cristoopher

In a very straightforward way, life is just for living.

That’s what it’s all about. I don’t know why I keep forgetting this, but deep inside I’ve always knew it. It’s like that blue sky I was telling you about. It’s always there, but we keep forgetting that, and eventually end up caught in those big clouds, questioning everything, including ourselves.

I tend to over-complicate things. It’s my very elaborate perspective on life. I’ve done a really good job of keeping from people stuff. Drifting through space like a ghost, trying to be unnoticed yet craving to be seen.

For most of the people within my life, they probably had little to no idea, and I wanted it that way. Too complicated, too many things that could go wrong. Too many, and too wrong. But life is to be lived, and you were charmingly doing just that.

So I did.

My name is Chris, and I am 27 years old. My sky has been a little cloudy recently. And you know what? It’s good. It’s a good thing. And that’s all I’ve got to say about it.

Gust de Glicised, miros de levănțica și Manu Shrine. Nu îti spune nimic, știu.

Cine ești tu atunci cînd ești singur? Atunci cînd nu te vede nimeni.

Ești?

Care-s lucrurile care  nu îmi spun nimic, iar ție totul?

Niciodată nu am crezut în soartă. Defapt, puțin în ce am crezut. Am fost cinic. Adevarul e ca așa poate trece toată viața pe alaturi, chiar pe lîngă tine. Închizi ochii să clipești și gata. Am subapreciat puterea deprinderii. Sunt unele lucruri care se vor întîmpla, vrei tu sau nu, indiferent de ce ai face. Anume ele te-au adus acolo unde ești, și vor continuia să facă asta, vrei tu sau nu. Să fie asta soarta? Posibil. Te las să decizi pentru tine.

Niciodată nu poți să știi ce o să fie deseară, maine, sau luna viitoare. O sa fie așa cum vrei tu, sau poate tot cum vrei, dar altfel. Și e rau sau bine, depinde. Tot de tine.

Mereu am crezut că vreau sa fiu doar fericit. Că fericirea e un punct final, la care trebuia să ajung neaparat, ca sa fiu așa de fericit, cum îmi imaginam de fiecare data seara, înainte de somn. Acum am înteles că nu e asta ceea ce vreau. Nu mai ajung nicăieri așa. Acum, vreau doar sa trăiesc. Pentru că vezi tu, fericirea e o perspectivă. Și e rau sau bine, depinde.

Tot de tine.

Dulciu. Gustul de Glicised e dulciu.

Cuprinzi fața cu palmele și îti strecori degetele încet în par. Încerci să-ți aduci aminte de ce. De ce se întimpla asta cu tine, de ce acum, și.. de ce?

Ai mai facut asta. Ai cautat raspunsuri la întrebări, pentru că ție îți place să știi răspunsurile la întrebări. Și le-ai aflat, le-ai aflat. Doar ca, trebuia?

Știai prea bine că nu. Simțeai.

Pentru ca unele întrebări trebuie lasate fara răspunsuri. Le lași să ramana așa zburand mai departe, în timp ce tu stai privind în sus cum pleacă, devenind tot mai mici și mai mici. Și poate își vor gasi raspunsurile cindva, doar ca nu o sa faci tu asta.

Ramai unde ești, lasă-le. Hai, ridică capul. Au ajuns așa de sus, că nici nu se mai vad. Hai, inspiră adanc și ridică-te în picioare. Simte aerul rece cum pătrunde în plamani. Ești aici, în picioare, și asta e tot ce contează. O sa treacă. Partea buna, e că trece tot timpul.

Doar că cum nu ai incerca, cind doare – doare. Cind vrei sa fugi – te ajunge din urma. Dar.. zambesti? Ți-ai amintit. Ești viu pentru ca simți. Sau simți pentru că ești viu? Depinde.

Dar nu mai contează. Tragi aer in piept, și dacă te gindești mai bine… ești fericit.

De vreo doi ani și ceva.

Aici a fost Cristian.

Femeia trebuie sa facă dulceața.

În zori de zi, mai ales. Dulceața din căpșunele, care gem în oala, trădate de miros. Amestecate cu dragoste și feminitate, ajung la punctul de fierbere, unde se transforma în crema delicat de calda. Şi pentru ca e dulceața, femeia își coboară degetul, inspector exigent pana se lasă cuprins de ea, aroma dureros de plăcuta. Şi pentru ca e femeie, ea știe ca dulceața trebuie gustata, în timp ce camera se umple cu surâsuri matinale.

În bucătăria sufletului ei, se simte cel mai bine, maestru. Ea are mii și mii de rețete, pe care nu ți-ar tot ajunge o viata sa le cunoști. Și numai ea, femeia, le prepara pentru tine. Pentru ca tu o apreciezi, și gustând din toate cite un pic, ii dărui de fiecare data titlul de… specialitatea zilei.

Pentru ca indiferent de circumstanțe, ea o sa stea cuminte în zori de zi, și o sa pună tot sufletul pentru ca tu sa o apreciezi. Și iarăși ea e acea care devine tot mai iscusita în ale gătitului, în timp ce tu ii șoptești ca e ta. Iar dacă vrei să-i spui fără cuvinte o primăvara întreaga și încă un pic, dăruiește-i flori. Lalele.. ghiocei. Fără motiv.

Iubește-o așa cum ți se dăruiește. Întreagă. Pentru ca zâmbetul ei e elixirul tău, și răsfoind printre gene, iți dăruie priviri cum numai ea știe. Fii alături când ea are nevoie, și ea iți va lumina universul cu raze moi de tandrețe. Iar dacă e trista și plânge, fii alături sa ii ștergi lacrimile, pentru ca e sensibila, și are nevoie de tine.

Femeia trebuia sa facă dulceața.

Şi nu numai de căpșuni…

Ma gândeam cit e de straniu sa știi ca oamenii nu te vad cu adevarat. Se uita meticulos la tine cu aer de cunoscători, te analizează, iar pana la urma te privesc prin prisma lor deformata. Dar ei nu au nici cea mai vaga idee ce lumi interioare ascunzi tu. Ei nu știu ca tu ești la capătul lumii, ca stai acolo unde lucrurile se termina. Tu ai văzut totul, iar acum nu știi ce sa faci. Prezentul e doar o fantoma care te urmărește. Trecutul? E mort. L-am îngropat eu. Unde te îndrepți atunci când ai ajuns la capăt?

De la o vreme încoace, am niște vise ciudate. Acolo, în vise, nimic nu e real, nimic nu e rigid. Totul tine de iluzie, inventata de mine-însumi. Acolo, în vise, eu trăiesc viata care a trecut deja. Acolo, eu fug, Toți vrem sa fugim, sa o începem de la început. Dar oriunde ai fugi, oriunde, vrei sa fugi iar.  Nu poți fugi de tine-însuti.

Știi, nebunia mea are miros de euforie, Acolo, la capăt, te așteaptă o dezamăgire. E ca și atunci când mergi înspre ceva cu ardoare, iar fiecare răsuflare vibrează de nerăbdare. Și știi ce faci când ajungi? Nu mai vrei. Ar fi trebuit sa te bucure drumul…

Eu nu mai pot fi cum eram, chiar dacă ma rogi. Eu m-am schimbat. Ți-am spus ca ei nu vad?