Dumitru Condrea

​

Continuu cu seria postărilor despre viața din Ucraina. Primul articol „Un moldovean în Odessa” îl găsiți aici. Acum voi scrie despre viața unui moldovean în Kiev, unde trăiesc deja de 2 luni, așa cum era planificat de la începutul mutării mele în Ucraina. 

Kievul este total diferit de Odessa și are unele lucruri comune cu Chișinăul. Orașul este enorm în comparație cu capitala Moldovei și/sau Odessa. Primul lucru cu care te lovești sunt distanțele mari, pe care trebuie să le parcurgi pentru a ajunge la destinația necesară. Ca de exemplu, eu ajung la oficiu în o oră și 30 minute, de acasă. Pentru Kiev să ajungi la lucru în 40-70 minute se consideră ceva normal. 

Orașul nu e verde așa ca mun. Chișinău, dar ai suficientă verdeață. Atât doar că orașul nu e la fel de sur ca capitala Moldovei. Aici la fel sunt multe clădiri sovietice, dar în centru ai parte să vezi o arhitectură frumoasă și păstrată, nu ca în alte locuri (să nu arăt cu degetul). Am marele norc să văd în fiecare dimineață Nipru. Râul e chiar foarte frumos și are multe locuri numai bune de odihnit. Sunt mule parcuri frumoase unde ai parte să vezi fel de fel de monumente, expoziții și tot așa. 

Ce ține de străzi și urbanistică… Orașul are încă multă mămăligă, ori slănină să mănânce până ajunge la perfecțiune, dar la sigur a întrecut Chișinăul. Aici străzile nu se repara câte 2-3 ani cum acasă, ce-i drept reprația durează cam jumate de an ))) În principiu starea drumurilor din oraș este cu mult mai bună decât în Chișinău. Cel mai mult îmi place e că microbuzle se opresc practic doar la stații. Fază cu „opriți aiși la znak” nu există. Orice microbuz, autobuz, tramvai sau troleu are încorporat boxă cu GPS, astfel că poți vedea prin interemediul unor aplicații, peste cât timp va ajunge transportul necesar la stația ta. De ce în Chișinău nu se face la fel??

Prețurile în Kiev sunt cam identice cu cele din Odessa. Poate la unele poziții ca legume și fructe, prețurile sunt cam ridicate. Lumea se plânge că plătesc mult pentru servicii comunale. Pentru mine însă când văd facturile de aici, îmi vine să râd… practic de 2 ori mai ieftin decât în Chișinău. Ca de exemplu, în sezonul de căldură, pentru 54-60 m2, un apartament consumă energie termică în valoare de 750-800 UAH!!!!! Asta ar fi cam 570 – 650 MDL. În medie, pentru un apartament cu 2 camere, cu încălzitor, mașină de spălat și tot ce e nevoie, se achită pentru electricitate vreo 150-250 UAH. Vă închipuiți ce „șară” era în țara asta, când prețurile la serviciile comunale erau de două ori mai ieftine, până la evenimentele de pe Maidan?:) 

Oamenii din Kiev sunt diferiți decât cei din Odessa sau Chișinău. Aici la toți le este paralel de tine, într-o formă foarte politicoasă. Dacă în Odessa, oamenii au un simț comunitar foarte bine dezvoltat și le place să se implice în tot ce ține de viața ta privată, atunci în Kiev este viceversa. Aici toți undeva se grăbesc și nu au timp de nimic, fix ca în Chișinău. Dar privit în comparație, lumea aici este mult mai deschisă și mai bună decât cea din Chișinău. În Chișinău prea mult s-a înrăit populația… poate din cauza sărăciei.  

Hristos a Înviat! Din Ianuarie mi-am mutat viza de reședință în Ucraina. Până atunci am fost prin țări străine doar prin vizite, pentru instruiri sau călătorii. Ucraina am vizitat-o doar de câteva ori, și totul s-a rezumat la Cernăuți, unde de altfel m-am simțit ca acasă datorită limbii române vorbite masiv acolo, Kiev și Odessa.

Acum stau în Odessa, cu toate că planurile inițiale era să stau la Kiev. Odessa pentru mine a fost tot timpul orașul evreilor – primitor, frumos și cu oameni interesanți. Moldovenii în genere au avut tot timpul doar impresii pozitive despre Odessa. Cât eram la Chișinău știam o grămadă de glume cu și despre Odesiți. Acum le-am cam uitat, pentru-că practica bate gramatica.

Ce de fapt înseamnă traiul în Odessa? În primul rând, la ochi bate arhitectura veche din centrul orașului care contrastează cu cea sovietică din jurul orașului istoric. Odessa nu se rezumă doar la str. Deribasovskaya sau la scările Potyomkinskye.

Orașul nu are formă bombată, cu care m-am obișnuit eu, ca de exemplu Chișinăul, Bucureștiul sau Kievul. Orașul e întins, pe bune, pe coasta Mării Negre. Aici nu există scurtături între zonele orașului, așa cum de la Telecentru la Buiucani poți traversa Durleștiul și în 10 minute ești pe str. Alba Iulia. Ca să ajungi din zona de nord-est a orașului, din orășelul Kotovskogo spre zona de sud-vest, Tayrova, ai nevoie să parcurgi cu mașina vreo oră și 30 minute.

Drumurile sunt fix ca în Chișinău, va și amar de capul lor. În genere starea drumurilor din regiunea Odessa e cu mult mai deplorabilă decât în Moldova. Când treci hotarul cu Moldova la Palanca sau Tudora (Starokazacie) deodată te bucuri de calitatea drumurilor moldovenești, și asta nu o zic cu sarcasm.

Chișinăul e cu mult mai verde decât Odessa, dar și aici verdeață e în destul. Sunt multe parcuri frumoase, cu denumiri și mai frumoase. Orașul e îmbibat de istorie. Păcat de Chișinău, a avut de suferit de pe urma a două valuri de bombardament în timpul celui de al 2-lea război mondial. Noi am pierdut foarte multe clădiri frumoase.

Localnicii, mai ales cei cu vârsta de peste 40 de ani, sunt foarte specifici. De regulă sunt primitori și nu au probleme dacă ești străin (moldovenii de regulă nu sunt considerați aici ca fiind străini). Am pățit pe stradă ca un domn să mă întrebe dacă mâncarea e gustoasă, atunci când înfulecam o șaurma, ca după asta să-mi ureze poftă mare. Hai să văd așa ceva în Chișinău! Localnicilor le place să participe în tot ce îi înconjoară. De exemplu te-ai pornit să găsești un magazin de haine. Întrebi un localnic cum să ajungi la el. El nu numai că îți va spune cum să ajungi la destinația dorită, dar îți va mai recomanda alt magazin, care se află mai aproape și care e mai ieftin. Și pe bune e mai ieftin!

Cele mai delicate momente pentru mine a fost ziua de 9 mai. Aici s-a sărbătorit la maxim această zi. E ziua victoriei, ziua când poporul ucrainean împreună ce cel belorus, rus și altele au câștigat un război sângeros împotriva celor care îi consideră ocupanți: nemții și … românii. Fiind în Chișinău am avut o atitudine mai rezervată față de această zi. Aici trebuie să te conformezi cu realitatea. Lumea este mândră de faptul că buneii lor au luptat. Lumea este mândră să fluture de 9 mai steagul sovietic. Pentru ei este o amintire. Cel mai interesant este că ei flutură cu simbolurile sovietice de 9 mai, nu din motiv că sunt oarecum separatiști sau vor reabilitarea URSS, ci doar ca amintire față de simbolurile cu care buneii lor au mers la război. Să nu uităm că armata română au ocupat Odessa în timpul războiului.

În genere sunt multe de povestit despre Odessa. Cel mai bine se face asta la un pahar de vin moldovenesc, cu o mămăligă făcută din făină ucraineană, fiartă pe gaz rusesc pe un aragaz german și cu apă din Nistru. 🙂

Se întâmplă destul de des, ca urcând în taxi, să dăm peste șoferi bădărani, mitocani, nebuni etc. Pe lângă astfel de șoferi, la volanurile mașinilor de taxi pot fi întâlniți oameni cu o cultură elevată, cu un grad de inteligență și intelectualitate destul de avansat.

Fie că acești oameni sunt foști sau actuali profesori, ingineri, medici, mecanici, imigranți, tâmplari etc. la toți le place să discute despre politică și despre ce se întâmplă la noi și peste hotare.

Pe internet circulă o glumă, cică păcat că toți viitorii președinți de țară, sau dus să lucreze în companiile de taxi. Stereotipul existent, că taximetriștii critică la dreapta și la stângă, guvernarea sau opoziția din țara noastră, din toate timpurile, parțial e viabil. Personal am avut de multe ori ocazia, să ascult cum respectivii șoferi duceau prelegeri la tema cum trebuie administrată, condusă o țară. Am făcut o sinteză la aceste ”prelegeri” și am ales cele mai bune, trăsnite, funny 10 sfaturi:

Sfatul nr. 1 :

Grigorie, taximetrist pe o Dacia Albastră, e de părerea că o țară poate fi condusă doar dacă pe toți guvernanții de tras la dubă. Cu alte cuvinte închidem pe toți și după asta ne mai gândim ce facem.

Sfatul nr. 2:

Mișa, taximetrist pe o Skoda Galbenă, zice că PCRM a făcut treabă bună, când ia închis pe toți „bandiuganii”. Și dacă vrei să faci politică cinstită, nu trebuie să te ocupi cu „furile cu țîgări duse la România”.

Sfatul nr. 3:

Vasea, taximetrist pe o altă Dacia, de data asta Albă, zice că nu contează în ce limbă se vorbește în stat, important e să dea la oameni de lucru, iar salariile să fie bune, „ca oamenii să trăiască ca oamenii”.

Sfatul nr. 4:

Liolik, pe cuvânt că am întâlnit așa șofer, cu așa prenume, cu un Opel Astra, spune că numai cu Europa vom trăi bine. Tot el insistă, ca noi, ”molodioju”, în ruptul capului sănu ne apropiem de Rusia, că ne vor deznaționaliza, așa cum s-a întâmplat cu generația lui. Respectivul, laudă actuala guvernare în ceea ce face, și că în sfârșit lucrurile merg spre bine în țara asta.

Sfatul nr. 5

Iurie, un alt taximetrist a fost mai originali decât toți. El zice că țara noastră trebuie să pună accent pe nanotehnologii. El propune următorul parcurs: Să devenim prieteni cu Rusia, pentru a primi resurse naturale la un preț mult mai redus. Atât timp cât vom avea resurse naturale mai ieftine, țara trebuie să pună accent pe dezvoltarea industriei. În paralel trebuie să fie dezvoltată știința, astfel ca Republica Moldova, cu resurse naturale ieftine, cu o industrie lucrativă și cu o elită academică, să progreseze în dezvoltarea nanotehnologii, care ne vor asigura pe viitor independența energetică și economică. Sincer să fiu, am rămas uimit, un pic, de așa idee.

Sfatul nr. 6

Mihai, șofer cu ”kepcă”, mi-a tot vorbit despre faptul că am trăi mai bine, dacă nu ar exista atâta birocrație. Spune el, că birocrația, umblătura pentru foițe, omoară orice dorință de a face, crea sau investi în Moldova. Cum e posibil ca un investitor străin, venind în Moldova, să fie ”întins” prin cozile interminabile de la diferite instituții de stat.

Sfatul nr. 7

Vitalie, șofer cu o altă Dacia, de la aceeași companie de taxi ca și Iurie, zice că oamenii trebuie să fie mai activi în viața statului. Nu trebuie de așteptat nimic de la guvern, trebuie de făcut toate cu mâinile și inițiativa proprie. Se vede că domnul șofer, în sub-conștient, înțelege rolul societății civile.

Sfatul nr. 8

Dima, alt șofer de taxi, zice că trebuie să aducem la conducerea țării, o echipă de nemți, așa cum s-a întâmplat la răsăritul statului România, în sec. XIX. El e de părerea că pentru prima perioadă de timp, Moldova, are nevoie de oameni la conducere, de ne-moldoveni, originari din Europa de vest. Numai aceștia, după părerea lui, pot să aducă țara la progres și la eliminarea corupției.

Sfatul nr. 9

Nicolai, șofer care vorbește doar rusa, e de părerea ca să fie reabilitată Uniunea Sovietică și comunismul. Doar așa Moldova va prospera. El nu vine cu nimic inovativ, dar zice că tot ce e bun și vechi, trebuie adaptat la realitate și aplicat. Vom avea acces la o piața mare de desfacere, iar lumea va fi mult mai sigură pentru viitorul său. Unica remarcă, de a lui, a fost că, mai mult niciodată pâinea nu va costa 16 copeici.

Sfatul nr.10

Sașa, alt taximetrist cu Dacia, zice că toate în țara asta ar fi bine, dacă s-ar repara drumurile. Doar drumurile pot aduce bunăstare unei țări. Mi-a plăcut comparația lui, că drumurile e ca și sistemul vascular al unui om. Mașinile merg, se plătesc taxe, se transportă mărfuri și așa sunt locuri de muncă și se dezvoltă economia.

Vă anunț că aceste sfaturi au fost luate din vorbele respectivilor domnilor șoferi. Desigur că am mai stilizat, cenzurat cuvintele spuse de ei. Cu toate acestea mi-am permis să menționez în ghilimele, citate de aur, cum unii le spun ”ca floarea”, pentru a vă pătrunde mai bine în atmosfera, tonalitatea cu care vorbeau șoferii. Dacă e să dăm gluma la o parte, toate acestea sfaturi, în mică sau mare parte, au drept la existență și aplicare. Unele, dacă e să le combini, sau să le aplici în paralel, ar aduce bunăstare țării noastre. Prenumele șoferilor, sunt reale, iar automobilele pe care le conduc, le puteți vedea în fiecare zi pe străzile Chișinăului. Am să termin cu fraza care mi-a plăcut cel mai mult: ”Voi tinerii puteți să schimbați totul. Doar că sunteți leneși”.

*Articolul respectiv a apărut acum doi ani într-o revistă online TENMAG, creată împreună cu colegii mei Andrian și Snejana Rusu. Dat fiind faptul că e articol scris de mine, am decis să-l mai postez o dată, pe blogul meu în acest caz. Le mulțumesc prietenilor mei, pentru inspirația dată în realizarea acestui material

Organizația la care activez, Moldovan Youth Development Association, a lansat un proiect destinat tinerilor din Drepcăuți, raionul Briceni. Acest sat este satul unde mi-am petrecut o bună parte a copilăriei mele. Îmi place foarte mult acest sat, mai ales toamna. Totul deoarece toamnele ”la” Moldova sunt frumoase.

Briceni_Autogara

Cu toate acestea, ”marshutka” cu care am călătorit tur-retur, a trecut prin o mulțime de sate de la Nordul și Centrul Țărișoarei noastre dragi. Impresia mea a fost una singură. Moldova e țara care seamănă get beget cu oricare din fostele republici ale IugoslavieNatură frumoasă, câmpii, dealuri mai că avem și munți. Totodată casele sunt sărace, oamenii sunt munciți, drumurile regionale sunt sparte, gările auto dau impresia că acum 2 ani acolo s-au dus lupte intense. Bine că se fac drumurile. Chiar mă bucură acest fapt. Avem o țară cu natură verde și cu orașe, sate de culoare gri.

În Drepcăuți, ca de altfel și în alte sate, mulți au plecat pentru pâine mai albă, acolo ”la” Italia și Franța. Tineret în sat este, nu mult, dar este. Tare sper că și acest tineret să nu plece din sat. Dacă se va întâmpla așa, atunci uită de dezvoltare rurală, uită de angajați la diferite întreprinderi regionale și rurale.

Stimată guvernare, societate civilă, investitori și întreagă națiune, nu vă cer minuni, dar suntem la doar câți-va pași de prăpastie.

În schimb satul bunicii mele poate fi și un exemplu, are centru comunitar nou nouți, super dotat și un Liceu Teoretic total renovat datorită ONU și în special UNFPA. Școală are copii talentați ce știu să facă lucruri uimitoare din legume. Am prins perioada expoziției ”Toamna de Aur” în Liceul Drepcăuți.

Expozitia Toamna de Aur Liceul Teoretic

De multe zile în Republica Moldova se tot vorbește despre marșul ”unioniștilor” și manifestațiilor a celor care se consideră a fi ”stataliști”. Sincer sunt deja sătul de clounada dată, din simplu motiv că cineva visează la povești iar alții încearcă să le demonstreze că ”poveștile” amenință statalitatea Moldovei și că e mai bine să visăm la alte povești cu MATUSHKA RUSSIA.

Eu am să încerc să relatez anumite impresii pe care le-am primit fiind în România și anume la Făgăraș și Brașov, impresii ce m-au motivat să-mi iubesc mai mult țara unde m-am născut și unde locuiesc – Moldova.

Într-adevăr România este o țară frumoasă, cu o groază de locuri pitorești, cu o infrastructură net superioară celei din Moldova, cu o economie cu mult mai avansată decât a noastră. Noi suntem încă departe de exemplul statului vecin, prin faptul că avem drumuri proaste, economie ce abia iese din fașă și cu grave probleme interne, mai ales consecințele războiului din Transnistria.

Cu toate acestea noi suntem deja consolidați ca națiune, mai mult sau mai puțin. Există termeni pe care moldovenii le încurcă, cea de naționalitate și etnie. Ca etnie mă consider român și vorbesc româna, ca naționalitate sunt moldovean, ca și toți care locuiesc și au cetățenia Republicii Moldova. În vest acești termeni sunt foarte bine delimitați. Dacă întrebi un italian care locuiește în NYC ce naționalitate are îți va spune că e americană, dar la întrebarea de etnie îți va răspunde că e italian. Aceleași lucruri le auzi și de la cei din Europa.

Românii, vorbesc de Națiunea Română, cea care locuiește în granițele statutului România, sunt un popor care diferă pe an ce trece de noi, cei din R. Moldova și viceversa. Noi avem alte valori spirituale și morale decât cei de peste Prut. Suntem diferiți la mentalitate și la felul cum încercăm să rezolvăm lucrurile de aspect personal și social. Cu toate acestea avem și multe similitudini, prin faptul că în primul rând punem banii pe prim plan, continuăm să trăim după principiul ”ieftin, bun și mult la kilă”, unul care nu este nici pe aproape corect.

Românii în comparație cu noi, au reușit însă să păstreze și să utilizeze la maxim ceea ce le-a dat Domnul – pământul pe care locuiesc. Sincer, nu am văzut un hectar de pământ neprelucrat acolo, nu am văzut un copac tăiat din păduri la întâmplare. Am văzut cum ei își salvgardează patrimoniul cultural și istoric. Drept că criza a afectat cultura și salvgardarea patrimoniului, dar ei oricum știu să facă bani, imagine din asta.

Brașovul și împrejurimile sale e plin de turiști care vin de unde vreți, chiar din cele mai exotice țări. Am văzut mulți evrei (în majoritatea cazurilor născuți în URSS) care fac afacere în România. Spuneți-mi mie câți investitori evrei avem noi în țară? Pentru mine prezența evreilor într-o regiune prin investițiile lor, este un fel de pseudo indicator de rentabilitate economică. Explicații cred-că nu e nevoie aici.

Făgărașul este un oraș cu o populație de circa 30 000. Acolo este o cetate foarte frumoasă, construită pe timpurile medievale și cu reconstruită deja în perioada modernă. În perioada comunistă în respectiva cetate a fost o închisoare comunistă. Din acest motiv tot tezaurul de arme, mobilier și piese valoroase au fost scoase de acolo. Dar oricum chiar și așa Făgărașul, fost centru județean în perioada interbelică, reușește să atragă turiști. Asta totul pentru-că au creat acolo un muzeu de toată splendoarea, unde lucrează profesioniști. Tot ei organizează și festivale medievale, cu turnire dintre cavaleri, lupte medievale și tot așa. E un mare tam-taram acolo în aceste zile.

Toți  știm de Sinaia, Bran și Poiana Brașov. De aceste locuri nici nu mai spun că majoritatea din noi au fost cel puțin odată acolo.
Noi însă pe dracu, cu potențialul nostru turistic am putea face minuni, cu natura noastră frumoasă am putea atrage mii și mii de turiști. Cel mai neplăcut e că nici noi, cei care trăim în țara asta nu știm prea multe despre atracțiile turistice de la noi. Suntem indiferenți și atât. Noroc că mai avem bloggeri care nu demult au reușit să realizeze un proiect interesant ”Redescoperă Moldova”. Oricum mai trebuie.

Spre exemplu eu cu prietenii mei planificăm să luăm corturile și în septembrie, atunci când Moldova devine aurită, să facem o mică excursie prin Moldova, pentru a o cunoaște.

Ce înseamnă să fii Moldovean? Există o întreagă lista care poate determina dacă ești sau nu un moldovean:

1. Ești mândru că Moldova are vinuri excepționale, ieftine și le vindem în Franța pe cele mai bune, iar în Russia pe cele mai rele.

2. Ești mândru că Moldova are cele mai frumoase fete, iar una din ele e prietena ta.

4. Ești deștept căci cunoști de la naștere minimum 2 limbi, iar până termini liceul știi deja 3-4.

5. Sărbătorești ziua independenței pe 27 august și ziua limbii române pe 31 august, dar de 9 mai porți panglica sf.Gheorghe.

6. Preferi să bei bere ucraineană și să fumezi țigări din Transnistria.

7. Când ești peste hotare pierzi o groază de timp să explici unde este Moldova și rămâi șocat dacă cineva știe de țara noastră.

8. Ai deja pregătite răspunsuri dacă vre-un străin te întreabă care e diferența dintre română și moldovenească.

9. Te îmbraci ”glamurna” atunci când te afișezi într-un club ”pizdos” din Chișinău, chiar dacă ai în buzunar ultimii 100 de euro trimiși de mama din Italia

10. Ai minimum 2 persoane din familia ta care lucrează undeva prin Europa.

11. Consideri normal ca 50% din prietenii/amicii tăi să dispară pe vara undeva prin SUA la work și ”oleakă” de travel.

12. Te lauzi cu Zdob și Zdub, cu Dragostea din Tei și cu Eugen Doga, dar închizi gura atunci când vine vorba de fotbalul nostru.

13. Luăm câte o medalie de argint odată la 4 ani, la jocuri olimpice și ne ajunge. Cine din sportivii noștri reușesc să mai ia câte un trofeu la europene sau mondiale, acei nici nu sunt știuți de tine.

14. Ai independență de 20 de ani, președinte, parlament, guvern și o regiune separatistă la cur, cum e Transnistria, cu armata rusă acolo.

15. Ești unicul cetățean din lume care nu a avut președinte timp de 3 ani.

16. Bei vodka fără ”zakuscă” dar whisky îl consumi cu cola.

17. Trimiți în pulă România, dar stai în rând la consulatul român pentru ați perfecta cetățenia românească.

18. Zici că vorbești ”maldavenește” dar de aici numai rusisme se aud din gura ta.

19. Îți pui la apartament uși din metal, fără ca să le ”îmbraci”.

20. Arunci gunoiul pe stradă pentru-că ții lene să-l duci până la coș, iar primarul tău e uituc și nu se gândește cum să amenajeze mai multe coșuri pentru gunoi în Chișinău.

Cât e de ușor să fii moldovean!

Ieri la Universitatea de Stat din Moldova, împreună cu doi prieteni am asistat cum un coleg de al nostru de la Alianța Studenților a Universității de Stat din Moldova, a cântat la clarinet, în campusul universitar de pe str. Alexei Mateevici. A fost foarte plăcut să auzi un jazz la clarinet. După asta a urmat discuții despre muzicanții moldoveni. Am aflat că cel mai rapid la țambal este un moldovean și cel mai rapid toboșar din lume, la fel este un moldovean. Am căutat pe net și nu am putut găsi o dovadă la cele auzite. În schimb am aflat despre alte recorduri oficiale și neoficiale ale Moldovei și a moldovenilor:

1. Țară care cel mai mult timp nu a avut președinte — 3 ani (nimeni nu are așa record). Ne putem alătura doar Belgiei care a intrat în Cartea Recordurilor ca țara care cel mai mult timp nu a avut guvern oficial — 290 de zile.

2. Vinăriile Mileștii-Mici au intrat în cartea recordurilor ca ”Cea mai mare colecţie de vinuri de calitate păstrate în sticle” şi ”Cea mai mare lungime a galeriilor subterane artificiale”.

3. Moldovenii consumă cele mai multe mere pe cap de locuitor din lume

4. Moldovenii sunt primii la consumul de alcool pe cap de locuitor (trist, dar nu prea îmi vine să cred că aceste date sunt reale. Acest record s-a făcut în felul următor: cât alcool se produce în țară au împărțit la câți oameni sunt în țară, și poftim. Dar să nu uităm că foarte mult vin, vodkă, cogniac, brendy se duce peste hotarele țării).

5. Cea mai mare mămăligă din lume — 30 kg + tocăniță. La prepararea mămăligii gigantice s-au folosit 30 de litri de ulei, 50 kg ceapă, 50 kg ardei gras, 100 kg ciuperci şi spre final, 4000 de cârnăciori.

6. Cea mai tânără cântăreață din lume este din Republica Moldova — Cleopatra Stratan.

7. Vorbeam de toboșar, dar am găsit că un moldovean ține recordul cu cele mai multe lovituri la instrumentele de percuție ( percuție —  metodă de explorare clinică care permite diagnosticarea după sunetul rezultat prin lovirea înceată și repetată a regiunii examinate. 2. lovire, ciocnire, izbire. ♦ instrument de ~ = instrument muzical care emite sunete prin lovirea unei membrane, lame etc. ◊ grupă din orchestră din astfel de instrumente. 3. lovire de către percutor a capsei unui cartuș, a unui focos. (după fr.percussion, lat. percussio).  Petru Butnaru din Ungheni, a stabilit în Germania recordul de 15 percuții pe secundă. La moment el are alte 14 recorduri înscrise în cartea recordurilor.

Cam puține, dar avem cu ce ne mândri.

Redacția revistei de tineret NEXT se apropie de numărul 4. În scurt timp o veți putea răsfoi, citi și studia (așa cum se face deja la Facultatea de Litere și la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, a Universității de Stat din Moldova)

Din păcate, numărul nou, va conține și câteva pagini în memoria domnului pro-rector al USM, Tudor Arnăut, cel care a decedat săptămâna trecută. Într-adevăr acest om, a fost o personalitate. A fost un bun prieten de al nostru, a celor de la MYDA (Moldvian Youth Development Association), organizția obștească care implementează proiectul ”NEXT PEOPLE”, parte componentă a cărui este și revista NEXT. Acest Om MARE, a fost mentorul nostru de mult timp, mi-a fost prieten și Iuliei Brad, redactorul-șef al revistei. Tocmai din acest motiv am hotărât să scriem lucrurile bune pe care le-a făcut acest om.

Până acum, nr.1,2 și 3, au fost un fel de versiune ”betta”. Din acest număr, noi venim pe piață, cu un produs absolut nou, cu imagine proprie, care nu a fost plagiată sau copiată de nicăieri. Nouă, moldovenilor, ne place să copiem tot ce e în lumea asta, inclusiv și designul la diferite reviste. Tocmai din acest motiv, s-a muncit mult, ca să ajungem la un design unic, care să fie irepetabil.

Materialul pe care îl veți citi, în acest număr la fel este unul de ”tip nou”. Avem jurnaliști noi, care au pregătit materiale cu adevărat interesante pentru voi, noi cei tineri. Am fotografiat o mulțime de oameni noi pe străzile Chișinăului, pentru a posta fețele lor pe coperta noastră.

Începând cu numărul 3, ne vom distribui nu numai în cele 7 universități din țară (USM, UTM, ASEM, USMF, UPSIC, US din Bălți și Cahul), plus Tucano Coffee în care ne-am distribuit și până acum, dar și în Andy’s Pizza și La Plăcinte. Acum, datorită acestor rețele de restaurante, vom avea o distribuție națională, pe care nu o au nici o publicație în țară. Revista va ajunge direct la cititor, fără intermediari.

Avem deja un site, care va fi lansat odată cu numărul 4 al revistei. Acolo veți putea răsfoi revista noastră folosind platforma issuu.com . După lansarea nr.4, cu imagine nouă și cu site nou, vom lansa și site-ul MYDA, deoarece avem cu ce ne lăuda. Două săptămâni în urmă, am câștigat finanțare de la Ministerul Tineretului și Sportului pentru realizarea unui proiect-pilot pentru Moldova ”CMAP”, proiect care rulează în Lituania de 4 ani (vezi lista de la MTS, la nr.22, Asociația Obștească ”Tinerii din Moldova pentru Dezvoltare” denumirea în română a MYDA http://www.mts.gov.md/Sites/sport_ro/Uploads/anexa%20comunicat%20prog%20grant.FC17217BB4044BF091991E805358F162.pdf ). Acest proiect presupune lucrul cu liceenii din 15 licee din Moldova (Chișinău, Bălți și Cahul) pe tematicile ca: toleranță etnică, religioasă, sexuală etc. Deja noi lucrăm nu numai la dezvoltarea presei de tineret în Moldova, dar și la consolidarea mediului civic. În scurt timp veți afla mai multe despre acest proiect, datorită mediatizării pe care o vom lansa peste 1-2 săptămâni.

Uite cam atât despre cele ce se întâmplă la moment în redacția revistei NEXT și în cadrul MYDA.

pagina facebook NEXT:http://www.facebook.com/revistaNEXT

pagina facebook MYDA: http://www.facebook.com/MYDAssociation

LA GENERAL:

Mi-am propus ca în blogul meu să scriu despre cum se face o revistă pentru tineri. Am reușit să edităm, împreună cu echipa revistei NEXT, 3 numere ale publicației. Suntem aproape de a publica și al patrulea număr. După atâta chin și necaz, am nevoie să-mi împărtășesc experiența și cu alții.

Revista NEXT a apărut din dorința de a oferi tinerilor o platformă de promovare, iar astăzi ea a devenit un mijloc de informare pentru tineri, cel puțin eu cred asta 🙂 . Suntem primii care au încercat să facă revistă de calitate pentru tineri și în special studenții. Avem multe lacune, materiale mai puțin calitative, dar avem spirit de inițiativă și suntem tot timpul gată să ne corectăm.

Dacă observați evoluția revistei, la sigur ați ajuns la concluzia că articolele (calitatea lor și materialul util din ele) devin din ce în ce mai profesionale. Asta chiar mă bucură, pentru-ca pe zi ce trece scopul revistei se realizează.

AVEM IMAGINE NOUĂ

Numărul 3 al revistei se deosebește de restul edițiilor prin faptul că avem un design unic, cu multe ilustrații. Acest fapt se datorează unei domnișoare, care este ilustrator în redacția noastră. Diana Nicorici ne-a ajutat să facem o copertă unică. Pașa Brighidin, cel care răspunde la noi de machetare și mai poarta povara de art-director doar a retușat imaginile în photoshop și uite ele au apărut în revistă.

De ieri (luni, 19 martie 2012) revista NEXT poate fi citită pe net și pe o altă adresă decât http://www.scribd.com . Am găsit un nouă platformă pentru cititul online și anume http://www.issuu.com , care e mai ușor de accesat, unde poți vedea revista pe deschideri (2 pagini), iar dacă faci un click pe NEXT îți mărește fereastra cu revista la mărimea ecranului. Dacă ai nevoie de zoom mai mare mai faci un click și poți citi revista destul de ușor.

UNDE NE LĂUDĂM?

Ieri revista NEXT ca partener media a participat la ”MISS ASEM 2012 — Viitoare femeie de afacere”. Am fost prezenți acolo cu domnișoare redactor șef și un fotograf de al nostru. Deja în următorul, al 4-lea număr, vom scrie despre toate de al acest eveniment. Ne-am permis, desigur cu permisiunea organizatorilor, să distribuim și revista noastră, anume numărul 2, unde accentul s-a pus pe ASEM. Uite așa ne-am și lăudat. Un mare merci băieților de la Senatul Studențesc ASEM, pentru o bună organizare a evenimentului.

Ne puteți găsi pe următoarele resurse:

FACEBOOK: http://www.facebook.com/revistaNEXT

ISSUU : http://issuu.com/revista-next

SCRIBD: http://www.scribd.com/doc/84734941/Revista-de-Tineret-din-Moldova-NEXT-nr-3