Motto: “Tu singur te pedepsesti cu rautatea ta, si tu singur te lovesti cu necredinciosia ta, si vei sti si vei vedea ce rau si amar este sa parasesti pe Domnul Dumnezeul tau, si sa n-ai nicio frica de Mine, zice Domnul Dumnezeul ostirilor.” (Ieremia)

Va reamintesc dragi cititori statornici sau ocazionali ai acestui blog, ca viul, vesnicul si neprihănitul Dumnezeu, nu este religios, si nu a fost niciodată religios. Dumnezeu nu a creat niciodata religii, biserici, temple, etc… ca să-l înlocuiască pe El, si ca sa existe veșnic, ci doar ca să-i învețe temporar pe oamenii căzuți in pacat, calea întoarcerii la El, adică calea neprihanirii veșnice prin Fiul Sau Isus Hristos. Acesta a fos rolul efemer al Cortului Întâlnirii, iar apoi al Templului de la Ierusalim, al sinagogilor, etc. Cortul Intâlnirii, Templul evreiesc si apoi sinagoga, erau locuri de învățare a ceea ce înseamnă Dumnezeu si Satana, păcatul și neprihănirea, viața si moartea, și cum va fi posibilă salvarea din păcat și de la moarte a păcătosului care este un rob al Satanei, prin Mielul lui Dumnezeu, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu locuri în care sa fii mântuit prin niște ziduri, reguli si ritualuri, sau prin preoți, rabini, pastori și dogme religioase. Neprihanirea nu este dogma, nici ritual, nici slujba, nici tradiție, ci viata pura, viața de zi cu zi a omului, a îngerilor si a lui Dumnezeu. Prostia asta cu bisericile și religiile este o inventie pur satanica, o minciuna, o deturnare si o denaturare a ceea ce a dorit Dumnezeu sa fie ele, templele, bisericile, etc. Diavolul le-a folosit si le foloseste cu brio, ca sa-i prosteasca si ca sa-in invrajbeasca pe oamenii lesne crezatori, si trebuie sa recunoastem ca i-a reusit foarte bine Satanei aceasta strategie, aceasta minciuna prin care oamenii au fost facuti sa creada ca templele, sinagogile, bisericile, adunarile, rabinii, papii, patriarhii, popii si pastorii, ritualurile si traditiile, il inlocuiesc pe Viul Dumnezeu. Niciodata nu s-a intamplat asta, si nici nu se va intampla vreodata. Nu a fost asa nici pe vremea Cortului Intalnirii, si nici in vremea Templului de la Ierusalim. Dracu’ a incercat sa infiga adanc in mintea oamenilor aceasta minciuna, dar nu a reusit niciodata pe deplin, pentru ca in toate veacurile, au fost si vor fi pamanteni, o ramasita întodeauna, adica foarte putini in fiecare generație si in toate veacurile, care nu au inghitit, si nu inghit aceasta minciuna, si toate celelalte minciuni ale Satanei, ca fiind adevar dumnezeiesc. Adevaratii credinciosi, cei care au inteles mesajul corect al Evangheliei vesnice, ca exista un singur Dumnezeu adevarat, iar El este neprihanit, nu inghit minciuna ca bisericile, popii si pastorii, ritualurile si traditiile, il inlocuiesc pe Viul si neprihanitul Dumnezeu, singurul Salvator din pacat si de la moarte. Singurul Dumnezeu adevărat, a avut intotdeauna, de la Creație si pana la vremea sfârșitului acestei lumi nelegiuite, un singur mesaj pentru oamenii păcătoși: Evanghelia Veșnică, care ne spune adevarul etern ca Dumnezeu este unic si neprihănit, este viața, si Împărăția Sa este o Împărăție a neprihanirii si a vieții, iar cine vrea sa ajungă in aceasta împărăție, trebuie sa fie si el neprihănit la fel ca Dumnezeu, prin si cu ajutorul lui Isus Hristos, si a Duhului lui Isus Hristos. Mesajul, unicul in toate timpurile, a fost, este si va fi pana la sfârșitul lumii, aceasta Evanghelie vesnica, si nu altceva. Adevarul etern este acela ca neprihanirea lui Dumnezeu si nu pacatul, este singura soluție și optiune care aduce întregii Creatii, fericire deplina, pace deplină, implinire deplină pe toate planurile, dreptate deplina, bucurie deplina, progres veșnic, viata din belșug, si o continua dezvoltare mentala, materială, științifică si spirituala. Evanghelia vesnica este singura care contine adevarul suprem ca Dumnezeu este neprihanit vesnic, si ca neprihanirea este totul, este tot ceea ce conteaza, este temelia Împărăției lui Dumnezeu, si ca Dumnezeul neprihanirii nu trebuie sa fie niciodata inlocuit cu altcineva, pentru ca nu are cu cine sa fie inlocuit. Păcatul a contestat si contesta neprihănirea, pe neprihănitul Dumnezeu, și adevarul etern, ca neprihanirea este singura opțiune viabila, pentru întreaga Creație. Neprihanirea este Dumnezeul Cel neprihanit, Creatorul neprihanirii, Creatorul a tot si a toate cele neprihănite, Imparatul Împărăției neprihanirii. Neprihanirea revelata de Evanghelia Vesnica si de Isus Hristos prin viata Lui neprihanita, are in ea mesajul unic care salveaza din pacat si de la moarte, iar mesajul este ca neprihanirea lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care este și neprihănirea Tatălui Sau, ne-a salvat, iar ea fost și va fi daruita gratis tuturor, la fel cum a fost si la Creație. Toti robii Satanei, adica toti pamantenii, o pot primi. Tuturor celor care și-o doresc, neprihanirea le este data prin Duhul lui Hristos, Salvatorul nostru al tuturor, daca vrem asta. Isus Hristos este biruitorul păcatului și biruitorul morții, și își dăruiește viața Sa neprihănită, tuturor celor care și-o doresc și însetează dupa ea, ca sa trăiască si ei o viata neprihănită la fel ca a Sa si a Tatalui Sau, și ca întreaga Creație. Asa se scapa din robia păcatului și a morții care il insoteste. Acesta este singurul și eternul adevăr al Evangheliei Veșnice. Religiile, templele, sinagogile, bisericile, adunarile, cultele, sectele, fac parte din celebra zicere si tactica satanica: “dezbina si stapaneste”. Adevarul Evangheliei vesnice ne spune invers, ca nu este normal si nici adevarat, ca sa existe atatea religii, culte, biserici, temple, adunari, etc… pentru ca: “Este un singur trup, un singur Duh, dupa cum si voi ati fost chemati la o singura nadejde a chemarii voastre. Este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez. Este un singur Dumnezeu si Tata al tuturor, care este mai presus de toti, care lucreaza prin toti, si care este in toti.” (Efeseni) … “Caci chiar daca ar fi asa numiti „dumnezei” fie in cer, fie pe pamant, pentru noi nu este decat un singur Dumnezeu: Tatal, de la care vin toate lucrurile si pentru care traim si noi, si un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile, si prin El si noi. Dar nu toti au cunostinta aceasta.” (1Corinteni).

Neprihanirea este binele absolut, adevăr absolut, viața și libertate absoluta, toate oferite in dar de Dumnezeu, tuturor creaturilor Sale prin Creație si prin Salvare, dupa caderea in pacat. Neprihănirea este adevarul dumnezeiesc irefutabil, cum ca Dumnezeu este doar bun, adică neprihănit, niciodată păcătos, și tot ceea ce crează El este totalmente bun, adică totdeauna neprihănit, și ca nu exista altceva mai bun ca ceea ce oferă Dumnezeu creaturilor și Împărăției Sale: neprihănirea Sa, viața Sa neprihănită, pentru ca neprihănirea este așa cum am tot spus, tot ceea ce este si reprezinta Dumnezeu. Neprihănirea este libertatea inteleasa deplin, la cel mai înalt nivel, o libertate responsabila, înțeleasă și asumata de toate creaturile, de buna voie și nesilite de nimeni. Libertatea si neprihanirea au si ele regulile lor, reguli de bun simt, spre binele tuturor, dar cu toate acestea, neprihanirea nu este o robie obținută prin minciuna si amenințări, ca pacatul. Neprihanirea este binele absolut, dar și libertate absoluta, iar pacatul este raul absolut, și doar robie. Nu poti sa fii liber cand esti pacatos. Neprihănirea este Dumnezeu, iar păcatul este Satana. Asta este tot ce trebuie sa înțelegeți ca sa simplificați lucrurile pana la miezul, pana la esența lor. Intre aceste doua stari trebuie sa alegem, intre starea de pacat in care suntem prin descendenta noastra din Eva si Adam cei pacatosi, și starea de neprihanire la care trebuie sa ajungem daca vrem, prin Isus Hristos. Trebuie sa alegem intre Isus Hristos si Satana. Trebuie sa decidem in timpul vietii noastre, ce vrem. Vrem sa rămânem robi ai păcatului, ai morții si ai Satanei, sau vrem sa trăim liberi de păcat, si neprihăniți ca Tatăl si ca Fiul Sau Isus Hristos, prin Isus Hristos? Aceasta este decizia pe care trebuie sa o luam fiecare in parte, in timpul vietii noastre. Noi decidem daca trăim sau murim, nu altcineva. Noi ne decidem soarta, nu altcineva. Nici Satana, si nici Dumnezeu nu pot face asta in locul nostru. Stiti de ce? Pentru ca din robia pactului si a morții putem sa ieșim prin Isus Hristos, avem salvarea si libertatea asigurata prin Isus Hristos, deci Satana nu ne poate tine ca robi ai lui la infinit, iar Dumnezeu nu ne poate face neprihăniți împotriva voinței noastre, daca noi nu vrem asta, si vrem sa rămânem in continuare robi ai Satanei, ai păcatului si ai morții. Iată de ce numai noi ne decidem soarta, nu altcineva, si noi vom suporta toate consecințele alegerii noastre. Pacatul si moartea vor avea un sfarsit, in timp ce neprihanirea si viața vor fi veșnice, ca viul si veșnic neprihanitul Dumnezeu al neprihanirii, Imparatul neprihănit al Imparatiei Neprihanirii, Creatorul neprihanirii. Satana si îngerii căzuți, Eva și Adam, au făcut aceeași alegere cand erau neprihaniti, alegerea intre păcat si neprihanire, pecetluindu-si astfel soarta, iar noi trebuie sa facem la fel, sa alegem intre păcat și neprihănire, intre viața si moarte, intre minciunile Satanei si adevarul lui Dumnezeu. Religiile mincinoase ale Satanei, „creștinismul” in primul rând, ne-au invatat ca pacatul, ca si neprihanirea, sunt niste chestii religioase, niște chestii magice, tainice, de neexplicat, ceva ce noi nu putem intelege si practica, ceva care vine din neant, printr-un miracol nestiut, si care nu au prea multe in comun cu noi si cu viața noastră de zi cu zi. Nu este deloc așa. Păcatul si neprihănirea sunt explicabile, si au legatura amândouă, cu viața noastră zilnică. Insăși viața noastră este strâns legată de păcat sau de neprihanire. Putem sa trăim in oacat, dar la fel de bine putem sa trăim si in neprihanire prin Isus Hristos, prin puterea Duhului Sau. Atunci când ni se spune ca o viața neprihănită nu este posibilă in condițiile actuale de pe planeta pământ, îl facem mincinos pe Dumnezeu, si nu credem in adevarul din Evanghelia Veșnică, care ne spune ca acest lucru este posibil, si este musai pentru toți cei care sunt cu Viul si neprihănitul Dumnezeu. Neprihănirea nu este opțională la Dumnezeu. Fără neprihanire in viața lui, niciun om nu va intra in Împărăția neprihanirii, Împărăția Neprihănitului Dumnezeu. Asta cu neputința traiului neprihănit, cu neputința trăirii in neprihanire, este o minciuna satanica, nu adevarul din Evanghelia veșnică. Este o minciuna care vrea sa-l exonereze pe Satana si pe noi, de vina pacatului pe care el l-a zamislit in mintea lui, si cu mintea lui, iar pe Dumnezeu sa-l priveze de victoria asupra pacatului si a mortii, prin adevarul si neprihanirea Sa, care este la fel de explicabila si traibila, la fel ca pacatul. Tot ce trebuie sa știm poate sa fie, si trebuie sa fie inteles, cu ajutorul adevărului veșnic al Evangheliei vesnice. Dumnezeu nu a avut, nu are, si nu va avea niciodata taine fata de noi, creaturile Sale inteligente, create dupa chipul si asemanarea Sa, asa cum ne-a spus si Fiul Sau Isus Hristos, atunci cand a fost printre noi: “Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu. In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati, fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu l-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu i-au multumit, ci s-au dedat la gandiri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat. S-au falit ca sunt intelepti, si au innebunit, si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare.” (Romani) Tot ce se poate cunoaște despre Dumnezeu și Împărăția Sa, se poate cunoaște, se poate afla, se poate înțelege prin adevărurile din Evanghelia Veșnică, prin ratiune si prin intelepciune, așa ca omenirea nu are nicio scuza pentru rătăcirile ei, dar pentru ca oamenii au lepădat adevarul evident și logic al Evangheliei Veșnice, au ajuns sa creada basme religioase, sa se închine la lemne și la cârpe, la icoane, la oase de morți, la animale, la păsări, la statui, etc… Cei care invoca „tainele” dumnezeiesti, sunt doar niște ipocriți mincinoși, niște slujitori ai Satanei, niste habarnisti. Toți oamenii pot înțelege Evanghelia veșnică, daca vor asta. Dumnezeu nu ne ascunde nimic din ceea ce trebuie sa știm, și din ceea ce putem înțelege în starea noastră de retard, stare produsă de păcat, prin înapoierea datorata minciunilor si dictaturii Satanei, care ne vrea robi prosti si ignoranti. Inteleptul Dumnezeu a anticipat ca pacatul va apare candva in Imparatia Sa, in mintea uneia dintre creaturile Sale inteligente, create dupa chipul si asemanarea Sa, adică o creatura inteligenta ca El, de aceea, inainte de intemeierea lumii noastre, Dumnezeu a luat in calcul aceasta posibilitate, ca cineva, candva, sa ii conteste autoritatea si neprihanirea, și pe cale de consecință, sa ii doreasca moartea si disparitia, precum si distrugerea Imparatiei Sale, Imparatia neprihanirii, punând in loc păcatul, o imparatie a pacatului, singura alternativa la neprihanire. Avand in vedere toate acestea, și pentru ca Dumnezeu este o ființă inteligență și înțeleaptă, inainte de intemeierea lumii noastre și a altor lumi, a gandit antidotul pentru aceasta ratacire mortala pentru Creatia Sa. Mecanismul caderii este simplu, si l-am explicat in episoadele trecute ale serialului, așa ca nu mai revin acum asupra subiectului. Nu este nimic tainic, si nimic magic in caderea lui Lucifer, a ingerilor si a oamenilor de pe planeta Pământ, și nu este nimic de neanteles în legătură cu asta. Singurul antidot impotriva pacatului fiind neprihanirea, acest antidot a fost gandit de Dumnezeu pentru intreaga Creatie, nu doar pentru planeta Pamant. Antidotul a fost si este valabil pentru intreaga Creatie, indiferent unde ar fi avut loc prima cadere in pacat, in cer sau in alta parte a Împărăției lui Dumnezeu. Antidotul nu a fost gandit doar pentru pamanteni, ci pentru toti locuitorii Imparatiei lui Dumnezeu, inclusiv pentru Lucifer, initiatorul pacatului. Daca Lucifer ar fi renuntat la prostiile aberante, mincinoase si criminale din mintea lui, nu se mai intampla nimic, iar asta ar fi echivalat cu acceptarea in continuare a neprihanirii Tatalui si a Fiului Sau, precum si a intregii Creații, ca fiind singura cale corecta, asa cum s-a si demonstrat in timpul acestui razboi dintre pacat și neprihanire, dintre adevăr și minciuna, dintre Satana și Dumnezeu, dintre viața si moarte. In lumea noastra, lumea pacatului si a mortii, lumea minciunii permanente, toti oamenii sunt pacatosi, adica rai, indubitabil, “bunatatea” noastra inchipuita si trucata, bunătate care exista doar in mintea noastră distrusă de păcat, nu este adevarata neprihanire. Neprihănirea adevarata nu poate sa fie trucata, niciodată, ea este sau nu este. Omul este “bun” pana in clipa cand ii apare prada, pofta, interesul, dorinta de a avea cu orice preț, ceea ce își dorește, chiar si pe cai gresite, nu cinstite si drepte, asa cum a facut Eva in Eden, si cand prada pe care si-o doreste apare, dispare toata “morala” lui, toata “cinstea” lui, toata “omenia” lui, tot caracterul lui. Ați văzut cum cei mai netrebnici pământeni, cei mai hoți si mai corupți, cei mai criminali, cei mai lacomi, au casele si birourile pline cu Religie SRL, cu cruci, cu icoane, cu sfinți, cu candele, cu lumânări si așa mai departe, in timp ce ei fura, mint si ucid in draci. Popii si pastorii fac la fel. In pacat sunt doar minciuni, interese si gunoi ingeresc, demonii, sau uman, noi pacatosii de pe planeta pamant, de aceea fiecare om are pretul lui in bani, in bunuri, in functii, in trupul altuia, in marire si in putere, in privilegii, etc. Neprihanirea adevarata nu poate sa fie trucata, si nu poate sa fie contrafacuta, asa cum incearca sa faca omul pacatos, ipocritul religios mai ales, pentru ca neprihanirea izvoraste numai si numai din Dumnezeu, si este ca Dumnezeu, de aceea robii Satanei nu o vor putea contraface niciodata. “Isus le-a zis: „Voi cautati sa va aratati neprihaniti inaintea oamenilor, dar Dumnezeu va cunoaste inimile, pentru ca ce este inaltat intre oameni este o uraciune inaintea lui Dumnezeu.” (Luca) Omul pacatos se va da totdeauna de gol prin faptele sale. Faptele sunt etalonul: „Ii veti cunoaste dupa roadele lor. … Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rau nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este taiat si aruncat in foc. Asa ca, dupa roadele lor ii veti cunoaste. Nu oricine-mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri.” (Matei) Iată ce simplu este explicată Evanghelia Veșnică in cateva versete. Păcătosul așa cum am arătat, nu va putea sa producă niciodată neprihănirea ceruta de Dumnezeu, așa cum nici cei neprihăniți nu vor sa mai facă păcat, iar cine rămâne păcătos, nu va intra niciodată in Împărăția Neprihanirii, pentru ca voia Tatălui este neprihănirea noastra. Simplu. Prin faptele sale se va arata omul ce este el cu adevarat, un slujitor al Satanei, sau un slujitor al lui Dumnezeu. Prin faptele sale care il definesc ca persoana, i se releva adevarata fata. Faptele sunt etalonul care nu minte niciodata. Din crestinul adevarat, omenia, adica neprihanirea dumnezeiasca, nu trebuie sa mai dispara niciodata, ea trebuie sa curga mereu, tot timpul, secunda de secunda, zi dupa zi, an dupa an, secol dupa secol, ca o apa curgatoare, ca un rău, pentru ca crestinul adevarat nu mai este robul nimanui, nu se mai vinde nimanui, ci el este liber si apartine lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, iar Isus Hristos nu este un slujitor al pacatului, ci al neprihanirii. Se poate asa ceva? Raspuns corect: DA, se poate, si cu toate acestea, si neprihanitii au avut si mai au hopuri. De ce? De ce cad neprihanitii? De ce mai cad cei in care locuieste Duhul lui Hristos? Odata ce ai Duhul lui Hristos in tine, nu ar trebui sa fii neprihanit in mod continuu, fara caderi, fara sincope, ca doar Isus Hristos nu este un slujitor al pacatului, asa cum repet mereu, si totusi, cel neprihanit poate sa mai cada, de cel putin sapte ori spune Dumnezeu. De ce? Aceasta-i intrebarea. Daca pacatul il faptuaim continuu, fara sincope, de ce nu este la fel si cu neprihanirea? De ce mai cadem? De ce nu suntem continuu neprihaniti? Adevarul este ca neprihanirea nu curge totdeauna ca o apa curgatoare nici in cei neprihaniti, o spune Dumnezeu: “Dar, daca, in timp ce cautam sa fim socotiti neprihaniti in Hristos, si noi insine am fi gasiti ca pacatosi, este oare Hristos un slujitor al pacatului? Nicidecum!” (Galateni) De ce nu curge neprihanirea in noi, cei care ne-o dorim, fara sincope, ca o apa curgatoare, la fel ca in cei din cer, si in toti cei de pe pamant care l-au primit sincer pe Isus Hristos in vietile lor? De ce nu se intampla asta zi de zi si totdeauna? Nu se intampla asta din cel putin doua motive extrem de importante:

1. Pentru ca acum, prin Hristos, suntem liberi de pacat, nu mai suntem robi ai pacatului, si din pozitia de om liber de pacat, mai pacatuiesc doar atunci cand vreau eu sa pacatuiesc, pentru ca pot sa aleg oricand pacatul, daca asta vreau. Dumnezeu nu ma opreste, pentru ca Isus Hristos nu ma face un rob al neprihanirii, un robot al neprihanirii, asa cum eram atunci cand eram un rob al Satanei si al pacatului, eram un robot al pacatului, pentru ca ce altceva inseamna robia pacatului. Iar daca ca oameni liberi mai pacatuim cu voia noastra de data aceasta, nu datorita robiei pacatului, atunci, daca facem asta si continuam sa o facem, mereu si mereu, vom fi pierduti, asa cum ne spune Evanghelia vesnica: “Caci, daca pacatuim cu voia, dupa ce am primit cunostinta adevarului, nu mai ramane nicio jertfa pentru pacate, ci doar o asteptare infricosata a judecatii si vapaia unui foc care va mistui pe cei razvratiti.” … „Inca putina, foarte putina vreme”, si „Cel ce vine va veni si nu va zabovi. Si cel neprihanit va trai prin credinta, dar daca da inapoi, sufletul Meu nu gaseste placere in el.” (Evrei)

2. Pentru ca inca nu sunt bine încredințat, încă nu cred definitiv si suta la suta, ca neprihănirea este cea mai buna cale a omului spre fericire, pace si implinire, si de aceea, in anumite situatii, mai cochetam cu pacatele care ne fac fericiti. Daca cei din cer sunt secunda de secunda neprihăniți, asta se datorează faptului ca ei sunt liberi nu robi, si pentru ca ei cred total si ireversibil in adevarul vesnic, ca neprihănirea este suprema fericire pentru toti, si este un vârf al împlinirii si al civilizației. Cei din cer pot pacatui daca vor asta, pentru ca Dumnezeu nu a oprit si nu opreste pe nimeni sa faca ce-si doreste, dar ei nu vor pacat, si nu vor mai vrea niciodata pacat, pentru ca stiu si au vazut toti ce inseamna pacatul. Asta ne spune si Evanghelia Veșnică: “Hristos ne-a izbavit ca sa fim liberi.” (Galateni) … “Si, fara credinta, este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-l cauta.” (Evrei) … „Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nicio alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani) Stiti care sunt cuvintele de aur, cuvintele cheie ale acestor texte din Evanghelia Vesnica, cuvinte care ne explica de ce neprihanitii salvati de Isus Hristos din robia pacatului si a mortii, pana la urma, ca si neprihanitii ramasi in cer de partea lui Dumnezeu, nu vor mai alege niciodata pacatul si robia lui, si nu se vor mai lasa niciodata mintiti si amagiti de nimeni? Acestea sunt: “CREDINTA” si „CACI SUNT BINE INCREDINTAT…” Tineti minte aceste cuvinte: “Caci sunt bine incredintat…”, echivalente cu CREDINTA, pentru ca sunt esentiale, credinta si bine incredintarea sunt esențiale, si ne vom mai aminti de ele in acest serial. Atenție, pentru ca nu este vorba de orice fel de credință, ci de credință ferma ca NEPRIHANIREA este totul, totului tot, cea mai înaltă forma de civilizație, si ea este garantată pe vecie de veșnicul si Neprihănitul Dumnezeu. Si dracii cred, cred in Dumnezeu, pentru ca de langa El au plecat, dar ei cred ca păcatul este cea mai buna forma de viața si de organizare a societății, nu neprihanirea. Iată răspunsul la întrebarea de ce mai cad neprihanitii in pacat: neprihanitii care mai cad in pacat, inca NU SUNT BINE INCREDINTATI, de aceea mai cad in pacat, pentru ca încă mai au momente in care cred ca si păcatul ar fi bun un pic, si mai este un motiv important pentru care Dumnezeu accepta aceste căderi la cei ai Lui, pentru ca unii trebuie sa mai exerseze neprihanirea, pana vor fi BINE INCREDINTATI. Libertatea responsabila, împreună cu BINE INCREDINTAREA, adica cu credinta ferma ca numai Dumnezeu si neprihănirea Sa este calea, adevarul si viata, sunt pilonii vesnici ai neprihanitului, care il vor face sa nu mai cada niciodata, sa nu mai dorească sa păcătuiască niciodata. Atata timp cat inca vom crede ca si pacatul mai are parti bune, si ne mai aduce bucurii, vom mai pacatui, pana când vom fi deplin incredintati, ca numai neprihanirea este cea mai buna cale pentru noi, dar si pentru semenii nostri, si astfel, lumea in care vom trai in neprihanire, va fi o lume buna, cinstita, dreapta, fericita si împlinită, unde răul/păcatul, nu va mai exista, iar aceasta lume este neprihanita Imparatie a lui Dumnezeu, in care vor intra doar cei bine incredintati, cei neprihaniti, cei care au vrut si au primit neprihanirea lui Hristos prin Duhul lui Hristos. Dumnezeu are indelunga rabare cu fiecare in parte, ca sa ne bine incredintam fiecare, si sa credem in final, ca numai neprihanirea ne face fericiti, si nimic altceva. De aceea cel neprihanit cade si se ridica, pana cand va ajunge sa creadă deplin acest adevăr. De aceea Dumnezeu are multă, foarte multă răbdare cu fiecare in parte, si îl ajuta pe fiecare care si-a pus nadejdea in El, daca vrea cu adevarat sa se bine încredințeze. Cazi si te ridici, cazi si te ridici, pentru ca trebuie sa te obisnuiesti si sa exersezi ceva cu care nu erai obisnuit in viata ta, iar acel ceva este neprihanirea zilnica, neprihnirea lui Hristos, pe care Duhul Sau o pune zilnic in noi.

Apoi, fiind si liber, trebuie sa alegi mereu ce vrei cu adevarat, pacatul din care ai fost salvat de Hristos, sau neprihanirea lui Hristos? Ce vrei cu adevarat pana la urma? De aceea Dumnezeu are rabdare si indelunga rabdare cu noi, ca sa fim salvati definitiv, daca vrem, asta ne spune Evanghelia vesnica, iata si cateva texte despre rabdarea lui Dumnezeu, care ajuta la salvarea noastra, pentru ca ne da timp ca sa ne hotaram ce vrem cu adevarat, si ca sa exersam neprihanirea: „Hristos Isus a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi”, dintre care cel dintai sunt eu. Dar am capatat indurare, pentru ca Isus Hristos sa-si arate in mine, cel dintai, toata indelunga Lui rabdare, ca o pilda celor ce ar crede in El, in urma, ca sa capete viata vesnica.” (1Timotei) … “Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii, ci are o indelunga rabdare pentru voi, si doreste ca niciunul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta.” … “Sa credeti ca indelunga rabdare a Domnului nostru este mantuire, cum v-a scris si preaiubitul nostru frate Pavel, …” (2Petru)

Crestinul adevarat este un om liber si neprihanit. Crestinul adevarat va spune totdeauna adevarul Evangheliei veșnice in care crede, nu ce vor sa auda oamenii, indiferent cine sunt acesti oameni. Crestinul adevarat este neprihanit cu neprihanirea lui Hristos in el, si creste in el un caracter din ce in ce mai frumos, caracterul lui Hristos, chiar daca mai are si caderi. Crestinul adevarat nu mai este robul Satanei, ci este liber. Creștinul adevărat iubește pentru totdeauna neprihănirea, si pe autorul ei, Dumnezeu.

“Caci cel neprihanit de sapte ori cade, si se ridica, dar cei rai se prabusesc in nenorocire.” (Proverbe)

“Nu stiti ca cei nedrepti nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu? Nu va inselati in privinta aceasta: nici curvarii, nici inchinatorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomitii, nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defaimatorii, nici hraparetii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.” (1Corinteni)

“Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea.” (2Petru)

“… dreptatea sa curga ca o apa curgatoare, si neprihanirea, ca un parau care nu seaca niciodata!” (Amos)

Ai pup iu ol!

(Va urma)