CrySenyum

,,Vreau să citeşti toate astea după ce eu nu voi mai fi. Vreau să ştii, în cele din urmă, că nu ai părăsit-o tu pe ea şi nu te-a părăsit ea pe tine, ci v-am lăsat eu pe amândoi să vă vedeţi liniştiţi de orgolii şi îndoieli, de încăpăţânare şi amânare.

                                             V-am lăsat mai mult timp pentru voi înşivă, timp pe care îl veţi folosi în mod egoist, gândindu-vă la cât de bine v-ar fi vouă dacă n-aş fi plecat. Dar oare vă veţi gândi la ce face celălalt? Vă veţi întreba dacă e bine sau dacă are doruri şi  regrete, speranţe şi visuri neatinse? Puţin probabil… Egoiştilor!

                                             V-am iertat de mine pentru că nu aţi fost capabili să vă iertaţi între voi pentru faptul că sunteţi neglijenţi şi ambiţioşi, mofturoşi şi plini de aşteptări uriaşe. Eu v-am iertat că m-aţi uitat şi că m-aţi aruncat undeva într-un colţ al casei, invocându-mă rareori în mărturisiri şi declaraţii atât, dar atât de false. Voi le mai credeaţi?

                                             După ce am plecat eu, voi aţi rămas aceeaşi. Vă certaţi ca nebunii şi aruncaţi cu cuvinte grele în stânga şi în dreapta, dar nu vă pasă niciunuia. Vă priviţi urât şi la finalul zilei vă împăcaţi în pat. Asta numiţi voi iubire, aşa-i? Eu o iubesc minciună. Rutină. Obişnuinţă. Îi mai spuneţi şi ,,Mai bine cu el decât singură” sau ,,Mai bine cu ea, e aici mereu, decât cu altele care ar pleca oricând”. Numai iubire nu e asta…

                                             Dar voi nu vă daţi seama… Ea nu îşi dă seama că dacă iubirea nu o leagă de tine, şosetele tale aruncate peste tot prin casă, acei nervi pe care îi ai mereu la serviciu şi pe care îi aduci acasă, faptul că uiţi de ea adesea, toate astea o vor alunga cândva. Nu va rezista prea mult. El nu îşi dă seama că dacă nu o iubeşte nu îl va împiedica nimic să calce strâmb, să lipsească atunci când ea are nevoie de el şi să o uite având-o înaintea ochilor…

                                             Eu nu mai sunt, dragilor, dar mă veţi ruga să revin… Şi nu se mai poate încă de pe acum.”- IUBIREA

Sursa: http://www.damadetrefla.com

„ Nu imi plac compromisurile, le fac pe cat se poate de rar. Le inteleg rostul pe pamant, dar le evit.

Nu imi plac totusi relatiile de fatada. Nu ma refer doar la cele din reviste. Ma refer si la rude prietenii etc. Aceia care pozeaza in the happy ending family, iar data viitoare cand intreb despre ei, aud ba ca se cearta pe nu stiu ce furculita la partaj, ba ca el a plecat cu una (nu una ca mine, ca eu n-am plecat nicaieri cutrelor), ba ca pe ea a prins-o cu unul. Nu inteleg. De ce?! De ce stai ?!! Si tu ca femeie si tu ca barbat ?

Eu vad iubirea ca pe o camasa alba. Imaculata. Si relatiile… ca pe o calimara cu cerneala. Hop dau eu peste, sare o picatura de cerneala. Hop dai tu, alta picatura. Si uite asa camasa mea e numai pete. O bagam la spalat, evident. Pentru ca o iubim. Dar cerneala… nu iese definitiv. Si daca totusi ai reusit sa scoti 99.99% din pata… cu lupa tot vezi 0.01% din ce a ramas.

Cred ca de asta sunt singura. Cred ca asta este motivul pentru care in baie e o singura periuta de dinti. Pentru ca refuz sa merg patata pe strada. Prefer sa am doar jumatate de camasa imaculata, decat una intreaga patata.

Este o prostie nu?! Ca sa alerg intr-o zi dupa un baiat care o sa ma strige mami trebuie sa fac compromisuri, nu?! Asta este pretul pe care trebuie sa il platesc… sa accept ca am nevoie de compromisuri.
Am inteles. Dar… deocamdata nu ma tine buzunarul sa platesc pretul asta. Poate alta data.”

sursa: http://allaboutem13.wordpress.com/