Despre politică se vorbește/scrie în multe feluri și mai ales cam tot timpul. În general, oamenii dacă discută despre politică își imaginează că fac politică. Părerile lor, argumentate sau nu, despre subiecte politice sunt variantele incotestabile, adevărate și oricare altă opinie este adesea imposibil de analizat, nici vorbă de acceptat.
Din acest punct pornesc problemele. Se generează controverse, dispute mai calde ori fierbinți, se ajunge la jigniri, injurii și nu de puține ori la agresiuni de toate felurile. Însă se naște întrebarea dacă merită politica atâta patimă și consum de energie din partea unor semeni. Personaje care, de fapt, nu pot corecta în niciun fel evoluția ori modificarea subiectului pentru care se aprind, pentru simplul motiv că deciziile politice le iau, ați ghicit, politicienii.
Bine, bine o să-mi spuneți, numai că politica ne schimbă modul de trai, viitorul etc. Firește că este adevărat și sunt inevitabile scenele cu comentatori despre subiecte la ordinea zilei, chiar dacă nu sunt scene celebre precum cele din beletristica lui Marin Preda, acelea de la fierăria lui Iocan. Însă subiecte de discutat sunt și astăzi, la fel ca în epoca când „fonciirea” era la fel una dintre problemele mari ale românului. Și atunci mă veți trage de mânecă și întreba, cum să nu discutăm politică? Cum să nu fii indignat, iritat, să nu fii tentat să dai alte soluții, finalmente să nu înjuri etc., etc.
Perfect, numai că problema care încerc să o salt la fileu este că dacă noi ne aprindem și nu putem schimba politicul la 180° dacă este nevoie, totul este inutil. O demisie din funcția de ministru sau prim-ministru a rezolvat vreodată problema pentru care oamenii au protestat? Nu și asta pentru că cei rămași la butoanele politicii au făcut în continuare aceeași politică pe care o făcuseră și demișii. Poate una două mici diferențe așa de ochii poporului…
Problema cea mai serioasă este că mulți oameni nu mai fac efortul de a gândi cu mintea lor și se alătură conform spiritului de turmă după un ideal politic promovat de multe ori de impostori, cu școală puțină, cu interese personale, de grup sau străine de țara asta, fără să mai vorbim de fals patriotism și ipocrizie cu o seninătate vecină cu patologicul. Și apropo de patologic, nu trebuie să fii mare specialist pentru a constata că mulți politicieni nu stau bine cu sănătatea mintală. Și ce folos. Nimeni nu îl va convinge pe X sau Y să nu-i voteze, fiindcă ne-au făcut să gândim cu mintea lor nu a noastră.
Dacă românii nu vor să se trezească măcar să lase deoparte vrajba și disputele politice care au făcut din mulți oameni caractere de nerecunoscut. Mare păcat pentru exemplele pe care le știu…




