allaboutem13

Lacrimile pusesera stapanire pe mine.Nu mai puteam respira.Cum putea sa creada ca eu as putea sa fiu aceeasi fata fara el langa mine?M-am uitat absenta la pozele cu noi din rame.Eram fericiti.Acum trebuie sa imi construiesc singura fericirea.Era dificil sa zambesc fara el langa mine.Dar nu imposibil.

-Dallisz trezeste-te!Imi ordona cineva din spatele usii ciocanind cu putere.
-Ce te face sa crezi ca m-as trezi?am intrebat persoana din spatele usii.Vocea imi era familiara dar totusi ciudata.
-Daca nu te scoli in secunda asta,Kevin o sa iti scoata usa din balamale!
-Ce o sa faca?intreba mama(vocea ei am recunoscut-o) speriata.
-Shht!ii spuse cealalalta voce.Nici macar nu este aici.Daca intuitia mea nu era gresita in spatele usii se afla o armata intreaga care vrea sa ma scoata din starea asta.Mda,super.Numa de asta aveam eu chef acum.
-Dallisz  ultima sansa!ma ameninta din nou.La 3 intram peste tine.Mi-am dat ochii peste cap si mi-am tras pilota peste cap.Totusi daca erau oameni destepti pur si simplu apasau clanta.
-3…2…1…Dallisz te ridici in momentu asta din pat!imi ordona Alice ragusita.Acum macar stiam de ce nu am recunoscut vocea.In semn de protest mi-am tras mai tare pilota peste cap.
-De ce esti dificila?ma intreba Rose suparata.
-Nu sunt dificila.Vreau sa fiu singura!i-am spus accentuand ultimul cuvant.
-Esti singura de o saptamana.Ti-a ajuns!Uita-te la tine.Nu mai mananci,nu iesi din camera,nici pe la scoala nu ai mai dat.
-Nici macar nu m-ai vazut cum arat.
-Dallisz  ti-a ajuns!Ok?Toti suferim dupa ce ne despartim.Dar viata nu consta doar intr-o persoana.Si nu este sfarsitul lumii.Poate ca asa era mai bine.Mi-am tras pilota de pe cap asta mai mult ca sa-i adresez o privire de genu”Taci din gura ca nu intelegi nimic.”
-Nu stiti absolut nimic.

-Dallisz daca nu eram noi tu il urai pe James  mai mult ca orice.Iti aduci aminte scena din baie?Cand l-ai vazut cu Sasha in masina?Am aprobat din cap.Cum puteam sa uit?Era prima data in viata cand am plans pentru un baiat.Daca atunci iti ziceam ceea ce a avut Rose de gand sa iti zica,tu si el erati in razboi.Si nu razboi national ca mondial!
-Ce a vrut Rose sa imi zica?am intrebat-o interesata.
-Ca este un afemeiat care nu merita atentia si iubirea ta,imi spuse ea privindu-si manichiura perfecta.
-De ce nu ar fi meritat-o?am intrebat-o suparata.
-Pentru ca se dadea la toate fetele,si eram convinsa ca si cu tine va fi aceeasi poveste.Te va folosi o noapte apoi se va comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.Doar ca totul a fost mult mai ciudat decat ne asteptam.Tu ai fost prima care i-ai patat imaginea si ce a fost mai ciudat,el nici macar nu a reactionat.De obicei te facea in toate felurile,te umilea.
-Voi incercati sa ma faceti acum sa-l urasc pe James ?le-am intrebat suparata.Fiindca nu va iese.Putin imi pasa ce a facut inainte.Cat timp a fost cu mine nu s-a comportat ca un magar!
-Nu incercam sa te facem sa il urasti.Vrem sa iti dai seama ca nu era perfect.Sigur acum tu il idolarizezi.Baiatul perfect cu ochii verzi,bani si tot tacamul.Dar nu era chiar asa.Trebuie sa intelegi si sa treci peste asta.Te rugam frumos!Ne este dor de vechea Dallisz,care zambea care se uita la noi ca la niste omuleti verzi cand ne-a vazut prima data,dar ne-a acceptat repede.Imi este dor de Dallisz cu care mergeam la cumparaturi,in cluburi,la alergat si niciodata nu obosea.De Dallisz  aia imi este dor!Nu de Dallisz  asta care sta si isi idolarizeaza fostul prieten,imi spuse Jessica mai hotarata ca niciodata.

(Pana la urma Jessica a fost langa mine,mi’a spus ca nu trebuie sa plang pt un amarat d baiat,care mi’a sfasiat inima ,nu?= Advarata Jessica)

-Dar…
-Niciun dar.De astazi inainte o sa te schimbi.Te-am lasat sa suferi acum vine timpul schimbarii.Sti bine ca nu poti sta toata viata intr-un pat,iingrijorandu-ti mama,facand-o pe Anastasia sa planga si fara sa ne dai un semn de viata.
M-am uitat in ochii  Jessicai si  ai lui Rose si atunci mi s-a aprins beculetul.Viata mea nu era o drama,eu o faceam sa fie.
-Ma puteti lasa putin singura?Va rog.Promit ca este ultima data cand va cer sa ma lasati.
-Dallisz ce vrei sa faci?ma intreba Jessica suspicioasa.
-Nimic rau.Va rog plecati!
-OK.Te asteptam jos.Am mers si am inchis usa dupa ele apoi m-am indreptat spre baie.Am pasit inauntru cu capul in sus.De azi inainte Dallisz Fillmore  nu se va mai uita in jos.Va fi tot mereu cu capul sus,mandra,incercand sa isi implineasca visul.Nu ii va mai face pe ceilalti sa planga,sa sufere si nici ea nu va suferi.Dar nici nu voi mai permite nimanui sa intre in inima mea.O singura greseala era sa ma coaste toata viata.De acum inainte,nu va mai fi la fel.Totul se va schimba.Eu nu voi mai fi o adolescenta oarecare,voi deveni un om important.Um om care ii va avea pe altii la conducere,nu care va fi supus.M-am mai privit inca odata in oglinda.Sclipirea din ochii mei se schimbase.Niciodata Eu,Dallisz Fillmore nu va mai arata in halul acesta:cearcane negre,aproape verde la fata cu buzele crapate.
Am dat drumul la apa si m-am bagat sub dus.Apa rece ca gheata imi provoca durere ca si cum cineva m-ar fi lovit peste corp.Totusi nu am facut nimic ca sa dau drumul la apa fierbinte.Fiecare picatura care se zdrobea de corpul meu ma facea mai puternica.Imi aducea aminte de vorbele bunicului: „Toti avem indoieli, te indoiesti, deci existi. E bine sa fii realist si sa analizezi bine cu ce te arunci in lupta. Dar nimeni, niciodata n-ar trebui sa te faca sa te opresti din a-ti urmari visul”.Am inchis apa si m-am indreptat spre dulapiorul care fusese reparat dupa criza mea.Mi-am luat toate produsele de infrumusetare si le-am aplicat pe rand.Fiecare avea efectul sau,dar impreuna ma

faceau sa devin superba.M-am dus spre dulap si mi-am ales cu grija tinuta.Mi-am luat o fusta neagra si o bluza alba care avea spatele decupat.In picioare mi-am luat sandale cu toc negre din piele.Mi-am intins parul si m-am machiat destul de natural.Cand m-am uitat la rezultatul final am ramas surprinsa.Intradevar,vechea Dallisz disparuse cu totul.Adolescenta indragostita pana peste cap care aproape uitase de visul ei se transforma intr-o femeie puternica si frumoasa gata sa isi atinga telul.

-Ce surpriza?
-O sa vezi.Asta daca te grabesti.
-Bine.M-am spalat pe fata si am iesit din baie.Stiu arat oribil.Haide sa trecem peste si sa mergem acasa.
-Of!Iubita mea! Cine ar fi crezut ca tu il iubesti asa de mult?Nu i-am raspuns si am iesit pe usa afara cu foaia de externare.
-La revedere!ne saluta doctorul bagacios politicos.Sper sa te faci bine!
-Da sigur.Si eu sper sa iti gasesti propria ta viata si sa nu te mai bagi in viata mea!i-am spus nervoasa.
-Dallisz ,asta a fost nepoliticos!ma certa bunica.
-Putin imi pasa.Haide sa mergem acasa.

***

-Dallisz!ma intampina bucuroasa Anastasia.Mi-a fost dor de tine!
-Si mie printeso!am stranso in brate cat de tare am putut.Cand o strangeam in brate aveam vaga impresie ca nu imi lipseste nimic.
-Dallisz,esti bine!Am lasat-o pe Anastasia jos si m-am uitat uimita la … mama?!?
-Mama?!?
-Iubirea mea!M-ai speriat ingrozitor!Nu am mai asteptat sa vina la mine si m-am dus sa o imbratisez.Imi era asa de dor de ea!Fara sa vreau lacrimile au inceput sa isi faca aparitia.Nu puteam sa le stapanesc.
-Sht!Nu mai plange!Sunt aici pentru tine!ma incuraja ea in timp ce imi masa spatele.

-Mama,eu nu mai pot!am inceput sa ma plang  ca o fetita mica.Dar nu imi pasa.In momentele astea eram prea demoralizata,ca sa mai am macar putin din demnitatea de altadata.
-Te cred iubire!Haide,trebuie sa zambesti.Tu niciodata nu ai plans!De ce sa incepi de acum?
-Doare.Doare ca naiba.Eram sigura ca mama face un efort supraomenesc sa nu inceapa sa imi tina morala ca vorbesc necivilizat.
-Stiu.Si eu am inceput sa plang.Si l-am vazut doar 3 ore.Dar erati atata de fericit impreuna incat parea ireal.
-Ireal…dar durerea ma face sa imi aduc aminte ca totul a fost real.
-Haide sa te duc in pat.Ai nevoie de o baie buna si somn.Maine de dimineata vei fi ca noua.
-Da sigur.Nu i-am mai zis nimic si am acceptat sa fac ce imi zice.Eram ca o papusa de plastic.O papusa fara viata,fara suflet,fara sentimente.
Am mers in baie si am inchis usa dupa mine.Am deschis toate usile la toate dulapurile.Parfum luat din L.A impreuna cu el,mascara din N.Y luata de el,tot setu de farduri luata din N.Y,balsam,sampon,saruri de baie luate impreuna cu el din Port Angeles.Nu mai suportam.Tot ce ma inconjura avea legatura cu el.Era imposibil.M-am uitat inca odata la persoana din oglinda.Nu mai eram eu.Plecarea lui m-a schimbat.Nu o sa mai permit nimanui sa ma raneasca in felul acesta.

-SA TE IA NAIBA Carter !am strigat cat am putut de tare si am tras toate rafturile pe jos.Rafturile se spargeau in mii si mii de bucati de sticla.La fel ca inima mea.Inainte sa il cunosc pe el inima mea era intreaga,cand l-am cunoscut stralucea la fel ca lumina reflectata pe suprafata sticlei iar acum ca m-a parasit este sfaramata in mii si mii de bucati.Bucati in care te poti taia in orice moment.Bucati care sangereaza.
-Dallisz!Esti bine?Dalisz RASPUNDE!!!o auzeam pe mama cum ma striga ingrijorata.
-Sunt bine.Pleaca!
-Dalisz,te rog deschide usa!
-Iti promit ca nu fac nimic rau.Am doar nevoie sa fiu singura.’
-Daca e ceva sunt in camera cu Anastasia.
-Bine.
Am asteptat pana cand nu se mai auzeau pasi pe coridor.Mi-am deschis dulapul si amintirile au navalit peste mine.
„-Trebuie sa iei rochita asta,imi spuse James holbandu-se la mine.
-Nu stiu.Mi se pare cam prea…scurta?
-Este perfecta.Haide Dallisz!Te rog!
-Bine fie.Dar nu o sa port asa ceva niciodata.”

„-Albastru iti vine cel mai bine.
-De cand te sti tu la moda?l-am intrebat suparata.Mie personal imi place rochita aia roz.
-Rozul este prea…sexy,imi spuse el rusinat.
-Si albastrul?
-Merge.

-James Carter,tu vrei ca eu sa nu arat bine cumva?l-am intrebat suparata.
-Nu.Eu vreau sa arati bine doar pentru mine.
-Daca nu ai insemna totul pentru mine,in secunda asta ai zbura afara pe geam din magazin,i-am spus jucausa si l-am sarutat.”

-Da.Ai zbura exact afara pe geam,i-am spus eu rochitei albastre sperand ca ma aude si el.
Nu m-am mai uitat la celelalte haine.Pur si simplu le-am scos din dulap si le-am aruncat pe geam afara.Trebuia sa scap de toate amintirile cu el.Trebuia sa ma eliberez.Nu mai vream sa fiu vânată de amintirea lui.Mi-a facut prea mult rau ca sa il mai pot iubi,pe el si pe orice altcineva.
M-am pus in genunchi.Oricat de mult incercam sa ma conving ca nu ma doare ma durea.Tot ce reuseam sa fac era sa ma pacalesc ca nu sufar.Sa ma mint singura.M-am indreptat spre fereastra si atunci toata minciuna mea fusese sfaramata.In geam erau doua foi.Pe prima scria„Te iubesc!” iar pe a doua scria „Haide pana aici.”

M-am ridicat si m-am indreptat spre usa.Am coborat scarile cu o viteza de care nu ma credeam in stare.
-Dallisz unde…incepu mama sa ma intrebe dar eu deja iesisem pe usa afara.Cand am ajuns in fata casei lui durerea ma invada.Nu credeam ca voi fi in stare sa fac pasul urmator.Mi-am intins mana spre clanta si un soc electric mi-a strabatut corpul. „Trebuie sa o fac.Trebuie!”imi ziceam in gand si am deschis usa.Am facut primul pas in casa.Totul era exact asa cum ar fi trebuit sa fie.Nici un geamantan pe jos.Singura diferenta era aerul statut si lipsa zgomotului.
Mi-am forta picioarele sa urce pe trepte.Ce mi se putea intampla?Doar sa fiu prinsa in valurile durerii.
Am deschis incet usa de la camera lui.Toate amintirile incepusera sa mi se deruleze prin fata.M-am indreptat spre birou si am vazut un trandafir alb si o scrisoare.
Am incercat sa citesc dar lacrimile nu ma lasau sa vad nimic.Mi le-am sters cu o forta care nu era necesara si m-am asezat pe scaun.

„Draga Dallisz,
Vei intelege mai tarziu sau poate niciodata.Probabil vei regreta ca ne-am cunoscut,vei regreta toate amintirile pe care le ai alaturi de mine.Vei plange cum am plans si eu.Da,am plans si nu imi este rusine sa recunosc.Am plans fiindca am fost nevoit sa imi parasesc dragostea pentru un lucru pe care acum nu dau doi bani.
Crede-ma imi este greu,si cu fiecare cuvant pe care il scriu taria mea scade.Niciodata nu mi-am imaginat ca voi fi atata de indragostit de cineva,incat sa plang fiindca trebuie sa plec in Paris.Toata viata mi-am dorit sa locuiesc in Paris.Sa fiu pilot,sa fiu alaturi de Jack,sa am propria mea firma.Asta inainte sa te cunosc pe tine. Inainte sa imi dau seama ca viata nu consta doar in aventuri de o noapte.Inainte sa realizez ca tu esti singurul lucru care ma facea sa zambesc cu adevarat.
As vrea sa iti marturisesc ceva.Probabil ma vei uri,asta daca nu ma urasti deja mai mult ca orice.La inceput,totul a fost doar o gluma.O gluma care m-a transformat pe mine,in alta persoana.Prima data cand te-am vazut, mi-am propuus sa te cuceresc si apoi sa te parasesc.Dar cu timpul,am descoperit ce fiinta minunata esti.Nu erai ca celelalte fete care imi cadeau in brate.Ai fost singura care m-a facut sa ma simt ca un idiot doar fiindca imi respingeai avansurile.Cand te-am dus in poienita,am realizat ca nu mai era vorba de nici o gluma.Eram indragostit de tine pana peste cap.Poate nu ma crezi.Poate ai impresia ca iti scriu povesti de adormit copii.Dar este doar adevarul.Si nu o zic doar pentru ca suna frumos!
Iarta-ma ca am plecat asa fara sa te anunt din timp.Iarta-ma!Dar imi era frica ca ma vei uri.Imi era firica ca nu vei mai incanta lumea cu zambetul tau si cu veselia ta.Dar de ce mi-a fost frica tot nu am scapat.Cand ai venit la mine erai distrusa.Eu eram distrus fiindca trebuia sa te parasesc si mai ales fiindca Jack  murise.Dar asta nu era nimic.Puteam sa suport.Niciodata nu am fost prea apropriat de Jack.El era mereu plecat,si cand ne vedeam abia daca ne ziceam doua vorbe.Puteam sa trec peste.Dar peste imaginea ta,si peste durerea pe care am vazut-o in ochii tai nu voi putea trece.Amintirea ultimului nostru sarut doare mai tare ca orice.Durerea asta ma sufoca.Durerea-un simplu cuvand si totusi un mod de a trai atunci cand pierzi totul.Un sentiment necunoscut pentru multi dintre noi si totusi o traire pentru cei care iubesc si sufera din iubire. Crede-ma ca atunci m-am decis ca este mai bine sa terminam aici mi-am pierdut orice speranta de a mai gasi fericirea.Pentru ca tu ai fost,esti si vei fi fericirea mea orice s-ar intampla.
Iti multumesc din suflet ca ai aparut in viata mea.Iti multumesc pentru fiecare sedunda de bucurie si fericire pe care mi-ai daruit-o fara sa astepti ceva in schimb.
Sincer sunt o gramada de lucruri care ma napadesc acum si cred ca as scrie saptamani intregi.As scrie probabil povestea noastra pas cu pas.Dar timpul ma preseaza iar durerea ma sufoca.Ca incheiere as vrea sa iti zic doar doua cuvinte,care probabil vei crede ca nu mai inseamna nimic pentru mine,dar defapt inseamna totul:
„Te iubesc!”
James .
P.S: Nu vreau sa plangi.Razi!Fi aceasi persoana de care m-am indragostit.Sa nu te schimbi!

Ei bine m’am schimbat,si inca foarte mult

NU mai sunt aceeasi persoana

Si asta datorita tie

Special thanks

Jessica

James

Rosalie

Viata ma inspira

Am deschis incet ochii.Nimic nu mi se parea cunoscut.Patul era prea mic pentru mine,peretii erau prea albi,mirosul era oribil fata de cel de trandafiri din camera mea iar tuburile si punga de deasupra chiar nu avea ce cauta in camera mea.Deci ma aflam la spital.
-Dallisz!In sfarsit ti-ai revenit!ma imbratisa bunica atat de strans incat aproape ma sufocase.
-Da m-am intors,i-am spus trista.Din pacate.
-Dallisz sa nu te mai aud vorbind asa ceva.Nici nu sti ce tare m-ai speriat.
-Bine.O sa incerc.Cand pot pleca din spital?
-Imediat ce o sa te faci bine.
-Nu am nimic,am ripostat desi cu greu puteai zice ca m-am straduit sa imi fac glasul sa fie puternic si ferm.Am simtit cum imi aluneca o lacrima sarata pe obraz.
-Dallisz nu are rost sa suferi.Ce a fost a fost.Acum trebuie sa te gandesti la viitor.Mi-am mutat privirea pe tavan.Era usor sa zici ca nu are rost sa sufar ca trebuie sa privesc spre viitor.Dar nimeni nu intelege ce se intampla in inima mea.Tot viitorul meu era planifical alaturi de el.Totul era perfect,era minunat.Acum viitorul meu devenea sumbru.Nu mai eram aceeasi persoana.Puteam sa simt cum ma transform.De fiecare data cand vorbeam cu bunica mai faceam cate o ironie.Acum nu era deloc ironie.Era pur si simplu durere.O durere care ma cuprindea din ce in ce mai tare.Incepeam sa regret fiecare clipa frumoasa petrecuta alaturi de el.Fiecare sarut,fiecare mangaiere fiecare „Te iubesc!” care atunci insemna ceva.Atunci insemna totul.Nimeni nu va mai putea vreodata sa ma faca sa ma simt libera,indragostita,iubita,admirata si apreciata.

-Cred ca este destul de sanatoasa ca sa o externam,am auzit o persoana care vorbea de langa mine.M-am uitat la fata ei,dar lacrimile ma opreau sa vad clar imaginea.Mi le-am sters si m-am uitat la doctor.Tanar,inalt,bine lucrat,voce suava.Totul imi aducea aminte de el.Era pur si simplu imposibil.Totul avea legatura cu el.Mi-am sters furioasa lacrimile.
-Poate ar trebui sa se intalneasca cu un psiholog,adauga el nesigur.
-Nu sunt nebuna!m-am aparat eu.
-Nu am zis ca esti nebuna.Ai doar nevoie de putin ajutor,incepuse el sa imi explice in timp ce imi dadea jos branula de la mana, Psihologia este ştiinţa care studiază totalitatea fenomenelor psihice care caracterizează un individ sau o colectivitate,având ca obiect de studiu atat comportamentul uman, inclusiv funcţiunile psihice şi procesele mentale ca inteligenţa, memoria, percepţia, cât şi experienţele interioare şi subiective cum sunt sentimentele, speranţele şi motivarea, procese fie conştiente, fie inconştiente,incepuse el sa turuie ca o moara stricata.
-Acum ma credeti si proasta?l-am intrebat revoltata.
-Nicidecum.Doar iti spuneam ca este gresita conceptia conform careia psihologia se ocupa doar cu studiul nebunilor.
-Da sigur,mi-am dat ochii peste cap.
. -Iti inteleg starea in care te afli.Este greu sa te desparti de cineva mai ales dupa o relatie atat de puternica ca a voastra.Dar nu este imposibil sa uiti tot.Trebuie doar sa iti ocupi mintea cu altceva si sa nu mai asociezi fiecare lucru cu persoana lui.
-Nu intelegeti nimic.Viata mea,viitorul totul era planificat alaturi de el.

-Poate ar trebui sa te gandesti ce nu ti-ar fi putut oferi el,imi spuse el si se duse sa aduca ceva medicament.Ce nu ar fi putu sa imi ofere el?Buna intrebare.El imi oferea totul prin simpla lui existenta.
-Te-ai gandit?ma intreba doctorul cand reintra la mine in salon cu o cutie mare.
-Imi oferea totul,i-am spus infranta simtind cum lacrimile incep din nou sa puna stapanire pe mine.Era prea mult.
-Deci te proteja,te tinea inchisa ca o printesa in turn sa inteleg.
-Depinde ce intelegeti prin „printesa prinsa in turn”.
-Era peste tot cu tine.
-Pai da.Dar eu il puneam sa vina.Nu exista zi in care sa nu ne vedem.Si mai eram si vecini.
-Te-ai gandit vreodata ca ati petrecut prea mult timp impreuna si ti-ai negrijat prietenii?
-Stiti ceva?Cred ca mai aveti si alti pacienti!i-am spus suparata. Nimeni nu putea sa ma oblige sa ii gasesc defect la James.Era prea perfect.Era totul pentru mine.Bine zis.Era.
-Cum doresti.Iti poti face bagajul.Bunica ta te astepta afara.M-am dat jos din pat si dintr-o data toata lumea se invartea cu mine.Ma asteptam sa cad jos dintr-o clipa in alta sa fiu iarasi in starea aceea de inconstienta,de amorteala si sa uit de toata durerea.M-am rezemat de pat si mi-am dus mana la cap.
-Te simti bine?ma intreba doctorul cel bagacios.
-Da,i-am spus fiind cuprinsa de un val de voma.M-am uitat neajutorata prin salon sa vad daca este o baie.Spre norocul meu baia era drept in fata.Tot ce aveam de facut era sa ma duc drept.Daca el ar fi fost langa mine si-ar fi dat seama ca mint.M-ar fi luat in brate,m-ar fi analizat cu atentie si probabil ca m-ar fi dus direct la urgenta.Dar el nu era langa mine,iar eu trebuia sa fac singura fata la tot.Incepeam sa ii simt lipsa din ce in ce mai mult.Ma durea dar trebuia sa ma obisnuiesc cu asta.Eram constienta ca nimeni nu il va putea vreodata inlocui iar inima mea nu va mai putea fi vreodata intreaga.O parte din ea fusese luata de el.
M-am dus catre usa si am inchis-o cat am putut de repede.M-am lasat pe jos fiind cuprinsa de durere.Am inceput sa plang neajutorata.De ce a trebuit sa plece?De ce nu a putut sa stea cu mine?De ce nu s-a oprit cand m-am dus dupa el?
-De ce?am intrebat persoana din oglinda care nu mai semana cu mine.Eu eram tot mereu aranjata,parul imi era mereu perfect.Acum aveam cearcane violete,ochii imi erau rosii,eram palida iar parul meu nu mai avea nici o stralucire.Aratam jalnic.Patetica.
-Dallisz esti bine?ma intreba ingrijorata bunica.
-Da….pe naiba am adaugat eu in soapta.
-Haide sa mergem.Am o surpriza pentru tine.Timp de o secunda am sperat sa zica ca totul a fost o farsa.Ca durerea asta putea sa dispara.Ca  James  era chiar langa ea asteptandu-ma sa ies din baie,zambindu-mi cu zambetul lui pe care il adoram atata ca ma iubeste si ca sunt o proasta ca am crezut ca el ma va parasi vreodata.
-Ce surpriza?

Haide Dalisz  stiu ca poti!Haide!auzeam o voce care ma incuraja sa alerg in continuare.Ma simteam epuizata si nimic nu imi mai convingea picioarele sa alerge.Totul era prea mult pentru mine.Ma simteam urmarita si alergam,dar oricat de tare alergam acel ceva tot dupa mine venea si nu reuseam sa il indepartez.Mult prea obosita am cazut pe jos iar tot peisajul sinistru din jurul meu era inghitit,inclusiv eu.Nu mi-am putut abtine tipatul de groaza,de teroare si am urlat cat m-au tinut plamanii.Am deschis ochii si m-am uitat prin camera.Nimic negru,nici un peisaj sinistru,nimic care sa ma alerge.Am strans pilota in mana pana mi s-au albit incheieturile.Imi simteam transpiratia lipicioasa cum imi curgea pe frunte.M-am ridicat incet si m-am indreptat spre baie.Daca as putea sa clasific cosmarurile din toata viata mea,acesta cu siguranta ar fi cel mai groaznic.
Am facut un dus rece,incercand sa imi revin.
Am iesit din baie si m-am imbracat cu ce mi-a venit in mana:o pereche de blugi,o camasa si geaca de piele pe deasupra.M-am uitat in oglinda si nicio imbracaminte nu putea sa descrie mai bine cum ma simteam.Toata eram imbracata in negru,inclusiv botinele.
-Neata!am salutat-o pe bunica cand am ajuns in bucatarie si ea se uita cu mila la mine.
-Neata!Deci ti-a spus James?
-Ce sa-mi spuna?am intrebat-o uimita.
-Nimic.Cred ca trebuie sa vorbiti,imi spuse ea ingrijorata.M-am uitat sceptica la ea si apoi pe geamul de la bucatarie de unde se vedea casa lui James .Era prea liniste.Parca nu ar mai trai nimeni pe acolo.Tot corpul mi-a fost tranversat de un fior.Am iesit repede pe usa si m-am indreptat spre casa lui James .
Am intrat fara sa mai bat la usa.Chiar nu imi pasa daca Carlise ma va da in suturi afara.Trebuia sa ma asigur ca totul este bine.Pe drum spre scari,m-am impiedicat de un geamantan negru.M-am uitat urat la el si cele mai groaznice scene incepeau sa imi inunde mintea si constiinta.In camera se mai aflau inca vreo 3-4 geamantane,toate mari si din cate mi-am dat seama toate pline cu haine.

Am urcat intr-o viteza uimitoare scarile si m-am indreptat spre camera lui James.In mod normal as fi simtit un fior de placere gandindu-ma ca urmeaza sa intru in camera lui,dar acum lacrimile incepeau sa isi faca aparitia.Daca asta insemna ce credeam eu totul va avea alta intorsatura
-Dallisz!imi spuse James  surprins vazandu-ma.M-ai speriat,imi spuse bland un mic zambet aparandu-i in coltul buzelor.
-Ce se intampla?l-am intrebat cu vocea sfasiata,iar  el se apropria incet de mine.Acest incet avea sa ma innebuneasca intr-o buna zi.Era prea incet.Pentru mine era mult prea incet.Tot ce mi-as fi dorit in momentul de fata era sa rada,sa zambeasca,sa ma ia in brate si sa-mi spuna ca sunt nebuna de legat.Dar nimic din astea nu se intampla.El doar venea incet spre mine,uitandu-se in pamant.
-Dalisz,incepu el si ma privi in ochi.Chiar nu trebuie sa se sfarseasca aici.
-James ,ce vrei sa zici?l-am intrebat ciupindu-ma pe ascuns ca sa ma scol din visul acesta.Vis?Al naibi vis.In vise razi,zambesti te distrezi.Acesta era un cosmar.Un cosmar care nu se mai sfarsea.
-Deci nu sti,nu?
-Vrei sa innebunesc?Ce naiba se intampla aici?
-Da,nu sti,spuse el trist.
-Ce ar trebui sa stiu?l-am intrebat exasperata.
-Stai jos!imi spuse el si se aseza pe canapea
-Nu vreau sa stau jos!Vreau sa aflu ce se intampla aici?De ce ma privea bunica de dimineata cu atata mila?De ce sunt bagaje jos?De ce nu imi zici sa-mi revin ca aberez?De ce?
-Dallisz,liniste-te!Este doar … inceputul sfarsitului.
-Poftim?

-Trebuie sa plec…imi spuse pe un ton grav.Am expirat usurata.O saptamana,doua nimic mai mult.
-Doar atat?l-am intrebat zambind.
-Definitiv,continua el iar eu am impietrit.
-Cum adica definitiv?l-am intrebat intr-un tarziu cand am reusit sa dau glas cuvintelor mele.
-Jack vrea sa ne mutam in Europa.Defapt este mai mult obligat sa ne mutam acolo.
-Europa?am intrebat surprinsa.
-Da.
-Si tu de ce te muti?l-am intrebat ducandu-ma si punandu-ma in genunchi astfel incat fata lui era la aceasi inaltime cu a mea.Tot mereu ai facut ce ai vrut,de ce tocmai acum ti-ai gasit sa devi copilul ascultator?
-Pentru ca nu am alta solutie Dalisz.Chiar crezi ca as lasa totul aici de buna voie?Crezi ca daca ar fi dupa mine as tranversa oceanul doar de dragul de a sta departe ce ceilalti?Crezi ca pe mine nu ma doare cand te vad aici atat de trista?Crezi ca nu ma doare cand vad lacrimile tale?Sau cand te vad cum te prinzi de orice iluzie?Crede-ma ca doare.Dar alta solutie nu am,imi spuse el cu glas sfasiat si am putut vedea o lacrima pe obrazul sau.
-De ce?am intrebat eu cu vocea stinsa,si simteam cum imi pierd fiecare bucatica din inima.
-Tata avut un accident iar acum este internat la unul dintre cele mai bune spitale din Europa.Sansele ca el sa supravietuiasca sunt minime.Inainte sa aibe cursa aceea nenorocita,m-a sunat.In gluma sau in serios niciodata nu o sa pot sa-mi dau seama mi-a zis ca ultima lui dorinta ar fi ca eu sa ii conduc firma si sa devin un pilot cel putin la fel de recunoscut ca el.

-Dar inca nu a murit,am incercat sa vad partea buna a lucrurilor.
-A murit acum 2 ore.Cand am auzit ora,am simtit ca ma descompun in particule mici de tot.Acum 2 ore.Acum 2 ore am fost inghitita de negru.Acum 2 ore am avut cosmarul acela.Acum 2 ore s-a intamplat nenorocirea…
-Dallisz,te rog.Chiar daca nu o sa ne mai vedem,nu inseamna ca nu putem fi prieteni.Te rog Dallisz!ma implora el si am vazut cum ii aluneca o lacrima de-a lungul fetei.
-Sigur.Prieteni.S-a apropriat incet de mine si si-a presat buzele de ale mele.Nu era durere mai mare,decat sa realizez ca acesta avea sa fie ultimul sarut.Era ultima data cand ii simteam aroma.Era un sarut prea tensionat,prea plin de durere ca sa imi fie pe plac.Era cu totul altceva.
-Te iubesc,imi spuse el cand imi daduse drumul.Sa nu uiti asta niciodata!
-Si eu te iubesc!M-am ridicat in picioare,si atunci totul s-a intrerupt.Nici un simt nu mai era de partea mea.Totul era pierdut,iar eu ma afundam in necunoscut.

***

-Dalisz,te simti bine?ma intreba bunica cand am deschis ochii.Mi-am facut griji pentru tine.M-am uitat la ea un moment.Avea ochii rosii.Ochii rosii de la plans.Atunci m-au navalit toate amintirile:bagajele,James plangand,Jack mort,ultimul sarut.

-NUU!am inceput eu sa zbier si m-am ridicat din pat.La inceput toata lumea se invarti odata cu mine,dar nu i-am dat importanta.M-am dus spre usa si am deschiso.Am iesit in drum iar masina lui James atunci lua coltul.Am alergat cat am putut de tare,si chiar daca la inceput a avut intentia sa franeze,dupa aceea masina se afunda in padure,disparand din raza mea vizuala.Am alergat in continuare ignorand picaturile mari de ploaie.Nu stiam cat am alergat.O ora,doua,zile chiar nu imi mai pasa.Fiecare pas care il faceam imi zdrobea inima in mai multe parti.Fiecare pas imi aducea aminte de un moment cu James .Fiecare pas insemna pentru mine inceputul sfarsitului.Fiecare pas ma durea din ce in ce mai tare,dar nu ii dadeam importanta.Cu fiecare pas facut de mine,ma apropriam spre el.Cu fiecare pas facut de el se indeparta de mine.Cand nu am mai avut nici o putere,totul a luat sfarsit.M-am lasat prinsa de intuneric fara sa comentez.Intunericul putea sa fie bun.Era bun.Te ajuta sa scapi,sa uiti.Te lua intr-o lume de unde nimeni si nimic nu te mai deranja.Intunericul era scaparea mea

~Meciul~
Cele 4 zile in care avusesem timp sa invatam dansul se scursesera repede.Timpul zbura pe langa mine si cu fiecare ora care trecea aveam impresia ca nu o sa o mai scot la capat nici cum.Daca ar fi trebuit sa invat toata trupa de majorete dansul,cred ca acum as fi internata la spitalul de nebuni.Dar nu ma plangeam.Fetele au invatat dansul,mi-au suportat toate crizele si au cooperat.Dupa atata timp petrecut impreuna,am devenit prietene si mai bune.Cel putin acum stiam cum sa reactionam si cum sa ne calmam una pe cealalalta cand ne mai enervam.
-Am luat totul?le-am intrebat pe fete cand am iesit din casa.
-Da.Suntem imbracate,machiate,haine de schimb avem si dansul il stim.
-Dallisz calmeaza-te!
-Ok.Haide sa mergem.
In scoala era o adevarata nebunie.Peste tot eram pancarde cu „Haide Forks!Stim ca poti!” iar unele care imi atrageau atentia si ma enervau erau cele de genul „James  esti cel mai tare!Te iubim!”.
-Ne vedem pe teren!le-am zis eu Jessicai  si lui  Rosalie si am iesit afara.Aproape toate locurile erau ocupate.L-am cautat pe James  cu privirea si l-am vazut in mijlocul terenului cum se incalzea.Nu mi-a mai pasat nici de importanta momentului,nici de oamenii din jur nici de faptul ca nu aveam voie pe teren.M-am dus in spatele lui James  si i-am pus mainile la ochi.
-Ghici cine ii?
-Iubirea mea?ma intreba  James dandu-mi mainile de la ochii lui si luandu-ma in brate.
-In persoana.Sa-i faci praf!i-am spus eu si l-am sarutat.
-Toate punctele o sa ti le dedic tie!imi spuse el si ma saruta din nou.In tribuna le-am auzit pe toate pitzi cu afisele lor cum oftau in cor.Asa va tebuie. James e  al  meu!
-Imi pare rau ca trebuie sa intrerup acest moment,capitane,dar meciul incepe in 5 minute.

-Pleaca,Jacob!ii spuseJ ames  abia dezlipindu-si buzele de ale mele.
-Foarte romantic!Dar nu am asteptat 1 an clipa asta ca sa fie anulata fiind ca capitanul este prea ocupat cu iubita sa,ii spuse Jacob ironic.
-Ia mai tacati gura!i-am spus lui Jacob si l-am eliberat pe James .
-Bafta!Te iubesc!i-am spus si m-am indreptat spre iesire.
Scorul era strans.Port Angelesu juca chiar foarte bine,si avea baieti draguti.Ghinionul lor era ca  James  si toata echipa erau mai coordonati si erau si mai draguti ca ei.Cand arbitrul a anuntat sfarsitul primei reprize,emotiile mi-au inundat corpul.Milioane de fluturasi pusesera stapanire pe mine,si simteam ca am picioarele de jeleu.
-Iar acum,majoretele liceului din Forks ne vor incanta cu un dans de milioane,ii anunta comentatorul pe spectatori.Of!Perfect!De parca nu aveam destule emotii.M-am uitat la Jessica  care era toata numai un zambet iar Rose radia la propriu.Pe fetele lor nu se vedea nici o urma de teama sau neincredere.Cred ca pe langa ele,eu aratam ca un soricel prins in cursa.Mi-am rearanjat expresia fetei si am inaintat cu incredere spre mijlocul terenului,
Cand a inceput melodia,am uitat de toate emotiile,am uitat unde ma aflu,de ce am uitat absolut tot.Imi imaginam ca sunt in camera mea din Phoenix,unde dansam cat era ziua de lunga.
La final,toata sala a izbucnit in aplauze.Le-am zambit tuturor si ne-am indreptat spre locurile noastre de pe banca.Nu am putut sa nu sesizez privirea lui James  care aproape ma manca din priviri.
Restul meciului a fost plin de suspans.Un idiot i-a dat un cot in burta la James iar mie imi venea sa merg sa exersez Kung-Fu pe el,dar Jessica  si Rosalie m-au oprit.La un moment dat Port Angelesu`era in avans cu 2 puncte si mai erau numai 20 de secunde din meci.James a recuperat mingea,i-a pasat-o lui Kevin,Kevin  la David si David  inapoi la James  care a dat cos.Chiar cand a intrat mingea in cos,arbitrul a anuntat finalul meciului.

M-am dus direct la James  si i-am sarit in brate sarutandu-l.
-Esti cel mai bun!
-Dallisz,fa-mi o favoare si data viitoare cand mai faci un dans,lasa-ma sa il vad.Astfel risc sa fac un atac de cord.
-Putem negocia,i-am spus eu jucausa si am pus stapanire pe el spre deliciul spectatorilor.
-Cred ca puteti sa terminati,ne spuse Kevin  amuzat.
-Ce ai tu impotriva lor?il intreba David .Copii se iubesc si nu le este rusine sa arete asta intregii lumi,nu?
-Apropo de iubire,ii spuse Jessica suparata,dar nu a trebuit sa zica mai mult fiindca David o saruta la fel si Kevin  pe Rose.
-Felicitari,capitane,ii spuse Jacob lui  James  desi mi se parea ca se uita cam insistent la picioarele mele.
-Mersi.Hey`ati fost grozavi baieti!le spuse James colegilor lui.
-Ce ziceti de o iesire in oras,stil Jessica ?ne intreba spiridusul hiperenergic incantat.
-Superb!Haide-ti sa mergem!ii spuse Kevin entuziasmat.
-Kev,cred ca mai bine am face un dus si dupa aceea ne-am duce,ii spuse David incurcat.
-Da,buna idee ii spuse Kevin analizand oferta.