adrya's blog

Clipe care trec si nu se repeta. Doar in suflet ele isi gasesc ecou. Si vise care mor fara sa traiasca.

Si doar dor.  Noi suntem aceeasi. Doar lumea e diferita. Oglinda? Pe cine vrea sa redea? Cine e personajul?

Dorim sa traim… dar cum sa simtim atingerea? Cine ne fura fericirea? Poate iubirea sa ne salveze? In vraja luminii

ne indragostim de iluzii, ne devoreaza nerabdarea si teama si totul e trecut. Noaptea? Acolo devenim noi insine?! Intre vis si

trezire.. intre real si iluzie.. intre iubire si indiferenta. Este o poveste pentru prietena mea. Pentru sufletul ei.. care tanjeste

si surade trist.. e toamna.. e sfarsitul inceputului.. acum e timpul…. timpul e acum!

Povestea fericirii

A fost o data ca niciodata.. ca daca n-ar fi nu s-ar povesti. A fost o data un om care trudea pamantul. In fiecare zi de cand dadea primavara si pana cand cadeau primii fulgi de nea. An de an la fel .. si anii au trecut si omul a descoperit ca totul se repeta si primavara e la fel si pomii infloresc in aceleasi culori si pasarelele canta la fel si plantele cresc la fel.

Intr-o zi omul a zis : „Gata, asta nu e viata!” Si a plecat in lume sa caute fericirea. A incercat sa gaseasca prieteni.. si a gasit multi.. a incercat sa faca avere si ajuns un mare bogatas intr-o metropola. A avut tot ce poate sa-si doreasca un om: bani, distractie, prieteni. Si si-a zis omul.. acum pot sa fiu fericit! Si a inceput sa traiasca din plin bunastarea! Anii au trecut si omul a descoperit ca totul se repeta si prietenii vin si pleaca si banii vin si se cheltuie si distractiile vin si trec! Intr-o zi omul a zis :”Gata, asta nu e viata!”. Si a plecat in lume sa caute fericirea.

In drum a intalnit o femeie care cauta si ea fericirea. Si au inceput sa o caute impreuna! O cauta si acum… dar parca nimic nu se mai repeta!