E despre..nu stiu despre ce este..poate despre nimic,poate despre tot…poate despre dorinte, vise , sperante…
O mare intrebare ma tot chiunuie de cateva zile,intrebare la care stiu raspunsul dar vreau din tot dinadinsul sa mi-l schimb, vreau sa pot schimba perspectiva din care privesc lucrurile , pentru ca cea pe care inca o am nu face decat rau si complica toate lucrurile.
Marea intrebare este : ce dracu’ cautam noi pe lumea noastra, care naiba e sensul si pana la urma ce urmarim,ce vrem, de ce avem nevoie, ce trebuie sa facem , cum oare trebuie sa ne traim viata in asa fel incat sa ne fie odata bine, sa putem spune ca suntem macar asa, putin fericiti ???
Parerea mea este ca fiecare are un alt raspuns la intrebarea asta..pentru ca fiecare are un alt fel de a privi lucrurile , fiecare simte in alt fel , pentru fiecare dintre noi unele lucruri sunt mai importante, altele mai putin, si avem nevoie de chestii diferite pentru a ne simti fericiti.
Ceea ce mi se pare total stupid…
Pana la urma, eu credeam ca totul se reduce la emotii si sentimente, si ca da, depinde de fiecare ce anume declanseaza trairile astea..dar mi-am dat seama ca nu e chiar asa… poate sunt eu defecta , prea visatoare, prea profunda..poate misticitatea lucrurilor ma incita doar pe mine , poate doar eu pun prêt pe chestiile astea de care vorbesc … de ce zic asta?pentru ca ma uit in jurul meu si vad ca oamenii traiesc intr-o alta lume..nu mai au placeri …
Asta nu-I visul pe care il am..oameni nepasatori,bucurosi doar la gandul micului salariu de la sfarsitul lunii..tot ce-mi doresc este sa nu ajung si eu asemenea lor..insensibili,indiferenti ,minti mediocre macinate de chenzina , torturate de biletul de autobuz , femei plafonate de sclipirile hidoase ale verighetei, timpi sacadati intre orele de difuzare ale serialelor la televizor..universuri marunte…
Dar ma ingrozesc pe zi ce trece pentru ca vad ca intr-acolo se indreapta viata asta, a tuturor, implicit si a mea..
Si pana la urma asta e…daca as fi eu fericita in universal asta plin de nimic, macar as fi mai linistita… dar ma mananca adanc si tare sa nu-mi las viata intr-acolo…nu pot.. ce farmec are.. nu pot sa ma resesmnez traind nimic…
Asa si..toate bune si frumoase..as putea sa-mi spun.. “n-o face”…si-mi spun.. dar cum naibii pot sa n-o fac.??cum?? traiesc singura??..imi fac o lume doar a mea,eu cu mine,in care imi imaginez ca traiesc ceea ce vreau eu sa traiesc??.. cum sa fac sa fie real visul meu cand nimeni nu poate sa simta,sa vibreze?? Treziti-va, oameni buni,ca v-ati plafonat intr-un stil tragic!
Woofff..oare chiar nu v-ati saturat sa va duceti viata asa,fara nici un farmec?? Ma intreb cati dintre oameni au avut ultima oara o sclipire,au trait si au simtit o emotie,una adevarata,venita din suflet,nu fericire ca si-au luat nush ce geanta,masina, sau ca si-au luat o gagica buna si au reusit si sa i-o traga ..fuck off!!
Ma intreb cand ati facut ultima oara sex pentru ca v-a placut s-o faceti..ati simtit o dorinta arzatoare,si nu v-a mai pasat de nimic , ati trait alaturi de persoana respectiva o chestie mai adanca decat cea fizica ? ehh..rar asta… daca-I buna gagica, ce va mai trebuie voua trairi?insirati gagici bune sau nu, una dupa alta , va simtiti Dumnezeu pe pamant ca i-ati bagat-o , fara sa va ganditi ca ati trait aceeasi chestie ca si cum v-ati fi folosit mana .. insirati genti,rochite,unghii false,gene false, par fals, creiere false dorind sa aratati cat de buni sau bune sunteti… dar oare pe voi chiar va fac fericiti toate lucrurile astea vide??
Pe mine nu..eu vreau sa ma simt libera …
Vreau sa traiesc langa oameni care nu mai pun prêt pe lucruri nesemnificative..vreau sa intalnesc oameni care simt … simt frumusetea lucrurilor cu adevarat frumoase… vreau oameni care vibreaza..oameni care atunci cand ascult o melodie buna sa pluteasca..sa se ridice si sa coboare , sa simta in fiecare colt din ei libertatea si sa infloreasca, sa se ofileasca …sa moara si sa invie..
Dar unde-s oamenii astia?? Mai sunt oameni asa?? Eu rar am mai intalnit si daca am intalnit sunt prea secati,poate asa cum o sa devin si eu in curand..simt ca imi pierd speranta si ca ..e mai bine asa..in universul creat de mine,doar eu cu mine… incepe sa-mi fie sila sa imi mai doresc sa intalnesc oameni sau sa cunosc oameni, pentru ca pana la urma o sa fie tot asa..n-or sa inteleaga nimic, si iar o sa ma amagesc sperand ca vor intelege… incep sa devin si eu o cutie de carton… incep sa nu mai dau 2 bani pe nimeni si sa ma complac cu ideea ca universul creat de mine e cel mai sanatos,cel mai sigur, cel mai frumos, pentru ca nu implica riscuri…
Si ma intreb daca sunt sigura ca vreau sa devin goala… si cred ca sunt, e cea mai buna solutie…
Iar raspunsul la intrebare ar fi….??.. nu mai caut nimic, sensul e sa treaca timpul, sa imbatranim, sa ma trezesc intr-o dimineata si sa ma intreb cine-I corpul care doarme langa mine, cine-s picii care ma streseaza si-mi spun “mama”, de ce trebuie sa ma trezesc sa ma duc la munca in fiecare dimineata , sa fac acelasi luru in fiecare zi , si poate sa-mi amintesc de aceste momente in care am luat decizia de a ma complace…
Si desi o sa vad atatia oameni in jur o sa stiu ca sunt tot singura..si ca asa o sa raman…
Sow..e despre…nimic…
amella blog 