Alecsandra In Wonderland

Oare,macul e plamadit

Din lut si sarut?

Si se prelungeste,tacut

Ca o-ndragosteala a campului?

Oare,macul e rezemat

De bratele firului de iarba?

Pictat de rujul nesfarsitei intinderi,

Ori printre crapaturile pietrei?

Oare,macul traieste

Doar o adiere de clipa,in glastra

Pentru ca minunea lui e cuprinsa

In privegherea rubinie a campului?

Poti sa-l privesti,inrosindu-te,

Indragostindu-te sau mirandu-te,

Dar insusindu-l ,ii sugrumi taina

Ca ranile ivite din petale.

Unii oameni inteleg tarziu:

Macul se lasa iubit

Doar in salbaticia campului

Si-n sotronul de pe astfalt!

Alti oamenii inteleg devreme:

Macul iubeste

Lutul,sarutul,soarele, ploaia

Si rosul arcuit al curcubeului!

De fapt,nu pierdem nimic

Poate doar atasamentele,

Care au un sens trigonometric.

De fapt,nu posedam nimic,

Poate doar dalta de patima

Care ciopleste zelul.

De fapt,nu avem nimic

Cu adevarat al nostru,

Poate doar un fractal,

In plexul solar cand e luna noua.

De fapt,nu stapanim nimic,

Poate doar imprumutam

Hrana si respiratia

Ca sa implinim rostul.

De fapt, nu suntem nimic,

Poate doar praf de stele,

Din care bunica face mucenici,

Dospiti de mama.

De fapt,nu iubim nimic,

Daca avem inca nevoie

De microscop ca sa vedem

In exterior celula separata

Din interiorul intregului.

De fapt,nu stim niciodata

Poate doar conventional,

Care e diferenta dintre

Realitate si vis.

Si ne amagim ca stim sigur

Ca iluzia e musai o Cenusareasa.

Doar o fuga cu iz de roua

Desparte inevitabila intalnire.

A mea cu mine, a ta cu tine,

A mea cu tine, a ta cu mine.

A soarelui cu luna,a tarmului cu marea.

E nevoie sa te pierzi putin

Ca sa te intalnesti cu tine.

E nevoie sa stralucesti in intuneric

Ca sa imblanzesti lumina.

E nevoie sa treci prin iubirile pierdute

Ca sa regasesti iubirea pentru tine.

E nevoie sa arzi teama si durerea

Ca ele sa-ti devina candela.

E nevoie sa fii suspendat

Intre pamant si cer,

Ca sa poti sa privesti in tine.

E nevoie de lacrimi si dor

Ca sa fii liber, razand.

E nevoie sa renunti la iluzia separarii

Ca sa te simti conectat la

Iarba,melci,stramosi, anemone sau stele.

E nevoie sa uiti de timp

Ca sa fii in prezent.

Si,intalnindu-te cu tine,

Aici,in prezent,

Devii respiratie,cuvant,emotie, tacere.

Toate acestea si mult mai mult.

Am masurat cu scoici

Pasii iubirii abstracte.

Sunt divizorii strengari

Ai strumfilor marini!

Hohote de ras sagalnic

Sau plans burlesc.

Oare conteaza?

In diagonala tacerii

Se aprinde sec

Strigatul de taciune

Al prefixului „dez” :

O teza,aparent, sofisticata:

O sfoara de circ

De la deznadejde

La dezumanizare,

-prin transhumanta-

La desavarsire.

Cum „z”se schimba in „s”

Ca zumzetul zelului

Preschimbat in smerenie!

Nu stiu sa astern

Intre pufosenia norilor,

Desertaciunea cerului meu.

In concretul iubirii,

Valurile au o geometrie clara

Ele se roaga la zeul marii.

Asfaltul valurilor inghite

Sotronul nisipului.

Iluzia indepartarii

E claritatea apropierii.

Mai stii cand visai

Buburuze plutind

Peste poienita valurilor

Si calugarita purtand

Crucea algelor?

Daca mai stii,

Poti sa revii!

Am gasit cerceii!

Turnul idilic de fildes

Scormoneste rumegusul

Dintre stinghiile sertarului,

Intre doua bule de aer

Si doua molecule de apa.

Urechile acelea de lemn

Raman pentru papilele putrede?

Sau isi aseaza timpanul

Pe aria simandicoasa

A ravnitei unde cerebrale?

Se traieste periculos

Si se moare simplu.

Ca tot ce e impersonal!

Dar tu stii bine asta,

Doar unicornii sunt unipersonali.

Si cascada aceea care urca

E tot scrinul firescului?

Si spatiul dintre respiratii,

Si golul dintre cuvinte,

Si plinul dintre valuri?

Sau cum vezi tu

Asezarea asta in careul astral?

Sidefie si muta

Sau purpurie si surda?

Eu si cerceii magici!

Tu si inelele lipsa.

Numai bijuterii vintage!

Ce podoabe regale

Si ce viata nobila

In josul cotidianului,

In mizeria dintre lumi!

Sa privim in sus,

Spre nicaieriul cerului.

Si daca ametim,

Ne invelim in curcubeu!

Pare o fuga ludica

Dar este incremenirea in zar.

Cu sau fara har:)

Ca o ruleta ruseasca

Pe cat de zidita

in zatul cafelei,

Pe atat de ancorata

in alegeri zimtate,

Un Raskovnikov solar

Imi tot recita ca

„Fericirea e

la un pas distanta…”

O mantra slavona

ca o litanie fatetata,

Cu iuzii de coca

si aluzii de smoala.

Si grabesc pasul

Sa reduc distanta,

Sa cuprind fericirea.

Inainte e doar marea

Si inaintea ochilor ei

E doar zarea.

Pas dupa pas…

Ce dans ciudat!

Pana la un pas sucit,

Pelagic si razvratit.

Urmele pasilor pe nisip

Calatoresc pe mare

Sa odihneasca glezna

In prezentul tacut al

Miscarii plutitoare.

Si in acest acum

„Fericirea e la un

pas distanta”

Cand pasul e

Facut in spate.

Cu mintea din suflet

Si sufletul din minte.

Valsul nervozitatii si

Tangoul rabdarii.

Passo doble

fara pasi ramasi.

 

 

 

 

 

 

 

 

Cand nevoia de conectare

Devine mai mare

Ca dorinta de putere,

Cioburile din suflet

Devin vitralii

Din acuarele organice

Si de acolo zboara ingerii.

Cand nevoia de intimitate

Devine mai mare

Ca dorinta de seductie,

Legile iubirii panseaza

Legile formale ale fizicii.

Si aici se intorc ingerii.

Cand nevoia de a fi

Devine mai mare

Ca dorinta de a exista,

Se cubeaza tot spatiul

Ca tu sa devii curcubeu.

Si aici se odihnesc ingerii.

Cand nevoia de a transcende

Devine mai mare

Ca dorinta de a controla,

Se deschid cerurile

Si tu devii inger.

Mai tatueaza-mi

Un carcel din cirese

Sau un fractal din liliac

Deasupra snururilor,

De la mana stanga

Ca sa aud acolo pulsul,

Un freamat de vulcan,

Ca un manunchi de

Artificii brodate

In circulatia sangvina.

Mai saruta-ma pe frunte

Ca sa am claritatea

Globului de cristal

Pana acum captiv

In mansarda somptuoasa

A unui paralelipiped.

Mai apoi mototoleste

Neputinta si indoiala

Si rostogoleste-le

Spre lacul limfatic

Al povestilor nescrise.

O soapta de mai

Modeleaza tacerea.

Iti mai amintesti:

Sufletul traieste acolo

In respiratia Necuvintelor

Mult mai frumos si

Mult mai inalt!?!…