Un gand crispat, un zambet pofticios, o ploaie obscura, un apus rosiatic, o privire languroasa, o lacrima de tristete.
Modul in care vedem lucrurile da nastere la ceea ce ne defineste in raport cu ceilalti, deschide porti comune spre relationare, dar mai mult de atat, ne face unici atat in raport cu altii, cat si in raport cu noi insine acum, fata de atunci. Insa abia cand incepem sa impartasim aceste lucruri cu altii, abia atunci incepem sa ne conturam.
Am crezut mereu ca omul este produsul locului, mediului si al contextului in care traieste. Este pana la urma cea mai usor de observat trasatura a fiecaruia, pentru ca dincolo de ceea ce ne place sa mistificam si sa imbalsamam cu trasaturi poetice, nu suntem altceva decat un produs construit pe un fond variant in limite decise de posibilitatile vecine.
Asa ca se naste o intrebare simpla… daca noi suntem produs al lucrurilor traite de noi si prin prisma contextului, sa fie timpul o coordonata activa in schimbare sau mai degraba o componenta masurabila a schimbarii, un indicator vizibil a ceea ce era, a fost si este acum, fiecare raportata la celelalte doua?
A trecut ceva timp. Au trecut ani…
Cu timpul, am pierdut dorinta de a scrie, la fel ca si nevoia de a exprima ceva.
Cu timpul… am imbatranit. Am lasat lucrurile neplacute sa ma schimbe. Le-am dat voie sa isi lase o amprenta asupra mea, incat sa devin mai fluid cu lumea si cu mersul ei. Am pierdut faramele de inocenta si cu asta, am pierdut copilul din mine.
Sper să nu fie un post care mă va faulta ironic 😀 E mai mult o ‘frustrare’ mai veche de-a mea. Văd tot mai des că se dispune de eliminarea tuturor regulilor de scriere corectă, cratimelor, văd virgule puse aiurea, spaţiere, dublarea literei ‘i’ acolo unde nu e cazul … Sunt doar câteva exemple care au ajuns să trezească în mine nazistul gramatical. Am ajuns în punctul în care dacă văd greşeli la limită de nesimţire, ignor total textul şi nici nu mă mai interesează mesajul.
Nu e vorba propriu zis de vreme, ci mai mult de faptul că m-a izbit o viroză, recent, care iniţial părea să fie o răceală. Continue reading
Ca şi mai toată lumea, am un cont de Facebook pe care mai postez câte un link, două, mai o poză din când în când, mai un album cu locaţii speciale vizitate… Însă recent am observat o chestie pe care au remarcat-o şi alţii înaintea mea, iar acum începe să devină tot mai vizibilă. Ce este de fapt, facebook în ziua de azi? Continue reading
Promit să scriu în curând, am vreo 25 de drafturi neterminate, iar asta mi-a dat de gândit. Timp să am, restul vine de la sine 😀
Sau diferenţa dintre mesajul pornit de la sursă şi cel care ajunge la receptor. Nu e vorba despre joc, ci despre nuanţa relativ fragilă a integrităţii mesajului pornit şi perceperea lui degradată în final. Cu precădere pe latura subiectivă, că doar nu era să scriu eu ceva siropos 🙂 Continue reading
Titlul acesta îmi stă în lista de drafturi de câteva luni. Şi tot trecând prin lista de idei neterminate care-mi aglomerează capul, m-am gândit să scriu despre faptul că pentru a şti cât de puternică e o relaţie (indiferent de ce natură) trebuie să aibă momente de zdruncinare sau chiar de dezamăgire profundă.
N-am murit. Am luat o scurtă vacanţă doar.
Promit să scriu zilele acestea …
E unul din subiectele pe care am evitat să-l ating, din foarte multe motive. Unul ar fi că ar trebui să mă analizez şi un răspuns neplăcut ar putea schimba felul în care merg înainte. Un om nefericit rareori oferă ceva pozitiv, de cel mai multe ori împrăştie nefericire, voluntar sau involuntar. Dar ce este fericirea?
Prea multă pace strică. Prea mult bine oboseşte. Prea puţin nu-i de ajuns. Prea multă linişte destinde realitatea. Şi văd că strică atunci când lucrurile merg relativ pe direcţia pe care o vrei, dar nu pentru că ai dorit-o dintotdeauna, ci pentru că ai ajuns s-o clasifici în categoria lucrurilor învăţate.
Drumul prin Polonia a fost fenomenal. Cracovia e un oraş superb, care îţi rescrie definiţiile despre plăcut şi elegant. Diferenţe dure între ce ştiu aici în ţară, şi ce e acolo, au dat naştere la senzaţii de dor şi oarecum de regret – acolo e mai frumos decât aici. Din păcate… Continue reading
post scris în 2010.
Înainte de toate, vreau să ştii că te iubesc. Acum, şi mereu. Eşti sânge din sângele meu, şi eşti darul meu lăsat lumii. După ce eu nu voi mai fi, e de datoria ta să continui lupta de a face lumea mai bună. În felul tău, cu mintea şi puterea ta. Continue reading
Era 1 după masa, e cald, şi afară se auzeau doar strigăte de copii şi chiuituri de veselie. Afară e lumea lor, a celor mici, care descoperă pas cu pas tot ce are de oferit viaţa. Lucrurile sunt cele mai frumoase atunci când le descoperi pentru prima dată. Zâmbetul, agitaţia, lipsa de griji, toate duceau la conturarea unui tablou de inocenţă de neatins.
Undeva, cândva… toate acestea au dispărut. Am uitat cum e să te bucuri de o rază de soare ca şi cum ar fi cel mai frumos lucru din lume. Am uitat cum fuga prin ploaie, ridicând stropii în jur, e cel mai plăcut dans. Am uitat cum o plimbare prin pădure dimineaţa după ciuperci e o aventură de zile mari. Continue reading
Artificial Sun Projection 