aug.22
Și uite că a trecut, în ciuda încăpățânării/insistențelor mele de a nu se termina…
Inima era ca un copil mic și răsfățat strigând cât îl țin plămânii ”Mami, mai vreau!”, iar creierul ca o mamă aparent calmă încercând să tempereze copilul și în același timp să-i aline durerea spunând: ”Lasă mamă, că mai venim și anul viitor!”. Iar eu, ”cică” făceam parte din categoria ”celor mari”care ar fi trebuit să coordoneze/managerieze situația astfel încât finalul să nu fie atât de greu. Dar nu! Sunt genul de persoană care nu își poate ține în frâu sentimentele. Și cum poți face asta când vezi 20 de copii de care te-ai atașat enorm, împreună cu care ai învățat o mulțime de lucruri, ai dansat, ai cântat, le-ai dat trezirea și i-ai trimis la culcare, ai filmat, ai pictat, ai râs, te-ai distrat, care îți lasă bilețele la ușă și câte și mai câte ai făcut, care spun printre lacrimi ”Vă iubim!”, ”Ne va fi dor de voi!”, ”Nu vrem să plecăm!”?
Să-mi amintesc și de cei 14 voluntari alături de care am muncit, m-am stresat, bucurat, pentru ca cei mici să se simtă cât mai bine? ( + micile ”plăceri” de după program 😀 )
Cum e posibil să nu-ți apară o lacrimă în colțul ochiului? Ce spun? O lacrimă!?!? Lacrimi de crocodil, cu tot cu voce tremurată și sughițul aferent.
Amintirile, emoțiile, experiența, persoanele pe care le-am cunoscut și de care am ajuns să mă atașez, învățămintele, bucuria simțită pe durata întregii săptămâni; acestea fiind doar câteva dintre câștigurile unei săptămâni; foarte puține dintre acestea.
Țara lui Andrei: DISTRACȚIE, ȘTIINȚĂ, CURAJ, ANTREPRENOR, PRIETENI, IUBIRE, HAPCIU 🙂 !
A ieșit! Locul îi inspira numai haos, aglomerație, strâmt, străini. Mișcă! Fă ceva! Spune NU! Mai bine stai, așteaptă, răbdare, totul se va stabiliza. Creier tâmpit! Funcționează puțin, ajută corpul să știe ce să facă pentru ca inima să nu genereze numai sentimente nașpa. Fugi! Fugi! Fugi!
AROUND MY MIND... 