Damianski's Blog

In order to elaborate the true meaning and value of relevance, as a principle in life decision-making situations, we need to define and dissect the concept until it reaches the very basic and idealistic definition of the word. One true meaning of relevance.

Relevance= „a condition of bearing upon or being connected with the matter in hand; being pertinent”. But, it is not that clear. What it says is that the pertinence is related to the „matter in hand”, and, the matter in hand is what concerns you, what is connected to you, your life universe, everything that defines you. With this in mind, relevance becomes an existential condition of something solely related to you.

Further on, what is relevance as a concept? We have defined it to a more basic meaning, more or less, but what does it imply in real life? Relevance as a concept dictates a way of life in which you act only to progress and base your actions on the importance of progress, rather than the your ego needs or anything related to your fears and life obstacles. Shortly put, if something is relevant to your progress, you do it, you engage and put positive energy into it. If it is not relevant to your progress, you just accept its existence and accept the way it was made together with its purpose in your life, which is NOTHING. I hope I was clear enough.

If you are tired of living a life where everything pressures you and it pushes you to the edge, well, think about what I’m saying for a moment.

If actions that happen around you are hurting you and you find yourself in the position that you accept it only because you are afraid of change, or maybe afraid of letting someone see you in a different picture, in any case the very fact that you are still in that position means you do not understand relevance. If you hope that the person or situation will change just so that you will finally be able to accept it…you are wrong to wait. You lose, that is all you do, you lose. If you cannot control something exterior to you, a human being, it doesn’t mean that it’s not relevant. It can be if your actions make it. That is where YOU have to decide. What will make you progress, what will not. If you know how to make that choice already, then make it! 99% of the times we know that we should be different, but WE DECIDE not to be. Strange. Not really, no, it’s not strange because we confuse the addiction of the feeling of sadness to a feeling of care. We do not care, we simply do not care, we just hurt. If we cared, we probably would have changed something. Am I right? Look inside your heart and soul when you ask your self that question. I am.

So then, if we do not care, in other words, we do not see it as relevant to our progress, why do we do it? Well, I can assure you that there isn’t one human being that does not enjoy progress. None. Why? Because it defines us, it is what makes us human. We evolve, we develop, we improve… we progress. Therefore, it is in our DNA the felling of satisfaction when we make another step forward. However, times have made mind afflictions more complex than before. This in turn has clouded many judgements that were previously existent. This affliction, called guilt and fear of singularity is a construction of the ego to help supply it with food. It’s hungry and it wants to exist. Once you fuel it, you power it. You do this be renouncing at pleasures, at needs, wants and other wishes that define you. You lose yourself to the need of your ego and become addicted to people around you that prey on that. It’s an endless circle of events, it’s infinite. The only way to break the cycle is by deciding to. It’s simple. Focus on your path to evolution, see what you can be and follow that. Leave aside petty sorrows and be a member of the species, evolve. Be part of the world that wants to step forward so you can enjoy truly your purpose. That is when humanity reaches happiness, when it makes progress. It has been like that since we existed, and we celebrate it always. Every birthday, every anniversary, every year every decade, every century and so on. Even from the primitive forms of us that were celebrating the passing of a star that was above their heads some 72 years or so. Everything that gave us a new notion was considered progress and was celebrated. Why? Because it was relevant to our existence.

Think about it, there is no more need for explanations. Every reader is able by now to understand the validity of the above, if he wants of course, because we all know it to be true, but only we decide what to believe : knowledge or ego?

Answering this question right every time is beyond evolution, it’s art.

E destul de simplu ce incerc eu sa scriu azi, titlu prezinta relativ direct tema naratiei mele de seara.  Ma intalnesc des in viata mea, cat la mine cat la altii, cu situatii ce au la baza decizia de ‘a face’ ceva. Exemplu: ‘sa ma duc sa fac baie?’; ‘sa ma apuc de invatat?’; ‘ sa il ajut pe X?’; ‘sa il sarut pe Y?’; ‘sa ma bucur?!’; ‘sa ma supar?!’…lista continua la infinit. Bun…

De aici incepe sa devina ‘chestiunea’ destul de interesanta. Problema nu vine din existenta intrebarilor( exceptand momentul in care intrebarile nu exista)- ba din contra, consider ca existenta lor este chiar un semn de sanatate a mintii. Problema mea, cel putin de acceptare a mea si a altora, vine din incapacitatea de a oferi un raspuns decisiv (chiar si in urma unei analize elaborate si lungi) si din logica pusa in spatele raspunsului ,evident , daca este oferit.

Sa incepem cu prima problema, a mea repet. Poate ca vad eu viata in alb si negru ( in mare parte din timp cel putin), dar eu cred ca nu exista intrebare fara raspuns, exista decat o tentativa de evadare a realitatii prin evitarea emiterii raspunsului- implicit o incercare de a scapa de o responsabilitate temporar ( spun temporar pentru ca oricat fuge un om el va sfarsi cu ea in spate). Ma gandesc, si chiar ma gandesc: ‘oare ajuta la ceva fuga asta?’. Da, ar putea sa ajute doar intr-o singura situatie. Fie un eveniment de o importanta majora in viata care necesita toata atentia si energia disponibila. Atunci, orice alt subiect devine subjugat lui din punct de vedere al importantei, deci implicit al alocarii ‘resurselor’ necesare solutionarii lui. Altfel , nu exista. Si de ce totusi exista? In tentativa de a ma pozitiona in pielea celor ce-o fac, evita raspunsuri –chiar si la intrebarile lor, nu doar ale altora- ,eu consider ca aceasta minciuna de sine prin omitere are loc din lasitate, care la randul ei este motivate de frica, la randul ei fiind sustinuta de lipsa acceptarii ce are la baza, essential, incapacitatea de intelegere a sinelui- implicit a sensului si scopului vietii-. Sumarizand, lipsa unui raspuns nu este un effect al inculturii , nici macar al ignorantei, ci este un rezultat al refuzului de integrare si intelegere a sensului existential. Care e sensul si scopul existential? intrebati voi. J. Intrebati-va si va asigur ca o sa puteti raspunde daca va luati un moment de repaus si va dedicati raspunderii acestei intrebari. Pentru a putea totusi sa continuam discutia am sa ofer eu o variant de raspuns: viata, evolutia, fericirea, implinirea, linistea, confortul, viata. Sensul vietii este viata, caci in ea totul se regaseste, inclusive durerea ce duce la educatie. Focul arde doar dupa ce te arzi, pana atunci nu este decat o lumina, iar lumina este abia dupa ce deschizi ochii, iar ochii ii deschizi abia dupa ce te nasti , iar nasterea are loc abia dupa gestatie, iar gestatia are loc dupa actul reproducerii, iar reproducerea are loc dupa actul cunoasterii, iar cunoasterea are loc dupa comunicare, comunicarea dupa invatarea metodelor de comunicare… as putea continua pana maine. Principiul este ca totul este un derivat al ‘item’-ului precedent, pana cand ajungem la foc. Totul este in cerc. Folosind acest principiu, raspunsul la orice intrebare ar veni in mod direct si implicit doar prin respectarea regulii: cunoastere-intrebare-raspuns. Unde apare hiba?La cunoastere? Nu, toti cunosc-desi sunt cei ce refuza cunoasterea chiar si dupa ce este dobandita. La intrebare? Poate, intrebarea trebuie sa fie formulata corect pentru a obtine un rezultat coerent din punct de vedere logic. Raspunsul? Da! Raspunsul este exact motivul lipsei lui. Este o forma de auto-anulare prin ‘neprezentare’. Ca un concurent nepregatit in fata competitiei, el nu se afiseaza cunoscandu-si valoarea, considerand ca nu poate satisface ‘nivelul competitiei’. Adica, raspunsul nu satisface orgoliul/egoul/sufletul iluzionat/alte componente ale sinelui creat ( nu ale sinelui real). Din acest motiv el nu apare, este mentinut in ‘sala de antrenamente’ pana ce ajunge la statutul dorit ( daca va ajunge vreodata,daca nu el va fi pe veci un ‘wannabe’!). Revenind la problema mea, incercand acum sa ii ofer un raspuns, cei ce nu pot oferi raspunsuri, feedbackuri, solutii, etc, sunt oameni ce nu se pot accepta pe ei, ce nu isi pot integra propria valoare in decursul vietii lor, ce nu considera a fi demni de a ‘competitiona’ cu altii. Cum ar putea escalada acest obstacol? Doar prin auto-motivare, auto-imbarbatare si focalizare asupra sinelui si nu asupra perceptiei ‘competitorilor’.

A doua, si cu siguranta cea mai importanta din punctul meu de vedere, problema este logica din spatele raspunsului ( cand este dat). Acum, eu am intalnit un numar mare de oameni si cu cei mai multi am incercat sa port discutii cat mai diversificate si complexe pentru a le descoperi logica, modul de aranjare al gandurilor si rationamentul de sumarizare a lor. Tot ce pot spune este ca: nu aveti scuza domnilor si doamnelor. Toti sunt capabili sa inteleaga, sa lege si sa formuleze idei/raspunsuri. Nu am intalnit un om ce a fost pus in fata unei situatii care sa IL INTERESEZE (cu adevarat) si sa nu poate sa gaseasca o solutie, sau sa formuleze un rationament de gasire a solutiei. Ce am vrut sa evidentiez prin majusculele folosite este ca motivul capacitatii lor de solutionare provine din motivatia ce sta in spatele intrebarii (si o problema poate fi o intrebare). Nu aveti scuze, nu incercati sa le gasiti-riscati sa cadeti in penibil- si atunci va loviti tocmai de ce evitati (ironic).  Scriu mult mai putin despre aceasta problema , nu pentru ca este mai putin importanta,ba din contra, pentru ca este foarte simpla de raspuns. Omul ce nu solutioneaza este omul ce nu doreste. Presupune ca iti e foame; astepti 1-2-5-10 ore, astepti 1 zi, 2 zile si mancarea nu vine de la mama, ce faci? Gatesti, cumperi, furi, orice faci si faci rost de mancare. De ce? Pentru ca o doresti! O vrei, motivatia este imensa, si atunci actiunile sunt pe masura. Raspunzi propriei tale intrebari prin a gasi logica procesului de obtinere a mancarii, cauti solutiile existente si le incerci pana la reusita. Daca nu faci asta , mori.E simplu. Vrei, obti. Nu vrei, nu obti. Altceva este decat o scuza .  Am incercat sa gasesc intelegere, sa gasesc alte explicatii, am cautat alte variante de raspuns al aceste intrebari… zero. Toate duc aici. Un raspuns va fi dat invariabil corect in momentul in care motivatia din spatele intrebarii este mare. Rationamentul raspunsului va fi si el de asemenea santaos pentru ca motivatia este mare. Totul va fi ‘ca uns’ cand motivatia exista cu adevart. Repet, restul sunt scuze.

Ahhh..uite cum trece si anul asta… poate pentru altii martie e inca inceputul…poate pentru atlii. E altfel cand ai planul facut, temele de predat..proiecte personale.. parca deja tot anul e plin. In martie faci asta, aprilie asta, mai vine sesiunea, iunie te faci inginer si uite cum trece vara. Octombire spune ca sunt la master, deja e decembrie si sunt in Romania si ciocnesc de revelion. Uite cum trece…..

Si ma intreaba lumea: ‘dar de ce esti asa pesimist si trist’ … Nu sunt, probabil ca voi ramane un naiv optimist chiar cu mortu sub prag de usa..asta nu se va schimba, dar nu inseamna ca nu sunt realist cu starea actuala a vietii mele. Asta va fi inca un an de rutina, invatat, stres…intr-un cuvant: frumos. Nu, nu e romul ce vorbeste acum…De ce? Pentru ca daca rutina, invatatul si stresul nu e frumos , apoi ce dracu e? Relatiile ‘perfecte’ , fete ce alearga ca niste gaini fara cap, petreceri si bautura si droguri… plin de ele…le-am facut, multumesc. Mai prind si eu o seara ca asta cand parca parca ma gandesc si eu cum gandesc si la ce sa ma gandesc…si uite cum ajung sa scriu. Ajunge sa pun o chitara pe fundal , o gura de basamac si cuvintele curg. Bine, poate nu sunt tocmai Dostoievski acum…dar, deh, un alde Popescu tot ating…Cine e Popescu? Daca ma intrebi asta ori nu ai citit nimic la viata ta ori ai citit prea mult… nu e nici un Popescu.

Revenind, dragi cititori( voi doi adica), vorbeam despre marea incertitudine diferentiata din abruptul ratiunii contemporane, pescurt: logica ba, logica. Pai, intreb eu, daca A vrea pe B si B vrea pe A….cum se face de A se comporta ca si cum B e inamicul si B il ajuta in aceasi masura? Adica, sa ma explic, va rog dragi ascultatori sau cititori. Sa spunem ca M are o dorinta si B are alta dorinta… M si B stiu ca daca trec peste multi pasi vor fi fericiti..dar dracu stie daca se poate ajunge in punctul ala…departe ,foarte. Intrebarea se formuleaza astfel: Daca M stie ca beneficiile oferite de B sunt de X % si compromisurile sunt de 100-X % … ce face M? Pai matematic ai zice ca daca X> 50% atunci tuto bene, mergem inainte… dar uite ca nu e asa. E nevoie ,uneori, de 1% sa dezechilibreze marele 99%… ca si proverbul cu buturuga. Si atunci M  ce zice: pai… eu nu imi asum astfel de riscuri…nu conteaza beneficii, eu pur si simplu nu vreau sa schimb nimic. Daca exista un EL care sa vrea ce am eu, doar atat-nimic schimbat-, atunci ft bine…ca pana la urma ,fete dragi, relatiile se fac cu lipsa de intelegere si comunicare. Cine a mai auzit o relatie in care sa te certi dar sa rezolvi ..nu nu nu… noi doar ne certam si apoi in tacere cugetam…ca doar rimeaza.

Oricum, vine raspunsul : azi , maine…vine.Problema e …daca ma prinde pe vine cand vine..nu cred ca o sa fie bine caci totul va tine de starea de maine ..atunci cand vine, intelegi? Ma indoiesc… e inutil. Probabil ca daca ai fi vazut The Libertine, J.Depp, ai intelege mai mult.. dar esti prea cool pt filmul ala…e vechi si inutil , nu sunt tzatze si explozii ( sondaj feminin referitor la ce le plac barbatilor).Eh, ca sa vezi, de fapt sunt.

Mda… ca sa ma exprim mai bine : 5 7-18-5-21 19-1 20-5 2-21-3-21-18-9 4-5 21-14 12-21-3-18-21 16-5 3-1-18-5 14-21 9-12 3-21-14-15-19-20-9 19-1 14-21 3-18-5-26-9 3-1 5-21 19-21-14-20 3-5-12 6-1-18-1 18-1-2-4-1-18-5 9-14-20-18-5-2-1-18-5-1 13-5-1 5-19-20-5 20-21 22-18-5-9 19-1 22-5-26-9 3-1 4-5-6-1-16-20 5-21 1-3-21-13 9-20-9 1-18-1-20 3-21-13 5 15 18-5-12-1-20-9-5 3-15-18-5-3-20-1 19-1-21 4-15-1-18 22-5-26-9 3-1 5-21 19-21-14-20 21-14 13-9-20-15-3-1-14 19-9 14-9-13-9-3 4-9-14 3-5 6-1-3 14-21 5 2-21-14 4-9-14 3-15-14-20-18-1 18-1-21 4-1-3-1 9-13-9 22-5-9 19-16-21-14-5 14-21 15 19-1 9-14-20-5-12-5-7 4-1-18 15-18-9-3-21-13 3-5 1-13 9-14-3-5-18-3-1-20 1-3-21-13 19-1 9-20-9 1-18-1-20 22-5-9 22-5-4-5-1 19-9-14-7-21-18-1 9-14 22-9-9-20-15-18-21-12 20-1-21 18-5-12-1-20-9-9-12-5 14-21 19-21-14-20 3-1 9-14 6-9-12-13-5 19-9 4-5-7-5-1-2-1 26-9-3-9 3-1 19-20-9-9 16-15-1-20-5 19-20-9-9 4-1-18 20-15-20 1-9-1 9-20-9 4-15-18-5-19-20-9 19-9 19-9-14-3-5-18 9-20-9 4-15-18-5-19-3 19-1 6-9-5 1-19-1 5 9-13-16-15-19-9-2-9-12 20-15-20-21-19-9 3-21 13-9-14-5 19-21-14-20 1-12-20-6-5-12