Frumusețe românească

Castelul Bran e cunoscut  mai mult  sub numele de Castelul lui Dracula,chiar dacă cel care i-a dat faimă cu supranumele său,Vlad Țepeș ,se pare că i-a fost oaspe pentru scurtă vreme.

Cetatea  construită de cavalerii teutoni pe la 1220,probabil din lemn,reconstruită apoi din piatră, de sașii  și românii din Scaunul Brașovului, spre sfârșitul secolului al-XIV-lea ,într-un loc strategic pentru acele timpuri ,s-a  învăluit de mistere prin asocierea ei cu Dracula.

Peisajul  făcut parcă să încurajeze predispoziția  oamenilor  pentru supranatural,relieful,scările nesfârșite ce urcă la castel, cartea lui Bram Stoker din 1897, au făcut  ca legenda  vampirului  sângeros din Transilvania să se răspândească în lume.

Să ne lăsăm fascinați de legendă,așadar!

 

Patria ne-a fost pământul
Unde ne-au trăit strămoşii,
Cei ce te-au bătut pe tine,
Baiazide, la Rovine,
Şi la Neajlov te făcură
Fără dinţi, Sinane,-n gură,
Şi punând duşmanii-n juguri
Ei au frământat sub pluguri
Sângele Dumbrăvii-Roşii. –
Asta-i patria română
Unde-au vitejit strămoşii!
Patria ne e pământul
Celor ce suntem în viaţă,
Cei ce ne iubim frăţeşte,
Ne dăm mâna româneşte:
Numai noi cu-acelaşi nume,
Numai noi români pe lume
Toţi de-aceeaşi soartă data,
Suspinând cu toţi odată
Şi-având toţi o bucurie;
Asta-i patria română
Şi ea sfânta să ne fie!
Patria ne-o fi pământul
Unde ne-or trăi nepoţii,
Şi-ntr-o mândră Românie
De-o vrea cerul, în vecie,
S-or lupta să ne păzească
Limba, legea românească
Şi vor face tot mai mare
Tot ce românismul are:
Asta-i patria cea dragă
Şi-i dăm patriei române
Inima şi viaţa-ntreagă.

Scumpă ţară românească,
Cuib în care ne-am născut,
Câmp pe care s-a văzut
Vitejia strămoşească,
Scumpă ţară românească,
Te salut!
Şi-a mea frunte ţi se-nchină
Ca naintea unui sfânt,
Căci, deşi copil eu sunt,
Inima de dor mi-e plină.
Să te văd mereu regină
Pe pământ.
Să ai viaţă de vecie,
Să sporească-al tău popor;
Sub stindardul tricolor
Să nu vezi decât frăţie,
Şi-atunci, dac-o fi să fie,
Pot să mor!