Aberaţii

Cati oameni au murit de cancer? indiferent de forma… si antidotul unde e? Cati oameni mai trebuie sa moara pana sa gaseasca cineva antidotul?

Cancerul, nemiloasa boala te-a ajuns si pe tine. De cand? De mult. Stii asta doar de un an si de atunci pretuiesti viata mai mult? Te-ai schimbat? da.

Din ce ai fost, ai devenit cu totul altceva. Iar acum nu mai poti face nimic. Nici tu, nici noi. Nimeni. Te stingi incet demult. Putin cate putin. Te vad si ma bucur ca inca te mai vad, nu in mintea mea si nu intr-o poza. dar tu? Tu nu mai poti sa ma vezi, nici pe mine, nici pe altii. Dar stii ca suntem acolo.

Si doare sa te vad asa. Ma doare sa stiu ca nici macar nu voi mai putea sa te vad. Vei fi o amintire si nu meriti asta, nimeni nu merita. pentru ca in final orice amintire dispare. Respiri greu, parca vrei sa te saturi de oxigen, sa nu iti lipseasca, iar apoi nu mai respiri, parca  vrei sa se termine.  E greu sa cred ca ai ajuns asa, tocmai de aia poate ma comport ca si cum totul ar fi normal, pentru ca vreau sa fie asa. Imi e frica ca imi va suna telefonul si voi auzi ceea ce nu vreau.

nu m-am gandit niciodata ca nu vei mai fi. Tu sau altcineva. Pur si simplu te vedeam in fiecare zi si nu ma gandeam ca va veni o zi in care nu vei mai fi acolo sa imi dai o radiera, un raspuns, sa te vad si sa iti tin companie. Dormi. Nu dormi, tot astept sa deschizi ochii si sa ma intrebi ce mai fac. Sa te ridici si sa te asezi pe canapea. De ce dormi? Visezi? Ce visezi? Mai stii de noi? De tine? Esti constient ca existi?  Ca zaci intr-un pat si dormi? Ca si noi suntem acolo?

Cel mai rau imi pare ca nu am stiut sa te apreciez. Niciodata nu m-am gandit ca nu vei mai fi acolo. Niciodata nu m-am gandit ca ar trebui sa ma bucur si sa multumesc pentru fiecare minut in care erai acolo. De asta imi pare cel mai rau. Deja imi lipsesti.

Ma mai cunosti? Ma auzi? Te iubesc, nu o sa te uit.

Daca as mai avea de trait doar 24 de ore si as afla asta:

• as bea o cafea buna (de fapt, cineva spunea ca viata e mult prea scurta ca sa bei o cafea rea, mare dreptate are)
• as calatori
• as vrea sa imi vad toti prietenii
• family too
• as conduce! chiar cu riscul sa imi petrec ultimele ore din viata in compania stimabililor albastrei
• as merge la un concert
• as vedea un film bun, la cinema, desigur
• as merge desculta prin iarba
• as sta pe spate in iarba si m’as uita la cer
• as merge la mare sa fac baie si sa stau pe plaja
• as bea cola
• m’as vopsi
• as adopta un catelus pe care l’as lasa in grija familiei sau a unui prieten bun
• as merge cu trenul in calatoria de care ziceam
• m’as da cu rolele
• as face o gramada de poze cu mine sa ramana pentru toti
• mi’as cumpara flori (da! eu mie! de care imi plac mie cel mai mult!)
• as manca spaghete
• as umbla desculta pe asfalt
• m’as plimba noaptea

Si lista continua, dar nu acum.

Azi oamenii sunt rai. Toti. Oamenilor nu le pasa. Ei sunt plini de interese, nu fac nimic degeaba. Oamenii se aduna mai multi la un loc si formeaza un grup. Ca sa intri in grupul lor poti chiar sa mori si nu ii impresionezi. Oamenii sunt cruzi. Nu au inima. De fapt oamenii nu mai sunt oameni, sunt niste animale.

Niste animale la costum si cravata, cu genti diplomat si cu laptopuri. Degeaba se prezinta asa, nu mai pacalesc pe nimeni. Fiecare stie cum sunt ceilalti, dar se vede pe sine superior. Multi dintre cei care renunta la „ambalajul” comercial arata chiar deplorabil, dar poate faptul ca recunosc ca sunt asa ii mai umanizeaza.

Cum am ajuns asa? Cum am ajuns aici? Nicio tara nu mai e ce a fost, niciun oras, bulevard, strada, alee, casa, bloc, om. Nimeni si nimic nu mai e la fel. TOTUL  e schimbat. Orasul asta e o epava, bulevardele si strazile sunt cimintire, cimintirele sunt adaposturi, iar moarte ne priveste de pretutindeni. De aici nu ne mai salveaza nimeni, nici macar Obama. Oamenii erau, pana nu de mult, in 2 categorii: vanatori si prada. Dar o noua categorie s-a format. Cea a sinucigasilor. Vanatorii sunt cei care ucid pe oricine pentru orice, uneori chiar din placere. Ei actioneaza pe cont propriu sau in grup. Prada poate fi oricine, chiar si vanatorii devin prada pentru cei mai puternici sau mai numerosi ca ei. Sinucigasii sunt ori prada disperata, ori vanatori ruinati. Sinucigas poate fi oricine, dar nu este toata lumea.

Azi? Ce e azi? Cand e azi?

Azi e tot azi, doar ca dupa ceea ce vezi tu se ascunde realitatea. Acea realitate care vorbeste de blocurile innegrite de fum, fara geamuri sau usi, singurele blocuri care inca mai stau in picioare. Azi e peste tot, iar peste tot sunt mii de tone de daramaturi amestecate cu cadavre desfigurate, cu mizerie si gunoaie.

Azi e, maine nu va mai fi.

Semnificatie unor cuvinte uzuale, folosite de femei:

• BINE. Acesta este cuvantul pe care femeile il folosesc ca sa incheie o discutie, cand ele au dreptate, iar tu trebuie sa taci din gura.
• CINCI MINUTE. Daca se imbraca, inseamna „o jumatate de ora”. Totusi, „cinci minute”, chiar inseamna „cinci minute” daca tocmai te-a mai lasat 5 minute ca sa te uiti la meci, incainte sa o ajuti la treaba.
• NIMIC. Este calmul dinaintea furtunii. De fapt, inseamna „ceva” si ar trebui sa ai grija. Discutiile care incep cu „nimic”, se termina de obicei cu „bine”.
• DA-I DRUMUL. Aceasta este o provocare, nu o permisiune. NU o face!
• OFTAT ADANC. De fapt, nu este un luvant, ci o afirmatie non-verbala adeseori ignorata de barbati. Un „oftat adanc” inseamna ca ea crede ca esti un idiot si nu stie de ce mai sta acolo si se cearta cu tine pentru „nimic”.
• FOARTE BINE. Acesta este unul dintre cele mai periculoase lucruri pe care o femeie i-l poate spune unui barbat. „Foarte bine” inseamna ca ea se va gandi mult si bine, la cum sa te faca sa platesti pentru greselile tale.
• CUM VREI. Este felul unei femei de a-ti spune „du-te dracului!”
• MULTUMESC. O femeie iti spune „multumesc”. Nu-ti mai pune intrebar. Doar raspunde „cu placere”.

First: ti se vede curuuuu!

Iar mai apoi ei o faceau in trei. (se imbratisau)

Ea facea gimnastica in timp ce se lega la sireturi.

Si am vazut si cum arata o floare sexi.

Ah, si cealalta ea facea (tot!) gimnastica trecand strada.

Cam asta a fost ziua de azi.

„Dragi” profesori, voi care va chinuiti atata sa ne modelati, astfel incat sa iesim din liceu niste bucati de cacat ambalate frumos, care stiu sa scrie corect, stiu cuvinte complicate si nefolositoare in viata de zi cu zi, cunosc bunele maniere si isi vor aminti mereu de voi (daca de bine sau de rau va dati si voi seama).

Voua, „dragilor”, va e dedicat acest articol.

Incep cu cea mai „draga” mie, si prin „draga” vreau sa spun ca fara ea nu as putea sa zambesc, ea e cea care, cu atata grija, imi alimenteaza mereu umorul, mereu imi amintesc de ea si chiar si cand nu e de fata am ganduri „bune” pentru ea. Ea, persoana cu care imi incep orele la scoala 3 din 5 zile, cea care se crede mare profesoara (ma abtin cu greu sa spun ce e), cea care e plina de sfaturi bune, cea care vorbeste corect, cand in romana, cand in alta limba, cea care spune de 11 ori pe minut „yeah?”, cea care, ieri, a fost „super simpatica” si ne’a facut ziua mai frumoasa cu „Am surpins exact cand batea ceasul cu participiu” si „placere care va place”. Profa „te iubim”!

Uremaza o alta profesoara „Draga” noua tuturor, Miss Schelet. Ea e cea care are idei de proiecte bune pentru ora de lucru manual din clasa a IV-a. Ea e cea care detine faimoasele Dosare X, cea care mereu face sacrificii pentru noi. Destul. Profa, „te iubim”!

Next -> Mister Mercedes/Suvita/TelefonMobilPeCatedra/FortaDeFrecare. Domnul cu un Mercedes de nustiucare in dotare, cu mult umor in dotare (pacat ca e sec) si cu toate fortele existente de partea lui. Ah, ce savureaza momentele cand deschide catalogul si rasfoieste paginile. iar scenele reprezentative sunt: „Tu ti’o pui singura?”, „Ati vazut’o pe doamna de geografie?”

Wannabe Doamna. E de fapt o pitzi ajunsa la maturitate, cu un coptil la liceu, o blonda sub acoperire (cica! cam proasta acoperirea), o tanti cu pretentii de prof. Spune multe, face putine. Vine mereu in fusta, mereu machiata si mereu cere cate ceva.Vesnic nemultumita.

Miss eleva. E mica, slaba, se imbraca ca si cum ar avea 17 maxim 18 (maxim shasa cai!) ani si e cunoscuta pentru celebra fraza „Nu mai vorbiiitiiii!”. Nu cedeaza orele ei nimanui, isi preda materia si e naspa.

Micc purcica/chifteluta. E cea cu firma de aparate electrice si manusi de box. E cea cu „Michelle Anette” de care s’a plictisit deja. E cea care zambeste, de fapt ranjeste. Ca porcul!

Si ultima pentru moment, Doamna Palariuta. „Deci drajii mei, io nu stiu ce v’o predat voua doamna profesoara, da sa incepem cu niste logaritmi simpli…Da’ ce? Tot io sa va rezolv? Hai ca stiti si voi…Asa drajii mei, vedeti ca stiti?”

Va urma…

Eroul meu,

Te astept. Te astept sa ma salvezi. Acum mai mult ca niciodata. Dar tu esti departe. Si nu vii. Iti e bine acolo, te cred, dar eu tot o sa te astept. Si stiu si de ce nu vii. Ea e de vina.

Si daca nu ar fi ea? Tie probabil nu ti-ar fi mai bine, dar mie? Mie… da. Incepe sa ma enerveze gandul ca ea e langa tine si eu nu sunt, ca pe ea o privesti, pe ea o mangai si o saruti.

Dar stiu ca o iubesti si tocmai de aia incerc sa ma interesez de ea, pentru ca ce iti place tie ar trebui sa imi placa si mie, de ce iti pasa tie ar trebui sa imi pese si mie. Si imi place, chiar recunosc ca e frumoasa; si imi pasa, vreau sa nu isi mai piarda timpul pe acolo, sa vina la mine daca vrea, ma duc eu in locul ei. Pentru ca imi pasa, stiu ca acolo nu va avea niciun viitor si atunci sa vina aici. Globul meu de cristal mi-a spus ca aici ii va merge extraordinar.

Si iti scriu. In fiecare zi. Si chiar imi pasa ce zi ai avut, ce ai mai facut, ce te incanta, ce te enerveaza, ce asculti sau ce mananci. Si mai culmea e ca imi si raspunzi.

Si iti spun ca te iubesc, nu vreau sa uiti. Si spui ca si tu. Serios? Sau doar te joci? Daca da, atunci te rog frumos nu te mai juca. Joaca asta doare.

Ti-am spus ca te iubesc? Cred ca da. Ti-am spus cat te iubesc? Cred ca si asta. Nu exista nimic care imi trece prin ganduri si tu sa nu afli. Mai ales cand e vorba de tine.

Esti cel care ma face sa zambesc in fiecare zi, esti persoana care e mereu prezenta in gandurile mele, esti cel alaturi de care am petrecut momente, minute, ore si zile minunate, mereu ceva diferit, mereu ceva interesant. esti cel care stie mereu ce vreau, ce am patit si ce gandesc. Esti tot ce e mai bun din toti oamenii pus la un loc, intr-unul singur. Cand apari tu Chilian ne sopteste toate piesele lui rand pe rand.

E o singura problema. Mereu folosesti cuvinte prea  mari pt mine. Folosesti cuvinte mari in propozitii simple pe care mai apoi le lasi in vant. „Trebuie sa facem doar bine”, „Esti frumoasa”, „Numai tu esti in gandul meu”, „Hai sa mergem acolo”. Nu mi-ai spus ce e bine, nu ai definit frumusetea, care sunt ganduriletale? unde e acolo? ce e acolo? Si atunci cand le rostesti par cuvinte mult prea sofisticate, prea mature pentru o minte de copil sfios, dar acuma, in absenta ta descopar noi si noi intelesuri ale cuvintelor tale. Care sens e cel bun, cel corect? Iar tu nu esti aici sa imi explici. Si sunt singura.

Intr-o zi spuneai „Sunt fericit”.

Ce e fericirea? Ce e fericirea ta?  Fericirea mea esti tu. Zambetul tau, glasul tau, ochii tai, gesturile tale, mirosul tau. Fericirea e nisip, asfalt incins, o frunza, vis, adiere, o mangaiere, un sarut, un gest, un zambet, o floare, parfum de zmeura, betie, apus…

voi continua.

Nu am net.

S-a terminat? S-a terminat…filmul. Stam fata in fata in pat si ne privim.

-Iti aduci aminte cand am stat pe iarba in parc in noaptea aia?
-Îhî.

Tacere. Filmul incepe din nou. Tu vrei sa pleci. Eu te retin. Stiu ca nu pleci doar pentru ca mie nu imi place. Parca e un joc, un joc de societate in care eu nu fac ceva ca sa nu te ofensez, iar tu nu esti complet sincer din acelasi motiv. Ma ridic sa plec pana la baie si te rog sa nu pleci pana ma intorc, macar sa te mai vad 1 minut. Ies din baie. Esti imbracat, iti cauti telefonul, cheile si iesi. Raman cu ochii atintiti pe birou si ascult zgomotele pe care le faci. Pasii. Dar te opresti.

-Ce e cu tine?
-Nimic… ma intorc si vin cu tine pana in fata usii.

-Esti suparata.

-Nu, nu sunt.

-Ba esti.

-Nu, doar  ca nu imi place cand pleci (de parca nu stiai).

-Mbine…un „bine” care spune tot, un fel de „si ce pot eu sa fac?”
Te incalti, iti iei ghiozdanul si vrei sa pleci. Ma intind sa ma iei in brate. Asta e tot ce vreau. Si stiu ca vrei sa pleci…