In timp ce unii profita de vacanta, iar altii ofteaza adanc cu gandul la un concediu pe care, in opinia lor, il merita indubitabil. In vreme ce tinerii se angajeaza sa-si castige banii de buzunar pe timpul verii , iar adultii pleaca in mult visatele vacante exotice, unii dintre noi taie frunze la caini. Adica lenevesc precum bondarul din povesti, asteptand sa capete fara truda agoniseala furnicii. Ei bine, nu e nimic in neregula cu a lenevi asa o perioada, sa zicem, de refacere, de incarcare a bateriilor, dar, la urma urmei, trebuie pus punct (nu puncte de suspensie) si sa ne automotivam catre o activitate daca nu profitabila, macar utila. Eu am constant cel putin o activitate utila (sa scriu), care imi ajuta creierul sa nu-si piarda exercitiul si degtele sa nu-si piarda din dexteritate in ale tastelor. Pe cea profitabila inca ma chinui sa o gasesc.
Problema insa o constituie bondarii care se transforma in pisici, incep sa toarca, sa-si faca siesta, sa-si aranjeze mustatile si uita ca printre indeletnicirile lor se numara si prinderea soarecilor din jurul casei. Ne-metaforic vorbind, am intalnit prea multi oameni in ultima vreme (printre care ma numar si eu) care, din comoditate, pierd timpul cu activitati sedentare (privitul televizorului, dormitul cu zilele) si uita sa isi revina, lasandu-se in grija unei stari de lene inconfundabila si irecuperabila. Pot sa spun ca m-am trezit la timp, dupa luni dominate de frustrarea generata de cautarile pentru un loc de munca decent. M-am reapucat de scris prostii, fabule si povesti, printre care si o carte, pe care o aveam in gand de mult timp.
Sunt sigura ca o sa fie un exercitiu interesant pentru mine, mai ales datorita unghiului de abordare: o femeie scrie o carte din perspectiva unui barbat.
papillon 