M-am urcat in autobuz obosita, si mi se parea nesfarsit drumul pana la mama (ca sa recuperez copilul) apoi pana la Mega (sa iau ceva pentru pachetel) apoi acasa, cu facut ghiozdanul, spalat, etc. La statia urmatoare s-a urcat langa mine o femeie asa la 55-60 de ani. Imediat dupa ea, o homelessa care s-a oprit pe interval. Mirosea a haine afumate, asa ca m-am cautat de hartiuta pe care o parfumasem cu 24 Fauborg si am dus-o la nas. Femeia de langa mine s-a aplecat si i-am dat si ei sa miroasa…
– Ce e?
– Un parfum de la Hermes.
– Ah, am crezut ca sunteti dvs. distribuitor ceva…
– Nu… doar ca miroase urat in autobuz.
– Ah.
Apoi continua:
– Eu cred ca sunt obisnuita, ca sotul meu are scleroza in placi. Miroase in casa orice as face, spal zilnic tot, are scutece, tot miroase…
– Imi pare rau, cred ca va e foarte greu!
– Da, foarte greu. Imi vine sa-mi pun streangul de gat. Astept sa creasca copilul asta sa se mute si apoi… abia astept.
– Vai de mine, doamna!
– Da, hehe…
Continua:
– S-au si scumpit toate si nu-mi gasesc de lucru. Sunt pensionata, nu e mica pensia dar nu ne descurcam… ati vazut cat a venit intretinerea?
– Da, si noua n-a venit mult, n-am mai avut asa sume pana acum….
– Cat v-a venit?
Ii spun.
– Da, tare mult… e scumpa apa calda dar n-am ce face… trebuie sa spal mult, sa-l spal pe sotul meu, asternuturile…
Ii spun ca am o cunostinta la tara care are fetita cu handicap, in scaun cu rotile. Are si retard.
– Nu, sotul meu e afectat numai locomotor si la vorbire. Eu il inteleg, dupa atatia ani, dar dvs nu l-ati intelege, de exemplu. Dar gandeste OK.
– Inteleg.
– S-a intamplat cand eram gravida, va dati seama? Acum 24 de ani…
– Dar cum s-a intamplat?
– Zic doctorii ca avea predispozitie ceva.. a stat 2 zile in camp, in ger, ca asa muncea atunci, la rafinarie…
Ma ridic sa cobor.
– Multa sanatate si putere!
Ea zambeste de parca stie ca am inteles ce a vrut sa zica.