Mda….naşterea unei echipe pentru olimpiadele comunicării…nu mai ştim cum s-a întâmplat. 5 feţe (care mai de care mai frumoasă şi mai inteligentă) s-au văzut, cunoscut, plăcut. Nu ne cunoşteam prea bine. S-a întâmplat să bem cafeaua în acelaşi loc şi să ne ştim de prin SNSPA. Cu ochii incă lipiţi de somn, Andreea a zis la un moment dat: ştiţi că se apropie înscrierile pentru olimpiade? Brusc, celelalte 4 s-au luminat: vreau şi eu… şi eu voiam de anul trecut…hmm..da, sună interesant….vreau şi eu, dar neaparat la PR. . .
5 gânduri, 5 cafele aburinde şi 5 ţigări fumegânde….o singură idee: hai să facem echipă. De aici şi ideea cu cubul şi cu eclectismul…de ce să găsim ceva care să ne reprezinte pe toţi când nici macăr nu ştim cât de diferiţi suntem??
…dar ne place…ne place ceea ce descoperim unul la altul, ne plac ideile celorlalţi, nu doar ale noastre (mă rog, nu toate:)) …. sau cel puţin asta se citeşte pe cele 5 feţe de fiecare dată când se unesc….poate suntem doar ipocriţi.
A 6-a faţă…aici e mai complicat…nu vrem să fim descalificaţi pentru că am depăşit numărul de membri. Dar ce fel de cub am fi doar cu 5 feţe? Ne trebuie a 6-a. Aşa că o construim…pas cu pas, punct cu punct. Încă nu ştim ce fel de faţă va fi, dacă va semăna cu ale noastre, dacă va fi la fel ca noi sau complet diferită. Tot ce ştim este că eclectismul nostru va naşte ceva nou, o sinteză…
În concluzie, aşteptăm cu nerăbdare încă o naştere…
ECLECTIC 