”Ce ochi frumoși, ai, băiatule!” Pe bune??!!
Veneam de la muncă. Ploua. La Răzoare, se știe, aglomerație mare. Îl rog pe un șofer din dreapta mea să mă lase în fața lui. (eram încadrată aiurea pe bandă, că doar sunt ”șoferiță proastă”). Read more…
“Femeia perfectă” = imperfecţiune întruchipată în maşinărie şi perfecţiune întruchipată în imperfecţiune. Read more…
Este slabă şi cam pitică. Are părul lung şi ondulat, ochi albaştri sau parcă verzi; are o talie aşa de îngustă… sau nu! Poate este chiar plinuţă, poate şoldurile neascultătoare îi tot ies din perechea de blugi prespălaţi sau poate îşi acoperă rotunjimile cu o rochie lungă, peste care aruncă un pulover vechi al soţului; poate e chiar brunetă, tunsă scurt… Read more…
“Do you want to be my Valentine?” sau, mai bine, “Vrei să fii soţia mea?” ( am zis “soţia”, pentru că, din păcate, invers se practică mai rar).
“Victima în viaţă” este în faţa ta! Este mai mereu în faţa ta, numai că, fie chiar nu o vezi, fie alegi să nu o vezi. Oricum, cel mai des, alegem să ne vedem de viaţă! Read more…
În categoria “experienţe cu organele de poliţie”, am putea, fiecare dintre noi, femei sau bărbaţi, să introducem, probabil, o mulţime de situaţii prin care am trecut sau care ne-au fost povestite.
Mă ia în braţe şi mă strânge puternic. Îmi şopteşte la ureche: ” E îngrozitor!”. Începe să plângă în hohote. Se aşază pe scaunul din mica mea bucătărie; îşi şterge nervos lacrimile cu un şerveţel şi respiră adânc. Ochii ei negri, mari, par şi mai mari din cauza plânsului. Îşi ţine capul aplecat, iar părul ei negru, ondulat îi acoperă faţa. Îi tremură mâinile şi îmi mărturiseşte cât de mult se bucură că vorbim. Îmi aprind o ţigară, gata să ascult povestea. Read more…