Cenaclul Pavel Dan

Premiile Concursului Național de Creație Literară „Pavel Dan”, ediția a XXIV-a

Premiile Concursului Național Studențesc de Creație Literară desfăşurat sub egida Cenaclului ,,Pavel Dan” al C.C.S. Timișoara, ediția a XXIV-a, 2024

Cenaclul Pavel Dan regreta trecerea la cele vesnice a artistului vizual si poetului Traian Abruda!Odihneasca-se in pace! Condoleante familiei!

În cadrul celei de-a XXIV-a ediții a Concursului Național Studențesc  de Creație Literară desfăşurat sub egida  Cenaclului  ,,Pavel Dan” al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara, juriul, compus din scriitorii (numiți, aici, în ordine alfabetică) Eugen Bunaru, Alexandru Colțan, Romeo Aurelian Ilie, Andrei Mocuța și Ana Pușcașu, a acordat următoarele premii : 

La secţiunea Poezie:
Premiul I : Maria Ciurea,  n.15.01.2003, Craiova; studentă    la Facultatea de Drept din Craiova.
                  și Marius Dimcea, n. 19.07.1993, Reșița; absolvent al Facultății de Litere, specializarea – Limbi și Literaturi și al master-ului de traduceri din cadrul Universității de Vest, Timișoara.

Premiul II: Elena Purușniuc, n. 05.07.2003, Botoșani; studentă la Facultatea de Litere din cadrul Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” Iași.
    și Ana Zett, n. 26.01.2003; Jud. Prahova, Mun. Ploiești, studentă la  Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Specializarea Psihologie, Anul II.

Premiul III: Alexandra Vasile, n. 23.12.2002, Corabia; Facultatea de Litere – Universitatea din Craiova.
              și Roberta Andreea Popescu,  n.  21.07.2006, București, elevă la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu”.

Mențiune:   Alexandra Vrânceanu, n. 6.01.1997, Bistrița; Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș–Bolyai, Cluj-Napoca și Facultatea de Biologie și Geologie, UBB, Cluj-Napoca.

La secţiunea Proză:
Premiile I și II nu s-au acordat
Premiul III :  Corina Daniela Mitroi n. 23 martie 2007. în orașul Calafat ; elevă
la Liceul Teoretic „ Independența”, Calafat, clasa a XI-A C.  
                 și Cristina Achiricioaei, n. 03.12.2006; Jud. Valui, Municipiu Vaslui;
elevă la Liceul: Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu”, Vaslui.
      Menţiune : Gabriela Ramona Ştiucă, n. 27.06.2003, Craiova; studentă la Universitatea din Craiova, Facultatea de Litere.

Membrii juriului felicită pe laureați, dorindu-le succes și o frumoasă evoluție creatoare  pe mai departe !
De asemenea, celorlalți participanți la actuală ediție a Concursului, care nu se regăsesc printre numele premianților, juriul le transmite să persevereze, să-și îmbogățească lecturile cu literatură de calitate și, de ce nu, să frecventeze cluburi de creație și cenacluri literare de prestigiu, ceea ce îi va ajuta, desigur, să progreseze, să depășească faza tributară unor repere literare fie nesemnificative, fie nesincrone cu mai noile formule, tendințe și limbaje literare.

Informații despre publicarea Antologiei laureaților vor fi anunțate pe site-ul și pe facebook-ul Cenaclului ,,Pavel Dan”.
 
                                 A consemnat Eugen Bunaru, coordonatorul Cenaclului ,,Pavel Dan”

Paveldaniștii, autobuzul plutitor și canicula

Cenaclul a intrat în vacanță. Paveldaniștii s-au răsfirat prin țară, afară e caniculă, orașul se zbate haotic printre locurile umbrite și climatizate. Aerul cald, asfixiant, cimentul fierbinte și confuzia au cuprins întregul oraș. Nimeni nu știe ce să mai facă pentru un moment răcoros, înghețat și plin de apă rece. Cenacliștii au decis: sâmbătă, 13 iulie, e zi de navigat. Ideea de căldură mortală era neutralizată de gândul vaporilor și al valurilor ce vor lovi vaporetto din toate părțile.
Am parcurs trei kilometri prin confuzia zăpușelii, totul clocotea, inclusiv bălțile fantasmatice și seva din frunze. Stratul de transpirație aproape că putea să înlocuiască pielea la cât de gros era. În sfârșit, am ajuns la mica stație de peste mal de Catedrală. Marius Dimcea stătea la umbră, topit printre scaune și fără apă. Anastasia s-a strecurat printre cărările parcului cu ditamai boxa, Isabela a sosit și ea, iar eu am dat fuga după apă. Faptul că urma să plecăm o oră şi … pe apă fără apă era îngrijorător. Timpul era fragil, nici măcar 10 minute nu aveam la dispoziție. Pe drum i-am întâlnit pe Eugen Bunaru împreună cu Marian Oprea, care tocmai veneau de la Catedrală, unde au aprins câte o lumânare în memoria celor înghiţiţi cândva de apele paşnice ale Begheiului… Am discutat, însă, chestii pragmatice: despre misiunea mea urgentă aşa că, la indicaţia poetului Marinel, am decis să cumpăr de la un bar de vizavi, nu de la magazin. Prețul a fost oribil pentru o apă la jumătate de litru, dar până la urmă tot ce mai conta era hidratarea și apa bocnă.
     Scaunele de sub acoperișul stației începeau să te înțepe, vaporașul nu mai venea, nu știam când şi cum vom începe aventura… Nimeni dintre paveldaniștii ,,înscriși” nu a mai apărut, doar, în cele din urmă, vaporașul. ,,Barca” nu era cum ne-am fi așteptat, adevărul e că nu am văzut alte vaporașe pe Bega în afara ,,autobuzului” ăsta plutitor în care urma să intrăm.
    Căpitanul și mateloții săi iniţial ne-au spus că nu se poate citi, nu e climă și nu se poate face nimic. Un val puternic de disconfort se strecura prin tărtăcuțele noastre umede și prăjite. Erau tot felul de oameni printre noi, nu ne simțeam ca la un recital poetic, dar trebuia să facem atmosferă. Şi, totuşi, boxa a fost aprinsă, Eugen Bunaru şi Anastasia au făcut introducerea, atenția a fost captată. Noi ne schimbam locurile în funcție de priveliște și curent. Fiecare a citit o poezie, una nautică. A fost o temă propusă anterior. Recitalul a decurs repejor, dar am reușit să ne simțim bine. Nu am putut să ne lungim și să creăm o atmosferă mai penetrabilă, oricum, publicul, (părinți și copii, vreo două domnișoare) râdea, nu se știa dacă de noi sau de situație, nu conta, canicula le-a atacat și lor contactul cu realitatea. Ba, mai mult, s-au auzit și câteva aplauze. Poate pentru tinerii poeți și poemele citite, poate doar pentru pauza dintre lecturi… Nu vom afla niciodată… 
    După…recital, am avut șansa să ,,savurăm” zgomotul turbinelor și al radioului, navigând, cu ,,autobuzul” pe sub poduri și conducte, capturând cu obiectivul foto vederi fulgurante, surprinzând terasele de pe faleză, câteva clădiri interbelice, dar şi arhaicul, pitorescul turn de apă, totul până la ieșirea Begăi din oraș, la stația finală Ardealul. Ne-am trezit înconjurați brusc de o natură luxuriantă și fascinați de priveliștea parcă deodată mai largă, aproape marină, oarecum misterioasă a Begăi. Ne-am îngrămădit cu toții la ușa de pe punte, țâșnind afară, pe micul ponton, să ne bucurăm, preț de 7 minute, de răcoarea râului și de ușoarele adieri de vânt. Ne bătea gândul, cam aiurit, (dar motivat, medical să zicem, de caniculă…), să sărim, brusc, feieș în apa, care tocmai străbătuse cândva, în irealitatea timpului trecut, Freidorful, cartierul natal al celebrului Johnny Weissmüller. Pe traseu, la întoarcere, imagine la fel de …ireală, încât ni s-a părut, pentru moment, că e doar efectul săgeților solare, tocmai ne-a întrecut, vijelios și …sfidător, un vaporaș cu punte descoperită, încărcat de distracție și muzică… Am zâmbit apatici sau ușor melancolici, puțin invidioși, dar și solidari cu fericiții din vaporașul …paralel și ne-am văzut mai departe de călătorie. În final, la ,,debarcare”, ne aștepta, tuns marinărește, colegul nostru paveldanist, Octavian Hrițcu, supărat, nevoie mare, pe troleul 14, care i-a făcut figura, încât a pierdut călătoria acvatică. Vaporașele, în schimb, să recunoaștem totuși, respectă, nemțește, orarul. Dus-întors! Apoi, ne-am împrăștiat, care încotro, în ceața de căldură și beton. Fiecare, în felul său, cu satisfacția unei descoperiri …mai mult decât geografice: Bega, cel mai adesea cvasiignorată în existența cotidiană a mai fiecăruia dintre noi, chiar și când traversăm, peste ea, un pod sau altul, este însăși oglinda curgătoare a Timișoarei. De azi, de ieri și de mâine. Poeții nostri paveldaniști, navigatori, au captat, convingător, în poeme, crâmpeie din chiar această mereu vie și efemeră poveste… Vă veți convinge!
Pseudojurnal de bord consemnat de paveldaniştii navigatori Vlad Ciurescu și E.B.   

Anastasia Coste

Poeții din Bega
închide ochii
dă-ți voie să te adâncești 
în propria conștiință 
îmbrățișarea ei rece 
îți controlează bătăile inimii
în palme-ți dansează umbre de sălcii
în pântec te-apasă durerea titanicului
sfâșiat de timp și de sirene
prin vene circulă revoltă,
apoi tristețe și detașare

suntem corpuri plutitoare,
fără destinație și frici,
lalele care prind culoarea
galben-violet a morților
înainte să fie scoase din vază

tot mai grei,
ne îndepărtăm de suprafață
ultimele raze tremură deasupra noastră
lumea terestră e o broderie de aur

în adânc, ne vom strânge mâinile
într-un lanț de corali fosforescenți
cercetătorii ne vor numi
inima radioactivă a Begăi

Izabela Radosevici

Apa ne va ierta 

 Cântec de cioburi și oase. 
O nălucă de sare; 
O statuie in imaginea ei – spânzurată invers.  
Apele se întorc, 
Peste buze crăpate. 
 
Râpă cu fantome, 
Noaptea de neatins, 
cântă sub val. 
Idolii înecați. 
Se răstignesc pe catarge, 
taie branhii în gât, 
se aruncă.
 
O gaură
Ochiul lui Thanathos, roșu atomic
citeşte barele dezastrului pe chip
Odiseu visează să se-ntoarcă acasă 
Dar nu o face. 
la capătul frânghiei
propriul corp spânzurat
are un secret de împărtăşit.
 
Lăsăm balena să ne înghită – 
în temple din stomacuri 
Ne rugăm la zei de lumină 
Să dezlege la văzut. 
apa sărata erodează plămânii
oasele
cioburile umane
doar între ele se naşte din spumă
Odiseu care poate ajunge acasă.

Vlad Ciurescu

Sub Bega

Mor de cald în centrul apei
Nu scot nimic semnificativ
Când expir cuvinte
Când e lângă mine

Am ales să stau degeaba
Cu farfuria spartă sub tricou
Mintea-mi e plină de vată
Îmbibată-n gudron si optimism

Încă odată privesc zeama maronie
Cum se zvârcolește sub noi
Sunt leneș 
Cioburile nu taie ci răcoresc
Suntem prietenii de pe fundul Begăi
Citim poezie prin puf și algeOctavian

Vaporașul toarce lacrimogen
Mă uit cum există lângă mine
Cum se uită și vorbește
Cum dispare pe fundul râului

Soarele zvâcnește sub apă
Pielea mi se dezlipește-n solzi
Nămolul plesnește între degete 
Ascult gălăgia urbană
Cum piere între frunze

Marius Dimcea

Cadențe

Crapă țestoasele
Lichid amniotic în energizante
Prinzi aripi, le arzi, le tragi în plămâni
S-a schimbat clima în orașul de pe Bega
Țânțarii călăresc dromaderi
Calcă vipere. Ziceri din fluier
Turbanele umbresc turlele bisericilor
Orientale din casetofoane
Domnițe în mașini îmbrăcate în saci
Se mișcă psihedelic
Măsuri, cadențe, returnele
S-a mai dus un taragotist
Brâu pe 7. Marș funebru
Zidul plângerii la schela din centru
SPF întins ca margarina pe pielea zbârcită
Ia cu pită – zice.
Afară zi-noapte
de la 7,8 la 12 HZ
Timpul

Octavian Hrițcu

Peste unduirile râului

Montaj: E.B.
Video: Anastasia Coste
Foto: Iza Radosevici

Accesați link-urile de mai jos pentru a vedea pozele și video-ul evenimentului

https://www.facebook.com/reel/1040786924331161

Sâmbătă, 13 iulie (nu, nu va fi cu ghinion, va fi doar f. cald!), ora 19,43, un grup de paveldanişti vor naviga …liric cu vaporetto pe râul Bega, prilej de relaxare, firește, cu speranța unei adieri dinspre răcoarea apei, şi – de ce nu? – prilej de inspirație lirică, dar și de reîntoarcere, fie și pentru câteva momente, la poetul simbolist, cvasiuitat astăzi, al unor versuri cu o fascinantă respirație exotică, unică, nepieritoare:
Ion Minulescu
Cânta un matelot la proră,
Şi imnul lui solemn plutea
Pe-ntinsul Mării Marmara,
Ca-ntr-o cetate spaniolă,
Când orologiul din cupolă
Anunţă fiecare oră
Printr-un preludiu de mandolă…
Cânta un matelot la proră
Şi marea nu-l înţelegea.
(……………………….)
Cânta un matelot la proră
Şi-n larg sirenele plângeau!
Dar iată echipajul … temerarilor navigatori lirici: Anastasia Coste Stigelbauer, Izabela-Elena Radosevici, Livia Basista, Marius Dimcea, Vlad Ciurescu, Octavian Hrițcu, Marian Oprea și E.B. Le urăm vânt bun din pupă !
A consemnat Eugen B.

,,Constelațiile, pe care ziua nici nu le vedem,
desupra capului nostru – stelele care iluminează
istoria asta a trecerii…”
                                               Mircea Ivănescu

Ne reîntoarcem, iată, la Lugoj, cu o săptămână în urmă: sâmbătă, 15 iunie… 

,,Și chiar s-a întâmplat un lucru neașteptat://cu aceiași ochi vedem același lucru, dar altfel.” [Ioan Es Pop – 27 martie 1958-19 iunie 2024 (+)]. Şi, ireversibil, el, Poetul, ne-a învățat, ne reamintește, acum, în acest ,,moment” al plecării, și aici, ,,unde viața se bea și moartea se uită”, că poezia merge mai departe. Precum viața însăşi, cea mereu curgătoare. Precum Opera însăşi, a Poetului, cea mereu neîmbătrânitoare….(e.b.)

Membrii Cenaclului ,,Pavel Dan” din Timișoara la Lugoj

,,Membrii Cenaclului ”Pavel Dan” din Timișoara au poposit la Lugoj, pentru o seară de poezie desfășurată în aer liber, la amfiteatrul de la Casa Bredicenilor. Evenimentul a avut loc sâmbătă, 15 iunie, de la ora 17.30. După cuvântul de deschidere al Henrietei Szabo, directoarea Bibliotecii Municipale din Lugoj, gazda manifestării, a vorbit poetul Eugen Bunaru, care recent a câștigat un nou Premiu pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din România – filiala Timișoara. În calitate de coordonator Cenaclului timișorean ”Pavel Dan”, el a amintit că anul trecut cenaclul a împlinit 65 de ani de existență și că are o tradiție bogată, dând dovadă de o remarcabilă rezistență în fața timpului. Este, de fapt, cel mai longeviv cenaclu literar studenţesc din țară. ”Nu este un cenaclu provincial, ci unul care a dobândit anvergură națională. Periodic lansăm antologii. Eu cred că este un cenaclu de viitor, pentru rolul pe care îl joacă în mișcarea literară tânără, în mediul literar online. Avem și concursurile de literatură Pavel Dan. Este o emulație, dar și o concurență frumoasă, pe plan creativ și toate acestea împreună contribuie la profilul cenaclului”, a spus poetul Eugen Bunaru. El a amitit și câteva nume de referință din istoria cenaclului: Ion Monoran, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Mircea Pora, Gheorghe Pruncuț, Lucian Alexiu, Constantin Mărăscu, Robert Șerban și alții.

După un frumos moment de pian oferit de Anastasia Coste, oaspeții Casei Bredicenilor s-au mutat la amfiteatrul din aer liber.

Au susținut recitaluri de poezie Izabela Elena Radosevici, Cristian Căliman, Vlad Ciurescu (Lugoj, care este și colaborator ”Redeșteptarea”), Delia Costea, Valentina Botezatu, Marius Dimcea, Dan Spătariu Marian Oprea, Răzvan Stoicovici, Anastasia Coste și Octavian Hrițcu, originar din Moldova, timișorean de adopție.

Cu acest prilej, a fost lansată Antologia ”Pavel Dan” – 65 ”Carapacea de aur”, 2023, conținând creațiile majorității cenacliștilor prezenți sâmbătă la Lugoj, dar și antologiile premianților Concursului Național Studențesc de Creație Literară ”Pavel Dan” din anii anteriori, 2021 și 2022, volume îngrijite de Eugen Bunaru.

Înainte de popasul la Casa Bredicenilor, ”paveldaniștii” au fost primiți la atelierul pictorului lugojean Constantin Răducan.

                                                                Cristian Ghinea în Redeşteptarea, săptămânal din Lugoj

Trăiri, impresii la cald…  La Lugoj!
15 iunie, ora 14.21 – căldura toridă și râsetele colegilor mei, Valentina Botezatu, Cristi Căliman și Răzvan Stoicovici, ne poartă încetișor, cu arhaicul tren personal, către Lugoj. Termin de editat poezia pe care doresc să o citesc astăzi și aștept „recenzia” stimabilului Marius Dimcea, colegul de compartiment. Îmi dă OK-ul și apoi ne uităm împreună peste variantele sale.
Nu peste mult timp suntem deja în centrul Lugojului. Ne bucurăm, deja, prin ferestra deschisă a micului balcon, de adierea ușoară din mirificul atelier al pictorului, al maestrului Constantin Răducan. Atelier sau poate un adevărat laborator alchimic. ,,Împărțit”, împărtășit, mai degrabă, cu însăși fiica sa, plasticiana Flora Răducan. Nici nu știm unde să privim mai întâi și întâi. Privirile ne sunt furate pretutindeni. Tablourile, instrumentele uzuale ale pictorului, decorul – toate inspiră. Un fel de muzeu viu ce ne permite pentru o clipă să ne strecurăm în mirajul estetic al artei. Îmi atrag atenția micile pete de vopsea de pe podeaua atelierului – o poezie ce nu are nevoie să fie scrisă. Imaginație fără limite.
Completăm treimea literatură, artă și istorie cu un tur al Casei Bredicenilor. Respirăm ceva mai ușor la umbră, în curte. Poeziile curg una după alta în prezența invitaților. Ne facem că nu știm când se îndreaptă aparatul foto către noi – să pară totul cât mai natural. E destins, plăcut, familiar. Ne simțim ca acasă. Actanți, poeții paveldaniști: Vali Botezatu, Cristi Căliman, Vlad Ciurescu, Anastasia Coste, Delia Costea, Marius Dimcea, Marian Oprea, Dan Spătariu, subsemnata, Izabela Radosevici și Răzvan Stoicovici, însoțiți de coordonatorul nostru, poetul Eugen Bunaru. Amfitrioni: mai sus amintiții artiști vizuali, Constantin și Flora Răducan, doamna Henrieta Szabo, manager al bibliotecii municipale din Lugoj; reprezentanți ai scriitorilor lugojeni – d-na profesoară Simona Avram, Remus Valeriu Giorgioni, Nicu Silade, director al revistei Actualitatea Literară și Cristian Ghinea, scriitor și redactor la Ziarului  Redeșteptarea.
Mai trecem pe la Lugoj, când ne va surâde o nouă ocazie.
P.S. La mulți ani Cristi și Vali! Prietenii știu de ce…
                                                                                              Izabela–Elena Radosevici

Paveldaniștii pătrund în Lugoj
Ușa lată dădea la stradă. Mașinile levitau în prezența tentaculului de vopsea cristalizată provenit din podul conacului de la colț cu primăria. Am intrat într-o zeamă de nostalgie, când am urcat scările în spirală spre vârful unei cupole de beton și istorie. Aproape toți paveldaniștii, veniți pe șine și roți, din Timișoara. Aici e Lugojul, centru istoric şi cultural, își ziceau între ei. Am intrat într-un loc simplu, care nu părea simplu. În Atelier… Paradoxul boem mușcă din fiecare piesă de mobilier și o fac să înflorească în manieră retro-fantasmatică. Capuri de păpuși, ochi lipsă sau peste cap privesc peisajele abstracte, bizare. Am privit disociat în jur, îmbibat în ciudățenia savuroasă a intersectării timpurilor. Ascultam replici din trecut… Pictorul, maestrul C-tin Răducan, împreună cu Poetul Paveldanist, Eugen Bunaru, priveau la generațiile anterioare, împărtășindu-ne, nouă celor de azi, din aventura lor existențială și artistică. În stânga, în dreapta discutau câte doi sau singuri. Vine lume, pleacă lume, se adună creatorii lugojeni. În spatele atelierului era plasticiana Flora Răducan, fiica maestrului. Am vorbit tăcuți și nostalgici.
Jumate au ieșit la țigară, jumate citeau poezii. Am participat la ambele tabere. După ce am citit o piesă, am parcurs Parcul Copiilor. Biblioteca se pierdea în spate, când am pătruns în alt conac. Casa Bredicienilor și curtea sau grădina din jur palpitau pline de istorie și viață literară, dăinuind și azi urmele și respirația filosofului și Poetului tăcut ca o lebădă, nimeni altul decât Lucian Blaga, ale soției sale  Cornelia și ale celorlați Brediceni. Cei care au făcut istorie, au pus o piatră la temelia Marii Uniri din 1919.
Lugojenii veneau, am discutat, apoi am recitat, am vorbit, apoi ne-am topit în vremea caniculară și în ceasurile cu puls, ce ne-au urmărit de la Atelierului pictorului. Evenimentul a trecut și el în istoria locului. În timpul de ieri și de azi… Ne-am despărțit, ne-am văzut de drum. De drumul bifurcat de poeziile ce-au prins rădăcini. În prezent. Și în trecut.
                                                                                                                                            Vlad Ciurescu

Dedicăm acest montaj video al tinerei poezii paveldanist-timișorene unui mare poet care tocmai … s-a grăbit să plece: Ioan ES. Pop (27 martie 1958-19 iunie 2024)…
Ne rămâne să-i împărtășim, relecturând-o, opera poetică, unică și premonitorie, dăinuind în posteritatea care pentru Ioan Es. Pop tocmai a început: ,,..ieșim să arăm pământul numai noaptea,/când steaua polară îți arde spinarea cu/lumina ei înghețată.”/ ori:,, În Ieudul … meu nu se poate ajunge recurgând la hărţi turistice.”  Odihnească-se în Pace!   
(E.B.)

Savu Popa recenzează Antologia Pavel Dan – 65!

Dincolo de carapacea de aur, argintul viu al poeziei

Cenaclul Pavel Dan la Lugoj! Amfitrioni: Biblioteca Municipală Lugoj – managerD-na Henrieta Szabo și artistul vizual Constantin Răducan (vizită la atelierul pictorului – ora !6,oo) 

Ultima întâlnire din acest sezon cenaclier va avea loc pe 6 iunie la Casa Studenților și va avea următorul program:

1. Vă citi poezie și proză Vlad Ciurescu

2. Pregătire în vederea deplasării la Lugoj în 15 iunie pentru vizitarea atelierului pictorului C-țin Răducan. Posibil lecturi la Casa Brădicenilor

3. Informații despre Tabăra de Creație Literară de la Săvârșin, septembrie 2024.