit ajunsesem la Venetian Bay, am intrat la un restaurant, pe terasa unei cladiri, unde ne-am potolit foamea generata de umblatura si nervii cauzati de preturi.
„Afara-i vint si e-nnorat si … George nu mai vine” Zi de13, alta dimineata de fecale. Numai ca asta nu cred c-o sa se mai dreaga. Spuneau astia de un vortex polar care va afecta si Florida si uite ca, ai dracu, au avut dreptate. Adio perpeleala pe ziua de azi. Motiv pentru care, pina cind vom prinzi cu o agenta de real estate, ca bag sama, cam astea ne sunt cunostintele floridiene, vom da iama prin magazine. Oricum trebuia s-o facem intrucit il terminasem pe Limoncello si pe somonul afumat. De fapt sunt mai multe, dar nu m-apuc sa le enumar.
„De dimineata linga lac”, sotia s-a-ntretinut c-o salata, iar eu am ros la doua triunghiuri de pizza ramase de-aseara. La prinz am fost din nou la „239” pentru a ne intilni cu o agenta de real estate care ne-a facut rost de prima casa si cu care am ramas in contact. Numai verbal si vizual. Va intrebati ce-i cu titlul acestui post? Poate ca poza din stinga va va lamuri.
Imaginea din dreapta e dupa lunch. Iar diseara, din cauza de vreme, vom cina tot la domiciliu, mai ales ca am facut cumparaturile amintite.
VatiClanul Papei 