Sfarsit de emotie. A fost un inceput, o continuare si s-a consumat. A ars pana la fitil, ca orice alta emotie. Pot spune ca este o aventura palpitanta, asta in ideea ca te simti ca intr-un carusel si nu stii dupa care colt se iveste adrenalina care iti macina gandurile, sau care le hraneste.

               Dintr-o samanta se dezvolta rodul, dar hai sa le numim scantei. Dintr-o simpla scanteie, poate porni focul care tot arde pana lasa in urma cenusa. Nu prea am facut focul, dar stiu un lucru: daca nu arunci cu apa peste cenusa, nu se stinge, ci doarme. Cade focul intr-un somn tacut si lung pana este deranjat si izbucneste din nou.

               Cum sa nu spui ca, noi oamenii, adunam flacari, le transpunem in artificii si jucam pe pamantul asta un joc de luminite colorate? Poate tu esti mai albastru ca mine, dar eu sunt mai mov ca vecinul, care la randul lui este mai pal ca majoritatea. Cert e ca… impreuna suntem multicolori. O oaza de culori, mai mult sau mai putin flourescente. Cat de magic!

               Totusi, nu prea des vedem asta, sau privirea ne este incetosata de anumiti factori care ne afecteaza vederea. Ne este estompata esenta; acel sambure nu este udat cum se cuvine si ne subdezvoltam… emotiile. Daca reusim sa le aducem la maturizare, deseori, ne sunt prinse in custi, se mai pune si lacat, sa scada sansele de a evada.

               Asadar, focul nostru de artificii poate sa aiba locuri goale, moarte, sau in alocuri sa nu se gaseasca atat de multa pasiune. Ia spune-mi, ce culoare au artificiile tale?

               “Ridic un pahar pentru defectele noastre, pentru ca oricum calitatile nu le vede nimeni!”

Am gasit acest citat nu cu foarte mult timp in urma si, ca sa fiu sincera, nu cred ca nu rezoneaza cu multe femei.  Un pahar de vin, sau de Vodka sau chiar unul de Cosmopolitan, in cinstea noastra, a celor care nu ne dam batute.

Admir femeile puternice, acelea care tac si fac, fara sa astepte aplauze in fata si in spatele cortinei. Ele isi vad de ale lor, isi continua viata, se aleg pe ele si nu regreta pentru o secunda. Vorbesc de acele femei care isi asuma faptul de a fi femeie, ce inseamna asta, mai ales in ziua de astazi, isi asuma  cu bune si cu rele si merg inainte, cu capul sus, fara sa se uite in urma.

E o lume cruda, aici nu mai este vorba de sexul din buletin. Parerile sunt atat de impartite, incat… a te accepta intru totul inseamna curaj, inseamna o batalie pe care nu multi o duc la bun sfarsit.

In cinstea voastra, doamnelor, care luati lucrurile asa cum sunt, in cinstea voastra ca nu va dati batute, ca inca va luati pantofii preferati in picioare si tineti capul sus.

Ridic un pahar si pentru barbatii care stiu sa fie barbati, nu doar pretind. Aceia, care, lasa femeile sa fie femei si nu cauta perfectiunea in alta, ca mai apoi sa nu o gaseasca nici acolo. Ridic un pahar pentru barbatii care isi asuma greseli si responsabilitati, care isi sustin femeia si o apreciaza, celor care raman fideli si celor care nu uita ca si maine e o noua zi.

Jos palaria in fata persoanelor care nu uita sa fie oameni, care aleg sa se respecte pe ei insisi, dar, totodata, ii respecta si pe cei din jur.

Cu multa gratitudine,

Cehkav

sursa clip: youtube

               One of a kind. Yep, that’s me, fellows, the one and only.

Clearly, not enough people are able to swim deep with me, because  I am water: source of life, source of power, meant to make way. I am capable to drown you, because I am deep enough; I am capable to hydrate you and soften you enough to clean you. Your ‘flip the coin’ makes the hardest decisions, just like any game. Indeed, it’s a game at which you take risks at winning or losing; it only depends on how you play the cards.

               I might not look like it but I am fire: strong enough to warm you, but also risky enough to burn you. Leave me blindly, accept me not, and I will perish the flames, but while looking away, I come back to life from ashes. A phoenix is hidden inside of me, just watch me.

               I have roots, the soil thoroughly runs through my veins because I am earth: juicy enough to build you, but also strong enough to destroy you. I can leave you empty, eating you alive in a second, but don’t forget that I can make you rich just by blinking.

               Let’s not forget that I was made a sign of air, born this way, never turning back. I represent the wind: powerful enough to freeze you, but in another way capable to cool you down in a hot summer day. If provoked, I’ll come as a hurricane, with no fear, no shame and no holding back.

               Either way, I am strong, I am fierce, I am unexpected and uncontrollable. You may squeeze me, you may toss me and you may fight me, but you will never win. You won’t ever overcome me, you won’t be able to shut me down for long, because I am everything, I am everywhere and I can use everything against you. Therefore, choose your words wisely, use your abilities to please me if you want me to be stable. I can breathe you in or breathe you out.

               I’ve made it, through thick and thin, through storms and mud, I’ve made it despite everything.

               I seek peace, but I turn into a tornado and my chaos is my ultimatum.

photo credit: https://tweet.lambda.dance/chibichanart/status/1363216028109393921

Arsita, scrum si cenusa, asa incep astazi… In ciuda inghetului de afara. Pana si cenusa e stinsa. Draga de ea, se incumeta sa razbeasca, dar pe cand sa izbucneasca intr-un foc tainic, pierde lupta. Asa si ieri si azi si maine. Oi fi un foc cu origini celeste si au ramas pe pamantul acesta prea putini demni de a ma inteti pe masura, ca alta explicatie nu gasesc.

As zice ca sunt zodie de aer, dar chiar asa sa-mi sting singura flacara… ar fi prea de tot. Cu toate ca, visurile mele nu au fost mereu indeplinite, tind sa cred ca m-am coborat prea mult de pamant, mi-am lasat in urma originile celeste si am ajuns printre lupi.

Lupii sunt atat de salbatici, uitati prin padure, dar in acelasi timp, pe atat de domestici. Instinctul lor e de a supravietui, indiferent ca sunt singuri sau fac parte dintr-o haita. Firea lor strategica nu este atat de recunoscuta pe cat ar merita, se uita tactica lor de a vana, de a se proteja pe ei insisi, cat si pe cei dragi, si nu in ultimul rand, raman fideli. Cum sa fie un blestem sa fii un lup printre oi?

Haide, revino-ti in fire, aici nu avem jungle, ci doar padure. Tot salbaticie e, indiferent cum o iei, dar fiecare e pentru el, din ce vad. Nu te mai obosi sa-mi vorbesti, nu tin cuvintele de foame si nici orgoliul la pachet cu incapatanarea nu alunga setea.

Nu uita, lupul nu vaneaza oaia neagra, ca nu se multumeste cu slabiciuni, ci merge dupa berbeci, ca sunt capul, mai puternici si mai apetisanti.

Credit foto: https://www.iteuropa.com/news/arctic-wolf-prowl-emea-partners

               Vino catre mine, apropie-te atat de mult pana iti simt respiratia. A fost un drum lung, anevoios, cu incercari si multe ascunzisuri… de tine.

               Sa ai curaj, acum, ca a venit momentul, sa te privesc in ochi. Accepta-ma, asa cum eu am reusit sa te accept pe tine.

               Nu mai fug, promit, sunt aici, in fata ta. Poti sa-mi faci ce vrei, dar nu mai fug. Eu sunt reflexia ta si mi-a luat mult sa vad asta. Ai genul de ochi de care am fugit atat de mult timp, acum nu mai inteleg de ce am facut-o. Nu mai pari atat de cinic, atat de inspaimantator pe cum pareai odata. Acum esti cald, plin de raspunsuri la intrebari capcana; cuvinte mici, intelesuri mari. Defapt, tu esti raspunsul pe care-l tot cautam.

               Credeam ca alura ta va fi una efemera, ca tu trebuia sa fii efemer, un obstacol pentru mine pe care incercam sa-l evit. Abia acum inteleg, naiva de mine, ca tu erai destinatia. Imbratisarea ta nu-mi mai pare atat de fioroasa precum odata.

               Sa stii ca te-am ignorat, uita-te si tu de cand nu ne-am mai intalnit si vorbit. Ai fost umbra care veghea in zilele cu soare, si mi-ai fost si curcubeul dupa furtuni prelungite. Te-am captat de cateva ori in poze, ca amintire, dar fara sa stiu ca tu, defapt, imi cauti prezenta… si zambetul.

               Nu voi sparge oglinda, nu mai vreau ghinion, ci te voi pretui, nu din faptul ca mi-e frica sa te pierd acum ca mi-am dat seama ca de tine am nevoie, ci fiindca trebuie sa inlatur petele cu care ai fost manjit atata timp. Voi sta cu tine si te voi imbalsama ori de cate ori va fi nevoie, apoi, cand esti pregatit, vom fugi in lume.

Indiferent cat de mult esti tu un demon, pentru mine ai fost mereu un inger pazitor, cel ratacit care-si asteapta si el linistea. Si acum te-am gasit, de-a binelea, si nu-ti mai dau drumul.