De ce patru? Pai acum imi numaram articolele din 2012. 4, patru, adica ceea ce e inainte de 5 si dupa 3. Putine, foarte putine. Nu mai punem la socoteala ca vreo 2 din acele articole sunt niste clipuri de pe youtube…
Buna. E 2013. E ianuarie. Am trecut peste sfarsitul lumii. Si nu inteleg de ce, mi s-a cam facut dor de blog.
Asa cum ziceam e ianuarie 2013, si acum toata lumea a inceput cu rezolutii de genul de anul asta nu mai fac aia, o sa fac ailalta si nu mai stiu ce. Eu, unul nu mi-am facut anul asta niciun plan. Asta pentru ca, niciodata pana acum nu m-am putut tine de acele promisiuni facute pe 31 decembrie. Asta pentru ca, ce-i drept, de multe ori eram influentat de ceva substante betive cand le faceam.
Daca e careva care ma mai citeste(nu stiu de ce ar face asta) si nu ma stie(asta ar fi chiar culmea) vreau sa va anunt( mai bine as folosi formularea la persona a treia singular, dar am zis sa fiu cat de cat optimist) ca sunt bine, tot la o facultate pe care am inceput sa invat sa o suport(fata de prima data cand va ziceam de ea), la o specializare faina pentru mine. Si chiar am ajuns in anul 3(din 3, asta da realizare). Si sunt atat de trist incat, in cateva randuri(din care mai bine de jumatate sunt paranteze) am reusit sa va povestesc viata mea. Stiu… trist.
De ce m-am intors iar? Pai cum? Cand am de scris pentru lucrearea de licenta, plus vreo 2-3 proiecte plus cateva teste, nu e mai bine sa faci orice altceva decat acele chestii? Nu stiu cum sunteti sau cum ati fost voi, dar eu nu reusesc sa imi gasesc motivatia sa fac lucrurile astea. Singurul care ma mai impinge de la spate e „morcovul” care il simt tot mai mult pe zi ce trece.
Poate, de fapt, stiu motivul pentru care nu reusesc sa o gasesc. Poate e doar starea mea de spirit de la inceputul anului, cand am realizat ca in curand termin o facultate si am realizat… nimic pana acum. Si daca pentru multi asta nu e o problema, pe mine ma macina acest lucru. Faptul ca sunt constient ca sunt un tip mediocru, care pana acum nu are „cu ce se lauda”. Iar cand multi din jurul tau incep sa-si creioneze deja o „viata” si stiu ce vor sa faca in viitor, presiunea parca creste.
Dar, am facut un obicei. In fiecare dimineata, imi iau mutra de idiot, si imi repet in minte ca totul se va rezolva cumva. Si uite asa mai trece o zi…




