Invitaţie la fasciaterapie MDB[i]
Fascia, această pieliţă neglijată şi dispreţuită, bună doar de îndepărtat şi aruncat…
Se curăţă bine carnea de pieliţe, zgârciuri şi grăsime pentru a obţine o bucată de friptură de cea mai bună calitate… Se îndepărtează temeinic toate pieliţele şi venele din ficatul de viţel ca să nu se strângă la prăjit… Se curăţă tendoanele şi se aruncă… Asta se întâmplă zilnic în toate bucătăriile lumii atunci când se găteşte carne.
Leopardul, hiena, lupul nu aleg bucata cea mai bună din prada pe care au doborât-o, ci o devorează cu totul, vie, pulsând încă de viaţa pe care tocmai au curmat-o. Prădătorii au nevoie de tot ce conţine hrana lor. E o lege a Naturii, imparţială şi indiferentă, care îşi urmează implacabil cursul.
Omul a ajuns să sfideze legile Naturii şi să-şi permită luxul de a alege. A alege orice. De la ce mănâncă, până la ce sex vrea să aibă. Din vânătorul-culegător care a fost cândva, s-a transformat într-un amator de huzureală. Cu cât transformarea a devenit mai profundă, cu atât a dispărut bunul simţ (în sensul de înţelepciune, judecată sănătoasă), iar preţul plătit pentru o viaţă de huzur este, paradoxal, o viaţă mai rea.
Ne luptăm permanent să ne depăşim limitele. Nu suntem făcuţi să ne deplasăm cu viteză mare, dar am inventat maşini cu care prindem mai mult de 350 km/h. Ne forţăm corpurile ca să străbatem suta de metri în mai puţin de zece secunde, însă numai o mână de oameni reuşesc să facă asta. Piloţii de pe avioanele supersonice suportă forţe gravitaţionale multiplicate de 4, 5…7 ori. Vrem să atingem viteza luminii, dar ne rămân celulele în urmă, dezintegrându-se la limita puterilor noastre. Ne mutilăm trupurile pentru a ne potrivi cu nişte standarde arbitrare, mereu schimbătoare. Suntem atât de scufundaţi în preocupările noastre, şi de atâta vreme, încât s-a instalat o distanţare faţă de corpurile noastre.
Vieţuim într-o nouă eră numită Antropocen. Antropocentrismul nu mai este doar un curent filosofic, ci realitatea de zi cu zi. Schimbăm şi lăsăm urme pretutindeni în exteriorul nostru, dar am uitat cum să trăim în propriile noastre corpuri.
Vă întrebaţi ce legătură au toate acestea cu fasciile.
Legătura este directă. Prin acţiunile noastre cu efect traumatizant în plan fizic şi/sau psihic, afectăm integritatea şi mobilitatea a tot ceea ce ne alcătuieşte. Şocul este preluat şi înmagazinat de fascii. Cu cât zace acolo mai multă vreme, neeliberat, cu atât mai temeinic se instalează suferinţa şi, in ultimă instanţă, boala.
În fascii există înscrisă memoria veche a funcţionării armonioase a unui corp. Ca un cod secret care conţine toată înţelepciunea Naturii, activarea acestei memorii înseamnă în primul rând recuperarea bunului simţ şi, prin acesta, o sănătate bună şi o viaţă fericită.
Cum se activează această memorie? De la atenţie, la mişcare; de la atingere, la relaţionare; de la cuvânt, la muzică; de la lentoare, la tăcere, nimic nu este neglijat, omis sau minimalizat în terapia fasciilor. Vei descoperi în tine şi în cei din jur ce înseamnă să concentrezi atenţia şi să o eliberezi apoi. Să fii parte şi întreg în acelaşi timp.
Abstract? Complicat?
Deloc!
Este nevoie de atingere, de simţire, de bunătate şi iubire.
&
Fasciaterapia este calea practică de a reda ţesutului fascial mobilitatea intrinsecă, prin detensionarea şi eliberarea manuală a lui la orice nivel, în orice moment. Odată ce fasciile îşi recuperează mişcarea şi îşi regăsesc ritmul, vascularizaţia se normalizează, inervaţia se reia, activitatea intracelulară şi schimburile intercelulare se reglează, pornind procesul de autovindecare al fiecărui organ în parte şi a corpului ca un tot.
Fasciaterapia MDB nu se limitează la practica manuală, ci este un complex de procedee şi programe care includ mişcarea codificată, somatopsiho-pedagogia, meditaţia de prezenţă deplină şi dialogul verbal, fiecare dintre acestea constituindu-se în câte un „nivel următor”, interschimbabil, cu nimic mai presus sau mai prejos decât oricare din celelalte.
Fasciaterapia oferă un mod de a te aşeza pe propriile picioare, în prezentul tău, şi de a învăţa cum să nu mai pierzi legătura cu această realitate. Oferă accesarea unui proces de adaptare continuă la viaţă şi, prin acesta, de trăire a vieţii la potenţial maxim.
Niciodată nu este prea târziu să te adresezi unui fasciaterapeut. Şi nici prea devreme.
[i] MDB – Metoda Dani Bois
Doyna's Blog 