Bucharest to Brussels Blog

Sper ca va distreze acest cantec. Tocmai ajunsesem de vreo 20 de minute la Levenslust. Scopul a fost de a ne cunoaste si de a relationa mai repede cu prietenii nostri belgieni.

Miruna

Dupa cum ati putut observa micutul nostru blog face mici probleme. Adica refuza sa arate filmuletele postate. Pana la remedierea micii defectiuni, va rog sa aveti putina rabdare si sa va chinuiti putin ca sa vedeti niste filmulete funny care, recunosc au fost facute de colega noastra Vera cu telefonul. Dar ce conteaza cu ce au fost filmate, conteaza ca exista.
Vizionare placuta in continuar!

La aterizare in Brussels

O sarcina de indeplinit in jocurile din padurea de la ferma din Vielsalm.

Ne plimbam si cantam prin padure la ferma.

Pregatiri pentru crearea fortului a uneia din echipele de la paint-ball.

La gradina zoologica din Anvers/Antwerp. Gorilele.

Atomul din Brussels – simbolul orasului.

Aici eram la mare in orasul La Penne, in ultima seara si eram putin… in fine nu foarte plini de vlaga. Poate decat un pic.  Motivul e simplu, urma sa mergem acasa.

Urcam in avionul care ne va duce acasa, in Romania, Bucuresti.

Cam atat, mai avem filme, toate realizate cu aparate „autorizate” de filmat, dar sunt cam lungi dar o sa le postam si pe acelea.

Multumesc pentru rabdare si o zi buna.

Miruna

Un dans belgian iubit de catre toti.

Un dans romanesc iubit de catre toti.

Vizionare placuta!

Miruna

Zilele acestea, are loc Campionatul Mondial de Natatie la Roma, Italia. Avand in vedere ca sunt o romanca adevarata nu pot lasa sa treaca aceste zile fara sa fac mici precizari. HAI ROMANIA! Cu mandrie va anunt ca echipa noastra de polo a invins echipele  Macedoniei si Italiei. Maine, 24.07.2009, la ora 13.00 va avea loc un meci fooooarte greu cu echipa SUA.(campioana) ( vedeti meciul pe TVR 2). Inca o data HAI ROMANIA! Poate ca e timpul sa ne mai largim orizantul si catre alte sporturi decat fotbal. Sunt foarte mahnita ca la stirile sportive de pe toate posturile TV nu se vorbeste decat despre meciuri de fotbal, jucatorii lor, petrecerile din club al fotbalistilor, cu cine s-a mai cuplat X jucator de fotbal etc…  De ce nu vorbim despre aceeia care fac performanta in diferite sporturi? De ce? Tinerii nostri au un univers foarte inchis atunci cand vine vorba de a alege un sport. Daca intrebi un copil ce vrei sa te faci cand vei fi mare acesta raspunde imediat ca vrea sa se faca fotbalist. Trist. Sportul ajuta un copil/tanar sa se dezvolte armonios fizic, ii ofera oportunitatea de as insusii o disciplina proprie pe care de cele mai multe ori si-o impune in viata personala. Sportul ajuta la dezvoltarea capacitatilor de relationare cu cei din jur, ajuta la crearea unei vieti independente, unde plictiseala si sedentarismul nu mai exista in viata copiilor si tinerilor nostri. Bineinteles ca acum nu sunt absurda, nu pot face ei singuri acest lucru, trebuie sustinuti de parinti, invatatori (institutori, mai nou), profesori etc.

Sa revenim la echipa de polo a Romaniei. Le urez multa bafta, sa dea ce e mai bun din ei. Vorbesc despre polo deoarece varul meu este in echipa si normal ca imi doresc sa exceleze. Hai Nicu! HAI ROMANIA!

Multa bafta la toti sportivi romani care in aceste zile se afla la CM din Roma si concureaza la diferite sporturi de natatie.

HAI ROMANIA!

Miruna

Proiectul s-a incheiat. Ne-am intors cu toti la activitatile noaste curente. Suntem schimbati? Suntem mai imbogatiti cultural? Eu spun DA. Dar spun DA la felul de relationare a tinerilor nostri, la felul in care isi accepta si asuma identitatea si DA la felul cum lupta pentru independenta lor.
Toata lumea pune o intrebare : „Care este rezultatul activitatilor intreprinse in cadrul proiectului „Bucharest to Brussels„?” Pentru mine si colegii mei raspunsul este simplu: integrare intr-un grup strain, deschidere in activitati de grup, relationare cu tinerii din alta cultura, respect si intelegere pentru alta cultura, cunoastere nefortata a unei limbi straine (cuvinte de baza) si stabilirea relatilor de prietenie cu tineri de aceeasi varsta dar cu mentalitati diferite care provin din alta tara.

Cam atat despre marea intrebare, sunt sigura ca mai sunt multe de adaugat, colegi mei mai pot adauga. Dar sa vorbim de tinerii care au participat la proiect. Ce mai fac ei? Evident au luat cu totii vacanta. Unii au avut parte de un final scolar lin, altii au fost stresati daca intra la liceul dorit… Anunt cu mandrie ca s-a intrat la liceu si Sam-uri fara nici o problema. Iar in curand vor pleca la mare si la munte.

Cam atat azi, maine poate mai mult…

Miruna

Atunci cand am postat melodiile care au fost ascultate si dansate am omis una, EL Meniaito. Nu am facut-o intentionat, nu am gasit o varianta care sa poata fi postata. Deci… nu stati jos si dansati!

„http://www.youtube.com/v/EjET38htFWY&hl=en&fs=1&”></param><param >

Miruna

Hi ik ben Mathieu we missen jullie heel erg veel we willen jullie weerzien we missen jullie alemaal love iedereen leve boukarest2brussels.

Buna eu sunt Mathieu, ne este foarte dor de voi vrem sa va revedem din nou ne este dor de voi toti love pt toti si pt proiectul nostru.

Mathieu – 16 ani

De eerste dag toen ik jullie zag zei ik da gaat een super leuke camp worden een het is ook zoo geworden in 10 dagen was iedereen dikke vrienden van elkaar geworden een ik vond het echt de Max ook al kunnen we geen Roemeens we hebben ons uiterste best gedaan om elkaar te verstaan een het is zeer goed gelukt het was een zeer leuke tijd met jullie ik hoop dat we elkaar zeer snel zien we missen jullie te veel xxxxsjes love you all miss you all kissss.

Prima zi cand v-am vazut am stiut ca va fi o tabara foarte frumoasa si asa a si fost in 10 zile am devenit toti buni prieteni si mie mi s-a parut super cool chestia asta. Chiar daca nu vorbeam romana am facut tot posibilul sa ne intelegem unii cu altii si ne-a reusit chestia asta. Au fost niste zile super cele petrecute cu voi si sper sa ne revedem din nou cu totii cat mai curand. Va iubim pe toti si ne e dor de voi.Pupici.

Mathieu – 16 ani

Scrisoare deschisa II ( partea a doua)

……………………………………………………………………………………………………………………..

Stiu ca si lor le este dor de noi pentru ca si ei s-au atasat de noi.Pentru mine, tot ce am facut in Belgia o sa ramana in sufletul si memoria  mea pentru totdeauna si cand se va ivi ocazia am sa merg la ei din nou.

Vreau sa-i multumesc doamnei Oana ca a participat la acest proiect. Fara ea nu prea ne intelegeam cu copiii si educatorii belgieni : Maren, Lut, Sofie, Tomas, Patrick, Pegi, Marc si Kris. Acestia s-au purtat cu mine si colegii mei foarte frumos. Vor ramane pentru todeauna in sufletul meu si nu am sa-i uit niciodata, sunt oameni deosebiti de buni.

Doamne, era sa uit. Mersul cu bicicleta a fost fantastic, ne-am plimbat foarte mult. Imi pare rau de cazatura lui mama Miru, cred ca a durut rau. As fi mers mai mult daca erau in stare si copii. Acum depinde si de organism. Dar conteaza ca m-am simntit bine bine eu si grupul meu.

Mi-a placut hotelul in care am stat 2 zile. Am fost pe plaja la mare, am vazut Marea Nordului – foarte frumos. Nu prea mi-a placut mancarea de la hotel. Mi-a placut mai mult cea de la Levenslust si de la ferma, asta am crezut eu nu stiu ce parere au avut ceilalti. Ne-am jucat pe plaja si am facut multe poze.

Din pacate nu am avut ocazia sa ma plimb cu caiacul, dar nu-i nimic ca nu-mi pare rau. In schimb ma bucur pentru cei care au facut plimbarea cu caiacul.

Nu as vrea sa inchei aceasta scrisoare. Dar din pacate trebuie sa inchei. Imi este nespus de dor de prietenii mei belgieni si de educatorii lor. Deja mi s-a facut dor de clipele frumoase petrecute impreuna.

Vreau sa le urez multa sanatate tuturor din Belgia. Mai doresc ca aceasta scrisoare sa ajunga si la ei acolo, la Levenslust, sa o puna alaturi de insemnarile facute de ceilalti copii romani si belgieni. Eu inchei aceasta scrisoare cu multa tristete dar si cu bucurie ca sunt sigur ca am sa-i revad si la anul pe toti de la Levenslust. Nu am sa-i uit niciodata…

Cu drag, Besckin

Ik ben er zeker dat de belgen ons ook missen..ik voel dat gewoon!Voor mij alle activiteiten zullen voor altijd in mijn hart blijven. Ik wil aan iedereen bedanken die deel heeft genomen aan het project/ dank u belgische kinderen dank u belgische opvoders: Maren, Lut Sofie, Thomas,Patrick, Pegie, Lut, Mark, Oana. Allemaal hele goede mensen!! met de fiets was gewoon fantastisch! spijtig voor Miruna dat ze zo gevallen is ma tjs kan wel gebeuren! We hebben de Noordzee gezien en voor 2 nachten hebben we in een tof hotelleke gelogeerd (tof hotel spijtig voor het eten die ik toch niet zo geweldig vond) Het eten in levenslust en in de ardenne was veel better! Ik zal een brief naar Levenslust sturen met mijn impressies over jullie allemaal! Ik hoop dat ik jullie volgend jaar terug ga zien…ik ga jullie nooit nooit vergeten.

Met liefde Basckin

Ziua 10 – Despartirea

Ciudat,  stau in fata monitorului si nu imi gasesc cuvintele.  Dar cred ca o sa o i-au incet si cuvintele vor veni…

Dimineata  ne-am trezit devreme, bagajele erau deja facute, am coborat sa luam micul dejun. Ne-am imbarcat in masina cu toti si am pornit catre Brussels. Marturisire : eram in intarziere, rau de tot.  Am facut un mic popas, am mancat mici gustari iar apoi am pornit la drum spre Charleroi. O sa fac o mica relatare pe care pe mine m-a impresionat mult de tot. Poate pe voi cititorii nu. La popas cu totii ne-am achizitionat, o bomboana, o maslina, un suc, o apa etc… Unul din tinerii belgieni, mai exact Nico, care stia ca imi place o anumita bautura racoritoare nociva deoarece este plina de E-uri si carbogazoasa (si care nu am gasit-o la benzinaria de langa popas) mi-a achizitionat marca de bautura care imi place mie, ligth  intr-adevar. Dar, mi-a cumparat-o cu bani lui de buzunar pentru ca stia ca imi place acea marca de suc. Gestul lui ma emotionat foarte mult si ii multumesc pe aceasta cale inca o data pentru acest act altruist. Multumesc Nico!

Am ajuns la limita la aeroport. Ne-am luat la revedere de la intregul grup. Despartirea a fost incarcata cu multe sentimente profunde. Ca sa zic mai pe romaneste, am plans cu totii de ne-am rupt. O parte din grupul belgian ne-a condus pana la check-ing,  se mai putea vedea in ochii lor lacrimi. Nici tinerii nostri nu aveau ochii mai limpezi.

Ne-am imbarcat in avion, eram cu totii obositi si un pic tristi ca ne-am despartit de prietenii nostri dar si fericiti pentru ca mergeam acasa. Nicaieri nu este ca acasa, in Romania.

Acasa, am ajuns la Ciresarii si … liniste totala. Pentru necunoscatori, nu este un lucru normal sa nu fie nimeni afara in curte sau sa fie liniste totala, totusi este un centru plin de copii si tineri. S-a intrat pe poarta si nimeni nu sarea sa ne ajute la bagaje, nimeni nu ne intampina… foarte ciudat. Apoi am intrat cu totii in centru, mentionez ca luminile erau stinse (iar un lucru ciudat) si… SURPRIZA! Un bennar mare care era lipit pe peretele din fata usilor de la intrare scria cu litere mari BINE ATI VENIT! Tot personalul si toti copii si tinerii ne-au strigat in cor Bine ati venit! credeti-ma, astfel de lucruri iti fac pielea de gaina si iti apar serioase noduri  in gat.  Am fost asteptati cu o masa festiva, cu multa caldura si multa nerabdare.

Cam atat. Acesta a fost proiectul nostru. Daca am scris despre ultima zi asta nu inseamna ca nu o sa mai apara ceva pe blog. Tocmai mi-am incalzit mana. A inceput sa-mi placa din ce in ce mai mult sa va povestesc despre acest proiect. Mai sunt multe de zis si de aratat. Poze, filmulete, tot, dar pe rand.

Pana data viitoare, cu drag

Miruna 

Dag 1- Levenslust

We zijn terug van Belgie. Alle activiteiten zijn voorbij. Iedereen heeft gevraagd ‘Hoe ist er geweest?’…en ik kon niets anders dan ‘wonderbaar’ zeggen. Ik zag dat de mensen meer informaties over wilden en ik wist niet waaran te beginnen! Ik had de laatste uuren voor ons depaar vers in mijn geheugen….de tranen van onze kinderen (roemense en Belgische kinderen). Het is raar hoe snel een vrindschaap kan ontstaan in maar 10 dagen.. De tal was geen obstakel maar een uitdaging voor onze gasten..

 Maar laat ons met het begin beginnen…dag 1….dag van vertrek! Hoe ist het geweest? Druk, kinderen tellen, bagages tellen , papieren controlereen, wachten in het vertrekzaal van de luchthaven Baneasa, de vlieger die opsteeg…..emoties en zenuwen…landen op het vligveld van Charleroi, terugzien van onze vrienden van vorig jaar…conversaties, lachen….een perfecte dag!

De photos zijn de beste getuigen van die dag, maar ik wil het zelf nog over hebben. Die dag zijn we van ‘Ciresarii’ met de bus richting de luchthaven vertrokken; op de bus kon jij geen enkele kidjes stem horen, de zenuwen waren te groot:! De volwassens daarentegen bleven spreken..over papieren, documenten die we nodig hadden aan de douane, over de activiteiten die we in Belgie gepland hadden enzv. Ton we op de luchthaven van baneasa aangekomen zijn konden we weeral de stemmen van onze gasten horen……iedereen wou tijdens het vliegen aan het raam staan;)Door de douane zijn we goed doorgekomen; de kinderen vonden de securair controle heel spannend zoals ze al in de filmen gezien hebben

Uiteindelijk zijn we geland, weer door de douane en dan naar buiten waar we onze vrienden teruggezien hebben….ze stonden voor ons te wachten….we zijn samen in de bus gestapt richting…Levenslust!

NOTA:

Prima zi la Levenslust, o zi perfecta. Traducerea in olandeza a postarii de pe blog a primei zi in Belgia.