Ti-ai imaginat vreodata ca viata ta ar putea sa se schimbe asa mult intr-un an ? Ca persoanele fara care acum un an nu puteai sa traiesti au disparut din viata ta ? Ca in locul lor viata ti-a trimis alte persoane speciale care te fac fericit/a ? Ca persoanele alea de care ziceai ca o sa iti fie alaturi pana la adanci batraneti s-au schimbat si au pasit usor, usor afara in inima ta ? Ciudate lucruri , ha ?

Viata face in asa fel incat sa iti ramana aproape DOAR persoanele care merita si pe restul, care nu isi merita locul  in sufletul tau, le da afara prin diferite metode care te surprind si poate te fac sa suferi pe moment.

Invata sa pastrezi langa tine oamenii care te fac sa zambesti, care iti sunt alaturi , care te sprijina si iti dau sfaturi, care iti spun cand ceva nu e bine. Nu tine langa tine persoanele false care iti zambesc in fata si pe la spate sunt gata sa te injunghie. Da-ti seama cine iti vrea binele si deschide ochii : nu toata lumea care iti vorbeste frumos iti e prietena. In ziua de azi, trebuie sa fii atent. Pana si rudele iti pot intoarce spatele, dar presupusii prieteni..

Nu stiu cum tocmai eu care mi-am ales atat de prost prietenii la un moment dat am tupeu sa vorbesc despre subiectul asta.. Sau poate tocmai de asta, pentru ca am fost trecuta prin multe situatii de genul, in care oamenii pe care ii consideram prieteni mi-au intors spatele  si m-au dezamagit.

Am realizat ca prietenii trebuie alesi cu multa grija. Nu trebuie sa iti deschizi sufletul in fata oricui. Azi, poti fi ranit cu usurinta exact cu vorbele tale.

Deschide ochii si nu lasa oamenii sa iti calce inima in picioare.

De ce te mai vreau inapoi? De ce ma gandesc in continuare la zambetul ala idiot ? De ce imi apar mereu  in minte ochii aia verzi-caprui ? De ce mi te plimbi prin inima si prin minte 24/24 ? De ce atunci cand iti aud numele ma trec fiori ? De ce nu pot sa te uit ?! De ce inca te iubesc dupa cate ai facut ?

     Te vreau inapoi pentru ca mi-e dor, dar vreau sa te uit pentru ca stiu ca mi-ar fii mai bine asa.

     Te iubesc pentru ca m-ai oferit atatea momente frumoase si pentru ca m-ai facut fericita, dar te urasc pentru toate lacrimile pe care mi le-ai adus.

 Si totusi , de ce te mai iubesc ? Tu nu ma mai iubesti, nu ma mai vrei in viata ta .. Dar eu , fata naiva si indragostita, astept inca imposibilul : SA TE INTORCI LA MINE.

 Nu pot sa te uit. Orice as face, oriunde as fii, cu oricine as fii, esti prezent in gandurile mele.  

  N-ai idee cat de mult mi-as dorii sa fii langa mi… Ce tot spun aici ?! Trebuie sa te uit !!

…, mda, te iubesc si te vreau inapoi, prostule .. ! 

 Nu ești primul care pleacă și nici primul care vine dar ești ultimul cu care stau să-mi bat joc de mine..    

*30 august- 1 an de „relatie” *

Te-am iubit. Am iubit să te privesc ore în șir, am iubit să am grijă de tine când erai bolnav. Am iubit să mă joc în părul tău și iubeam să te enervez cu asta. Iubeam să te sărut pe frunte și să adormi în brațele mele. Iubeam ceea ce erai, fără schimbări și minciuni. De aceea te-am iubit. 

Bună străine, cred că acum te gândești cine sunt, și chiar nu-ți dai seama. Tu ești străinul care m-a făcut să visez la dulcegării și iubirii înfocate, tu ești străinul care mi-a adus zâmbetul pe buze cândva.Ai fost mereu străinul care s-a cuibărit în sufletul meu, străinul care m-a făcut să sufăr atât de rău în aceea noapte, și în nopțile care au urmat. Străine , tu ai fost pentru mine totul, tu ai fost ce mi-am dorit. Străine, încă regret că ne-am despărțit. 

Poate că mi-am dat seama prea târziu că aşteptam să se întoarcă la mine un om care de fapt nu dorea ca eu să fiu viitorul lui, ci doar trecut. Mi-am dat seama că el încetase de mult timp să se gândească la ceea ce însemnam pentru el, şi că, până la urmă, doar eu îl mai iubeam. Mi-am dat seama de asta după nopţi întregi de discuţii, după priviri şi după cuvintele pe care mi le spunea. Se minţea singur că mă iubeşte şi că, într-un moment, în viitor, vom fi împreună. Dar el trecuse peste, el reuşise să iubească pe altcineva. Eu nu, eu mă blocasem în trecut iubind o amintire. Şi am înţeles, ceva mai târziu, că era un altul… Nu era acelaşi bărbat cu care îmi beam cafeaua în fiecare dimineaţa şi nici acela care îmi adormea în braţe. Nu mai era cel care strigă în faţa prietenilor că mă iubeşte. Mi-am dat seama, într-o zi, că eu nu am pierdut nimic. Încercasem, oricum, prea mult să fac “să fie bine”…

Fraiere, ţi-am simţit zâmbetele, ţi-am simţit respiraţia pe umărul meu, ţi-am simţit mii de priviri, părul zburlit de dimineaţă, tristeţea, lacrimile de care nu spui nimănui, ţi-am simţit lipsa şi prezenţa în mine. Am simţit de fiecare dată când ţi se atingeau pleoapele, fiecare fum care îl trăgeai încet în piept, în timp ce te încruntai, de fiecare dată când ai obosit, de fiecare dată când te-ai săturat, când te-ai ridicat din pat dimineaţa şi ţi-ai spus că poţi să o faci şi pe asta, am simţit mereu când ai căzut şi când te-ai ridicat. Am simţit când plecai mai departe de mine şi te rupeai uşor cu o privire dureros de caldă, căci tu nu te-ai uitat niciodată cu indiferenţă la mine. Am simţit când îţi lipseam, când ţi se făcea dor, când m-ai iubit, şi ştiu că m-ai iubit în tot timpul ăsta, ştiu că mă iubeşti şi acum, simt, te simt.
N-ai ştiut, nu?…n-ai ştiut că undeva, zâmbeam cu fiecare zâmbet de-al tau, şi mi se rupea inima cu fiecare secundă în care îţi lăsai capul în jos şi nu mai aveai nimic de spus.
Ştii de ce pe tine te-a durut mai puţin decât pe mine? Timpul tău s-a măsurat uneori în mine, iar eu nu am plecat niciunde. Timpul meu s-a măsurat în noi – noi nu am mai avut timp.

 Sunt zile în care mă satur de promisiunile tale și îmi promit că nu o să-ți mai răspund la telefon. Apoi îmi dai un mesaj drăguț și-mi uit promisiunile. Sunt atât de prostuță uneori. Și asta doar pentru că te iubesc prea mult… Dacă mi-ar fi spus cineva acum câteva luni că n-o să te mai intereseze de mine nu l-as și crezut, nu credeam că o să vină vreodată o zi ca asta. Cum ai putut să uiți atât de repede iubirea noastră? Cu cine o să mai vorbesc la 2 noaptea? Cine o să mă înțeleagă și cine o să-mi fie alături? Refuz să cred că nu vei mai fi acolo când voi avea nevoie.

 N-aş fi avut absolut nimic împotriva unor sentimente ale mele pentru tine. Chiar nu m-ar fi deranjat să mă îndrăgostesc de tine. 
Problema mea e că cel de care m-am îndrăgostit nu eşti tu. Eu stau şi aştept acum pe cineva care arată exact ca tine, dar care, în mintea mea, are ochii şi inima numai pentru mine. Şi mă tem pentru că ştiu că sunt înnebunită după cineva sau ceva ce nu există şi nu ştiu încă în ce fel aş putea trece peste. 
Dar aştept.

p.s: Sper sa te dezamageasca asa cum m-ai dezamagit tu pe mine.

 Nu îţi poţi uita prima iubire. Pur şi simplu nu ai puterea să uiţi. Orice ar fi. Indiferent dacă vă despărţiţi sau rămâneţi împreună. Indiferent cât a durat relaţia. Că au fost 5 luni , 10 luni , 10 ani. Atunci ai simţit că înveţi să iubeşti. Chiar dacă ai mai avut relaţii înainte , niciuna nu se compară cu prima ta iubire.. şi prima iubire nu se uită niciodată. Nu o să uiţi niciodată sentimentul care te cuprindea atunci când vedeai că el te aşteaptă în faţa blocului şi faţa i se lumina când te vedea. Nu ai cum să îi uiţi buzele , mâna care era mereu caldă , zâmbetul , braţele puternice sau ochii.. ochii ăia care te puteau privi non-stop. Care nu se închideau noaptea doar pentru a te privi pe tine cum dormi.. ochii ăia care au plâns cu tine , au râs şi care , atunci când nu era nevoie de cuvinte , atunci ochii vorbeau. Nu ai cum să îl uiţi pe el.Şi chiar dacă vă veţi despărţi , tu nu îl vei uita niciodată. Şi o să îl cauţi în fiecare băiat care va urma. Sau nu o să îl mai cauţi deloc. Şi poate că într-o zi de mai , vă veţi întâlni. Veţi avea lacrimi în ochi şi vă veţi întreba reciproc ce mai faceţi. Poate că băieţelul care îţi ţine mâna te întreabă cine e. Poate nu o să ştii ce să îi răspunzi. O cunoştinţă , un vechi prieten , un suflet pierdut.. Poate veţi ieşi la o cafea pentru a povesti , cine ştie. Poate va fi căsătorit şi fericit , dar undeva în sufletul lui , tu încă trăieşti. Poate şi tu vei fi căsătorită. Poate că va fi fericit că ai un băiat , pentru că aşa îşi dorea şi el. Şi tu o să îi pui numele lui , pentru că , vezi tu , încă îl iubeşti. Şi poate că şi el va fi tatăl unei fetiţe , pentru că tu vroiai fetiţă. Şi va avea numele tău.. Aşa că , aveţi grijă de cel căruia îi spuneţi marea iubire. Nu contează dacă doar ce v-aţi cunoscut.. dacă tu simţi că merită , atunci fă să merite. Poate că , într-adevăr , e sufletul vostru pereche , poate că nu va fi. Dar de uitat , nu o să-l uitaţi niciodată.