Credeam ca ziua perfecta pentru mine era aia in care doar stateam, ma uitam la seriale, citeam si .. cam atat. Azi am avut minunata ocazie de a face doar aceste minunate (ca sa ma repet) lucruri mentionate mai sus si n-a fost nici pe departe ziua mea perfecta. Abia astept sa ies afara ! Nu o sa se intample prea curand (decat maine la medic) pt ca dammit am racit. Cred ca in ritmu' asta pana vineri termin toate sezoanele din How I Met Your Mother (ce enervant e sa scrii toate cuvintele din titlu cu majuscule) - azi numai la asta m-am uitat, bine, si la gossip :D. (doar pe mine m-a enervat episodul?) Deci da, pana vineri termin toate sezoanele. Eventual si un pic din Sex and The City si The Big Bang Theory. In rest, nimic nou ... Acum cu atat mai mult.(sau mai putin?)

Cuando me enamoro ..

M-am plictisit. Rau de tot de orasul asta in care nimic nu se intampla niciodata. Nu tu oameni noi, nu tu oameni vechi interesanti, macar. Nimic. Ultimele zile le-am petrecut in fata calculatorului, uitandu-mi la seriale, stand pe mess si evident, pierzand vremea pe Facebook. Aveam de gand sa termin Parfumul, dar n-am avut chef. Ma chinui de vreo 2 saptamani ("chinui" e mult spus, in ultimele 2 saptamani mai mult statea saraca pe noptiera, si o mai deschideam ca sa citesc o pagina, doua; dar azi m-a lovit setea de citire, din fericire :D), ceea ce e cam mult pt o carte de 287 de pagini (parca).
Ideea e ca saptamana asta am de gand sa-mi schimb radical programul (woaa, ce maret suna) si sa ... nu stiu, sa fac altceva. Vrajeli, evident, pt ca stiu de pe acum ca nu o sa misc un deget ca sa fac altceva, dar e bine sa mai scrii si posturi motivationale din cand in cand, mai ales la inceput - sau aproape - de saptamana. O saptamana de vacanta. Incepe scoala si ... si nimic, incepe scoala. Asta e !

PS : A se intelege ca prietenii nu fac parte din oameni vechi neinteresanti.

Every year I realize how stupid I was the year before. Spre exemplu, anul trecut, cand eram, sau ma credeam super tare, ca doar nu mai eram la generala, ci la liceu. Mare chestie. Eram inca una din cei 280 de boboci, la fel de speriata, si mult prea incantata. Nu ca mi-ar parea neaparat rau de entuziasmul pe care anul asta, l-am cam pierdut. Oricum, la anu' o sa fie la fel. :D
Septembrie, inca o vara care a trecut, inca un an care incepe ... Iar caiete, manuale, 6 ore. Ce sa mai, ne intoarcem de unde am plecat. Desi, intr-un fel, mi-era dor de, nu neaparat de scoala in sine, cat de atmosfera din clasa. De comentariile din timpu' orei, de pauze. Parca nu mai suna chiar asa de rau.
O sa-mi fie dor de vara. N-o fi fost vara asta asa cum am vrut eu, dar o sa-mi fie dor de ea. Mai e putin pana la urmatoarea vara ...

Stewardesele astea de la Blue Air vorbesc tare prost orice limba straina. Nu ca m-as crede cine stie ce entitate, dar profa mea de engleza ma intelege. Si sunt atat de leesinate …
Sunt in avion de mai bine de 1 ora jumate, sau 2 … E 2 jumate ora Spaniei, si eu m-am urcat in avión la 2 fara 20, ora Romaniei, deci sunt vreo 2 ore. La 4 si 10 ora Spaniei (din nou), aterizez, deci mai am ceva de stat si plictisit. Am vazut Pride and Prejudice a doua oara, de fapt, am incercat sa-l vad pe tot, dar pana la urma am dat la scenele preferate. Am vrut sa citesc, dar n-a mers. Ma plictisesc si cred ca ma ia si durerea de cap, ceea ce e destul de nasol in avión. Ca in oricare alta parte de altfel.
Asa ca m-am hotarat sa scriu. Singurul lucru care ar putea sa ma destreseze, din moment ce mama are grija sa ma streseze din plin. Tipic ei. De fapt, nu e numai vina mamei, ziua asta e stresanta. Rochia mea e stresanta, desi nu-si prea da seama. Trebuia sa ma gandesc, ca doar am mai mers cu avionu’ ca o rochie lunga e… o rochie lunga, in orice caz nu de luat pe avión. Am calcat de vreo 4 ori pe ea, plus ca se mai si uita lumea ciudat la mine gen “Uite-o si pe-asta cu rochie lunga” dar asta e. Parca nici in blugi nu ma vad (si chiar daca m-as vedea, tot degeaba, ca nu am cum s ama schimb). Ar insemna sa-mi semnez singura condamnarea la moarte daca as fi venit in blugi. Tre’ sa fie groaznic de cald in Spania.
3 fara un sfert. Hai ca nu mai e asa mult. Acum cateva zile asteptam momentu’ asta, dar acum imi dau seama, ca asa fac mereu, pt ca apoi sa ma plictisesc de moarte, si sa realizez ca nu e nimic misto – sau extrem de placut (bine, e mai placut decat sa stai 3 zile pe autocar) , in afara de faptul ca faci niste poze la nori si alte chestii dintr-astea. Deci revenind la idea principala, e plictiseala mare, si partea proasta e ca in curand mi se duce batería de la laptop, deci plictiseala o sa depaseasCA COtele maxime.
Mai ascult de vreo 5 ori Parachute si Give love a chance, ma mai impiedic de … tot de 5 ori in rochia mea lunga, si gata zboru’. Din fericire, daca ma lasa laptop ul – chestie totalmente probabila, mai am o carte si 2 reviste.
O sa continui postul acasa – deocamdata vreau sa motai.
Mai am o oraaaaaa ¡ Ma intorc la motait :D.

Da, ma lasase bateria de la laptop si un copil nu inceta sa planga si niste babe din spate se gasisera sa vorbeasca la telefon exact cand aterizam. Sau erau niste ... tute. In fine. :D


So, here I am. De aproape 2 saptamani. In afara de cateva chestii cumparate, cateva mai multe :D, mers la plaja si iar la cumparaturi, nu prea se intampla nimic iesit din comun. Cu exceptia zilei de duminica, 11 iulie, cand a castigat Spania campionatul si toti au iesit pe strada ca nebunii. Si ca nebunii au continuat toata saptamana.
In rest, cald si bine. :)) Ma tot chinui de ceva vreme sa scriu ceva mai ... altfel, si sper sa se intample curand. I'll be back!

Give love a try.

I'm not what they call a Jonas brothers fan, dar melodia asta e chiar draguta.

y mañana me voooooooy.

Deci maine plec. In sfarsit. Am asteptat ziua asta (de fapt, inca o mai astept) mult timp, si acum parca imi vine sa raman. O luna. Departe de "fratii mei" (:))) dar acolo unde intr-un fel sau altul ma simt cel mai bine. Se spune ca "acasa" e unde iti e inima. A mea a ramas de mult in Spania.
De fapt, incepe sa-mi (re)placa ideea. Exista net, telefoane - in afara de al meu, care nu mai merge... Si oricum e doar o luna. Si inca putin.
Plaja, magazine, FOTBAL - duminica ma fac rosie si galbena pe fata :D - abia astept!
Spain here I come!

titlu.

Dupa o perioada lunga de extrema lene, in care mi-am abandonat superbitatea de blog, am revenit. M-a plictisisem sa scriu, oricum, nu citeau decat vreo 2-3 maxim, asa ca n-avea niciun rost. As fi stat in starea aia mult timp de acum incolo, numai ca am aflat ca o buna prietena si-a facut blog, asa ca mi-am zis sa ma intorc la scris. Ca tot e vacanta si nu mai am ce sa comentez, mai ales ca peste o saptamana si ceva plec. Unde sunt zilele de alta data cand scriam tot felul de balarii ? S-or intoarce ele. (speer)
Mi-am dat seama (de fapt, stiam de mult) ca suntem niste nemultumiti. Toti. Indiferent de natie, sex, etnie sau mai stiu eu ce. Suntem nemultumiti de parintii nostri - pt ca intotdeauna ii vedem pe cei ai prietenilor nostri mai buni. Si ei zic acelasi lucru despre ai nostri si tot asa. Nu ne plac lucrurile pe care le avem, nu ne place scoala, nu ne plac profesorii nostri. Vara vrem sa fie frig si brusc ni se face dor de Craciun si de iarna, desi iarna asteptam cu disperare vara. Nu ne place tara in care traim, si asta nu numai romanilor. De fapt, singurii oameni care sunt multumiti de tara in care traiesc, sunt emigrantii. Patriotismul de asemenea, nu s-a inventat pentru cei care chiar s-au nascut in tara respectiva. In fine, ideea e ca orice s-ar intampla, nu o sa ne convina niciodata. O sa traim gandindu-ne ca se putea si mai bine, desi uneori nu facem nimic pt asta, dar nu o sa luam niciodata in calcul ideea ca se putea si mai rau.