Zilele se scurg parca răzuite pe parbrizul mașinii,scârțâind sub cauciucul ponosit al stergatorului ieftin și prost. Nu-mi mai place sfârșitul de an,cu toate sărbătorile lui…iar eu chiar am de sărbătorit….comemorat….și suferit atât in plan personal cât și în orice fel de plan.
Semn clar de îmbătrânire psihică dar și de greață continuă,pași repezi către începutul romanului ce va să vină,roman ce va fi scris într-un final.Va fi scris când timpurile se vor dilata ca la începuturi,iar cerul îmi va zâmbi cu ajutorul norilor.
Mi-am amintit azi de o persoană pe care am cunoscut-o în trecut.Imi plac al naibii de tare oamenii cu povești în spate,chiar și pe alocuri inventate.Căci de aia se numesc povești,să fie cu participațiune a ficțiunii brodată pe o realitate întâmplată.
Persoana ,al cărui nume nu mi-l mai amintesc,femeie la vreo 25 de ani,trăia o mică dramă.Dar povestea relatată de ea, mă fascina de fiecare dată când ne întâlneam.Acum să aibă vreo 55 de ani…zisa Pasteliana(era ca un pastel,plina de culoare si spumoasă, talentată oratoare,habar n-aveam cum scrie,probabil cum vorbea,dar nu-i obligatoriu)
Pasteliana ,la cei 25 de ani,probabil vreo 27,era căsătorită cu un tip,n-aș zice domn,profesor universitar,de universitate,in cadrul unei facultăți,mate,romană,geografie,nu prea contează,era profesor universitar omul,intelectual rasat cu școală adevărată,înainte de 89.
Inaltă,picioare lungi,frumoase,acoperite cu dresuri subțiri,din matase fina,botine sau cizme cu tocuri înalte,fuste mini,uneori croșetate și mulate, la care atașa de fiecare data bluze sau blanițe decoltate ce permiteau o vizibilitate discretă către sânii nu foarte generoși, însă in concordanță cu fizicul său (bunică-mea pe care am iubit-o în locul mamei și al tatălui, îmi zicea mereu că sânii mei sunt prea mici în comparație cu corpul meu,mare…deh…)
Una peste alta,fizicul fara defecte,cocheta, delicată,fuma țigări subțiri cu diverse arome.Trasaturile fetei,frumoase,o șatenă cu parul până la umeri,ochii căprui ce surâdeau o data cu fața.Te fascina când povestea orice,despre orice,cu timbrul vocal zglobiu si ironic.Eram eu fascinată, darămite colegul nostru,Tudorel.El era in limbă după ea,căzut total la picioarele ei…(cu el e altă poveste…din grupul acela cu vreo 5 fete si vreo 3 baieți,el a luat-o de nevastă in final pe una dintre noi…ha..nu pe mine,m-a ferit Dumnezeu…era urâțel pentru gustul meu,un costeliv cu nasul mare,insa extrem de destept ,dovedind in timp ca ,cam așa a fost….e prof…dar nu ca soțul Pastelianei)
Ea era ceva mai mare decât noi,dar nu simteam diferenta.
Aerul din acea vreme avea alt miros.Nu exista monedă intre tineri,atunci doar șmecherii profitau de acele timpuri,visatorii credeam in idealuri si mergeam in Copli ,pe Kogălniceanu ,unde sorbeam alcool cu paiul,fumam la mese si discutam ,filozofand aiurea, crezând ca banii oricum vor veni intr-o bună zi….Doar eram tinerii ce schimbaserăm vremurile, ieșind in strada….petrecând pe stradă, alături de oameni,cu oameni asemeni nouă…
Sa ne întoarcem la Pasteliana…Bunaciunea de fata , măritata cu un bărbat puriu,destept,probabil si frumos(ea il iubea,nu eu!), bărbat ce mi-l inchiupuiam inalt,reson,frezat,pus la patru ace,deplasandu-se doar cu taxiul,genul de actor serios,de la Hollywood, Richard Gere(poate n-o fi,dar pentru mine așa părea).
Si domnul profesor crease drama fetii.
O înșela!
Si nu intelegeam de ce… șarmantă era, tânără era, frumoasa si desteapta,nu mai zic,caci ma repet…Toti si toate ,eram in jurul ei ca sateliții ametiti de mireasma inexplicabilă a acestei ființe perfecte.Cum sa poată un partener asa ceva,sa lase un bujor de fata pentru ….altceva….altcineva….
Drama n-ar fi fost chiar dramă dramatică dacă nu am fi știut cu cine este inselată…
Concurenta Pastelianei ,femeia cocheta,sarmanta, educată,era vanzatoarea de pateuri de la colțul străzii….zise merdenele la acea vreme.
Pasteliana, 27 de ani,soția profului,zis Richard Gere,era inselată cu Frumusica ce impacheta,apoi vindea,pateuri calde,zise merdenele.Era inselată de ceea ce probabil nu mai proiecta in mintea lui,de ALTCEVA,si nici mai-mai,nici foarte-foarte…doar o ALTA,o înlocuitoare.
De Pasteliana nu prea mai stiu nimic,nici al său nume mi-l reamintesc.Dar vreau sa cred sau să-mi imaginez,cum ma invata L. Popovici,fiindu-i țărâna ușoară!(singura ființă care realizez ca a venit in viața mea trimisă de undeva,doar pentru a ma mentora,chiar si pentru scurt timp), ca Ea Pasteliana a avut si are viața plină de ce vrea ea,iar El,R.Gere,proful dichisit,femei cu nemiluita,proiectand ba in una,ba in alta, dorințele lui ascunse,vesnic cuceritor ,caci fiecare cu menirea si rostul său pe planetă.
La capătul drumului ,la finalul zilelor ce va să vină,să poată spune fiecare: viața chiar e mișto!
Mai vreau o dată!
CurcubeuinSoare 