EDITURA INTERMUNDUS

Apare , la inceputul lunii octombrie 2008 , in editia „pe hartie ” , volumul colectiv dedicat operei lui Raoul Sorban , initiat in vara lui 2006. Este o culegere de studii , evocari si eseuri semnate de : Prof.dr.Niceto Blázquez (Spania) Corneliu Florea (Canada) Ilie Rad , M. Ungheanu , Adrian Păunescu , Ioan Miclău (Australia) Dan Brudaşcu, Viorel Roman (Germania) Michael R. Popescu (Suedia) Elisabeta Bogăţan , Anton Lixăndroiu (SUA) , Tudor Păcuraru , Vlad Pohilă (Chişinău) , Vasile T. Suciu , Episcop Virgil Bercea , Petre Ţurlea , Dimitrie Grama (Danemarca) , Aurelia Lăpuşan , Dorin Suciu , Ion Marin Almăjan , Irina Airinei , Grigore Arbore (Italia) , Luchian Deaconu , Octavian Mihăescu (Germania) Constantin Mustaţă, Angela Birsan , ambasador Eliezer Palmor (Israel) , Mircea Popa , Alexandru Nemoianu (SUA) ,Adrian Riza . Volumul este initiat , ingrijit si prefatat de Artur Silvestri. Se poate citi si descarca gratuit aici: ►„Patriarhul ardelean”. Studii, eseuri şi evocări despre Raoul Şorban

DIN PREFATA VOLUMULUI :

„Patriarhul ardelean“ este o carte ce nu s-a născut la întâmplare căci ea se include într-un program început mai demult şi căruia i s-ar putea spune mai pe scurt, şi formulat emblematic, „Pomeni­rea Părinţilor“. Locul lui Raoul Şorban în această evocare colectivă asemănătoare unei liturghii laice este cum nu se poate mai potri­vit căci şi el a fost, şi va trebui socotit şi mai stăruitor odată cu vremurile nedesluşite ce vor veni, un adevărat „Părinte al Patriei“. Noi, însă, nu avem încă o conştiinţă suficient de vie a existenţei colective în timp şi dacă cumva am avut-o vreodată – fiind mai mult ca sigur că aceasta a existat – am pierdut-o ori s-a estompat mult până la formele de relativă nepăsare ce le întâlnim acum. Însăşi istoria acestei culegeri de „evocări, analize şi puncte de vedere“ o arată într-un fel ce trebuie descris sumar. De iniţiat, am iniţiat-o în vara lui 2006, de îndată ce „patriarhul istoriografiei de Reconquista“ s-a prăpădit pe neaşteptate şi a lăsat opera nu atât neîncheiată (căci mult din ceea ce a avut de spus a spus până la vârsta matusalemică ce i s-a îngăduit) cât lipsită de urmaşi, de „şcoală“ şi de discipoli. Ideea de a o constitui a venit de la Aurelia Lăpuşan, o admirabilă „monografistă a Locului“ a cărei lucrare cunoaşte valori înalte care, deşi prea puţin apreciate după meritul ce nu se poate contesta, se vor observa odată cu trecerea vremii.>>>Artur Silvestri

Volumul este o culegere de analize , evocari si comentarii despre opera lui Alexandru Nemoianu semnate de Ioan Miclau ( Australia ) , A.I. Brumaru , Pavel Panduru , Violeta Ionescu , N.N. Tomoniu , Al Florin Tene , Veronica Balaj , Petrica Zamela , Mariana Gurza , Aurel Anghel , Ioana Stuparu , Alexandru Uiuiu , Antonia Iliescu (Belgia) , Augustin Macarie , Dimitrie Grama (Danemarca) , Const. Miu , Constantin Stancu , Gheorghe Seitan , George Bajenaru ( SUA ) , Mihaela Malea Stroe , Ben Todica (Australia ) , Nastasia Maniu , Aurel David , Sabin Bodea .Documentar initiat , ingrijit si prefatat de Artur Silvestri . Cartea se poate descarca gratuit aici: ►„Înţeleptul din America”. Alexandru Nemoianu – opera în analize şi exegeze

FRAGMENTE DE VOLUM:

Pot spune fara sa gresesc ca ” Semnele Vremii ” , aceasta scriere a dlui Alexandru Nemoianu, este mai mult o esenta decat o carte; o esenta a unor studii largi si experiente a unei vieti traite la temperaturi inalte, cum de altfel autorul se destainuie celor apropiati dar mai ales in cartile publicate dealungul anilor. Citind aceasta carte – capodopera , asi zice – te vei regasi legat vechiului arhetip romanesc pe care noi il aparam de milenii, caci nu este nicidecum un model nou cu care abia ce iesim in lume ! O recomand tuturor Romanilor ! (IOAN MICLAU, Australia)

Precizia argumentelor din Fragmente din vremea persecuţiilor este infailibilă.Eseul seduce întâi de toate prin felul cum se articulează ipotezele şi exemplele reale,şi prin aspectul clar de construcţie închegată,care luminează neaşteptat istoria,dar şi contemporaneitatea.Cartea este o sinteză exemplară de instrucţie şi talent,deopotrivă prilej de încântare şi de iluminare culturală. (AL FLORIN ŢENE)

Alexandru Nemoianu este un spirit desavirsit. El a ajuns acolo unde toti speram sa ajungem, dar putini avem taria si puritatea lui sufleteasca. Nu pot decit sa il invidiez, eu care sunt inca pe drum, in cautarea propriei constiinte si imi impartasesc voiajul cu speranta ca ar putea fi de vreun ajutor vreunui alt om ratacit, ca si mine, in acest mister, in acest formidabil univers. (DIMITRIE GRAMA, Danemarca)

Pentru Alexandru Nemoianu, Borlovenii din zona Banatului, de unde scriitorul îşi trage obârşia, este un topos sacru, iar „casa din Borloveni pentru mine (declară autorul cu mândrie – n.n.) este un sanctuar spiritual” . Ideea de continuitate în spiritul Tradiţiei este fezabilă doar prin sfinţirea locului de către cei care vieţuiesc acolo: „O posibilă stabilire a legăturii dintre loc şi persoană, a destinului <<locului>>, ar fi o nouă şi fascinantă regândire a însăşi ideii de continuitate la Români.” (Prof.dr. CONST. MIU)

Volumul este un documentar prilejuit de „Zilele Curierul de Vâlcea – 18 ani / Majorat“ manifestare organizată de ziarul şi Fundaţia „Curierul de Vâlcea“ în 17-18 Ianuarie 2008 şi cuprinde evocări, discursuri şi însemnări de PS Gherasim Cristea (Episcopul Vâlceii), Mircia Gutău, primarul Râmnicului, Pr. prof. dr. Cezar Vasiliu (Canada), Emilian Frâncu, deputat, Ion Câlea, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Vâlcea, Petre Ungureanu, deputat, Alexandru William Cosmescu, director TV Vâlcea I, Romeo Popescu, director „Vocea Vâlcii“, universitarii Pompiliu Manea, Gabriela Rusu-Păsărin, Mircea Perpelea, Drd. Florin Epure, scriitorii Alex Cetăţeanu (Canada), Constantin Zărnescu, Doru Moţoc, Petre Tănăsoaica, Theodor Răpan, Traian Dobrinescu, sculptorul Doru Drăguşin, jurnaliştii Dan Manolăchescu, Lia-Maria Andreiţă şi Ion Andreiţă, editorii Pr. Nicolae State-Burluşi, Emil Catrinoiu.

Cartea se poate descarca gratuit aici: Semănătorii – „Oaste a Ţării” şi model cultural: „Curierul de Vâlcea”

VOLUMUL „AL CINCILEA PATRIARH” A FOST ALCATUIT IN DOAR CATEVA ZILE LA INITIATIVA ARP.

Cartea a plecat la tipar in 10 August si a aparut in 25 August 2007, distribuindu-se gratuit. Din sumarul volumului, mentionam evocari, articole si puncte de vedere semnate de: Calinic Argatu, Ioan Solomon, Mariana Gurza, Adrian Botez, Corneliu Leu, Constantin Rosu Pucu (Noua Zeelanda), Ion Marin Almajan, Dan Brudascu, Victoria Milescu, Titus Filipas, Viorel Roman (Germania), Ioan Barbu, Dan Ghelase, Elena Solunca, Aurel Anghel, Aurel Pop, Andrei Vartic, Aurel David, Alexandru Nemoianu, Nicolae N. Tomoniu, Radu Botis, Ioan Miclau (Australia), Radu Cajvaneanu, Vasile Tarateanu, Doina Dragut, Lucia Olaru Nenati, Nicolae Nicoara- Horia, Ion Maldarescu, Alexandru Stanciulescu-Barda, Elisabeta Iosif, Ion Coja, Stefan Dumitrescu, Mariana Eftimie Kabbout, Dumitru Puiu Popescu, Loredana Stirbu, Pr. Gheorghe Naghi, Aurelia Lapusan, Tudor Pacuraru, Corina Ciuras, Cezar Adonis Mihalache, Nusa Ilisie, Maria Cobianu-Bacanu etc. Se adauga mai multe documentare precum ANI SI FAPTE – Patriarhul Teoctist despre viata si lucrarea sa si Patriarhul Teoctist – Scrieri mai putin cunoscute si un apel CIVIC MEDIA privitor la necesitatea construirii Catedralei Mantuirii Neamului.Volumul este initiat si coordonat de Artur Silvestri.

Se poate descarca gratuit de la BIBLIOTECA ON-LINE >aici>>

COLECŢII ŞI AMINTIRI ŞI BIRUINŢE

Imaginile tulburătoare din colecţia „Marieta şi Bucur Chiriac“ şi „tabloul“ ei generos şi atât de bogat mi-au produs enormă bucurie şi nespusă nostalgie. Aici a venit iarăşi Toamna târzie. Unde mă aflu sunt lanuri de porumb, acum uscat, al căror fâşâit mă duce undeva „acasă“. Tot ce se descrie este important pentru istoria colecţiei şi a Bucureştiului de azi. Cunosc bine strada Povernei („locul casei-muzeu“, dispărută azi): umblam pe acolo în anii liceului şi studenţiei când căutam petece de Bucureşti etern. (Fantazam că mă pot „pierde“ într-un timp ideal dacă voi şti să aflu „locuri“, deschizând porţi.) La fel ştiu „Colecţia Ghiaţă“ şi casa în care era adăpostită în Cotroceni. Asemenea umblam pe acolo şi în vecinătate. Străzile erau, atunci, liniştite, parfumate şi în acele locuri, ca şi în Floreasca, erau castani sălbateci.

Colecţia Marieta şi Bucur Chiriac, istoria ei în scurt, aşa cum mi-a prezentat-o Artur Silvestri în eseul său, este o capodoperă. Am citit-o de câteva ori şi o voi reciti. Ce pot spune este că dacă tot ce s-a scris din 1990 şi până azi; tot, absolut tot, ar dispărea şi ar fi să rămână această relatare, întreaga „epocă“ ar putea fi reconstituită,cu măreţia ei şi cu josnicia ei. Mai mult încă, identitatea românescă ar apărea triumfătoare, dincolo de orice cusur. Nădăjduiesc că autorul va include acest text într-un volum cândva. Vă rog să mă credeţi, este eminent! Nu are rost să descriu toate detaliile care mă îndeamnă să spun ce am spus, ar însemna să „copiez“ din nou textul. Dar se află acolo oameni minunaţi, o epocă ruşinoasă, oameni de nimica, indiferenta complice (trădarea oamenilor cumsecade) şi culmea, sfârşit bun.

Faceţi o faptă bună pentru care Dumnezeu vă va răsplati, ajutând în ceasul al doisprezecelea la aşezarea cu folos a colecţiei Chiriac. Din cele spuse şi auzite am înţeles că această colecţie poartă „în nuce“ povestea Neamului nostru.Încercări istorice dintre cele mai crude i-au stat împotrivă, împrejurări şi entităţi negative au căutat să o fărâme şi nimicească şi iată că în final „biruit-au gândul“. Acestor oameni nu mai trebuie să le fie teama. În clipa în care vor deschide ultima „poartă“ vor fi pentru totdeauna „acasă“. SUA, 11 noiembrie 2006

ALEXANDRU NEMOIANU
_________________________________________________________________________________________

SUMAR:

Artur Silvestri – O parte din „România tainică“; Bucur Chiriac – Spovedania unui colecţionar de artă; Ion Irimescu – „Oameni care se dăruiesc binelui“; Vasile Parizescu – O Danie omenească; Mihai Ungheanu – Colecţionarul de vocaţie; Alecu Ivan Ghilia – O faptă jertfelnică; Marin Sorescu – O casă cu parfum de epocă; Teodor Meleşcanu – „O fundaţie culturală autentică“; Radu Cârneci – Nobila patimă; Gheorghe Istrate – Fiii nerisipitori ai unei valoroase colecţii de artă: Marieta şi Bucur Chiriac; Liviu Onu – „Gândurile noastre cele mai frumoase“; Dan Hatmanu – „Un act de cultură care mă entuziasmează“; George Macovescu – „Şi în România cresc oameni la chip şi la suflet“; Ion Butnaru – „Un veritabil muzeu“; Florentin Popescu – O inimă cât Munţii Buzăului…; Alexandru Lungu – „Colecţia este copleşitoare“; Dragoş Morărescu – „O frescă a efortului creator românesc“; Dumitru Trancă – „Minunaţi oameni care mai au suflet şi aplecare spre frumos“; Ion Horea – „Această casă de la marginea cerului“; Ileana Coman – O viaţă închinată artei româneşti; Cella Neamţu – „Totul era vrajă şi farmec“; Ivan Alexandrov – La Bucureşti, în casa unui prieten; Petre Ghelmez – „În casa voastră păzită de îngeri“; Vasile Grigore – „Luminare“ şi „bucurie“; Petre Oprea – „Oglinda gustului artistic avizat“; Ion Brad – „Un cadou puţin obişnuit în vremurile noastre încă întoarse pe dos“; Elena Uţă Chelaru – „Ochii luminaţi de fericire“; Ion Murariu – „Am văzut cea mai importantă colecţie de artă particulară din viaţa mea“; Marin Gherasim şi Aurelia Gherasim – „Aceşti oameni adevăraţi cum puţini sunt“; Ion Rotaru – „Salonul meu…“; Gheorghe Ciobanu – „Am primit botezul artei de la el“; Alexandru Oproescu – „Restituind o parte din fiinţa hărăzită de Dumnezeu“; Lazăr Băciucu – „Fiecare a lăsat în urmă ceva“; Alexandru Nemoianu – Colecţii şi amintiri şi biruinţe; Artur Silvestri – Marea seninătate
_________________________________________________________________________________________

Descarcă aici, gratuit, această carte: >>>

CREATIVITATEA LA SUPERLATIV

Cine vrea să se informeze despre o persoană sau o activitate de anvergură caută în primul rând, în era Internetului, pe Google şi iată ce găseşte: „Mariana Brăescu“ apare de 26.000, iar „Casa Lux Bucureşti“ de 340.000 ori. Fără îndoială avem de a face cu o personalitate foarte cunoscută, atât pe tărîm literar cât şi în lumea afacerilor, şi, în acelaşi timp, cu o firmă de mare succes. Reţeta pentru a ajunge la astfel de performanţe este simplă pentru d-na Brăescu: „Ca să ai succes, important este să nu copiezi pe nimeni. Trebuie să inventezi!“ Aşa a dovedit-o atât în piesele de teatru, în literatură cât şi în punerea pe picioare a unuia din cele mai importante grupuri de media din ţară şi cel mai important editor de presă pentru casă din Europa de Est. Casa Lux edita, la sfârşitul anului 2005, şapte titluri dintre care şase reviste lunare: Casa Lux, Casa de vacanţă, Practic în bucătărie, Practic – Idei pentru casă, gradină şi apartament, Draga mea şi Cărticica Draga mea pentru copii, precum şi, bimensual, Colecţia Cărticica Practică. Fiecare din aceste publicaţii a fost deschizător de drum şi este lider pe segmentul de piaţă căruia i se adresează. Chiar dacă aceste iniţiative vor putea fi continuate de trustul de presă german Burda, meritul ideii iniţiale – a fondatoarei şi creatoarei de „standard“, care timp de 12 ani a pus bazele şi a veghiat ca totul să fie în armonie cu milioanele de cititori – rămâne neşters. Cine cunoaşte opera d-nei Brăescu, urmăreşte apariţiile ei la TV, în presă, în lumea de afaceri şi mai ales o cunoaşte personal, rămâne surprins. Paradigmele omului de succes postrevoluţionar sunt parcă de altă natură. Simplitatea, creativitatea, spontaneitatea sunt coordonatele întregii ei creaţii literare, din lumea afacerilor şi, nu în ultimul rând, în domeniul social. Într-o lume în derivă, Mariana Brăescu ne dă încredere în viitor şi, sunt convins, ne putem aştepta încă de acum la noi iniţiative, pentru că după cum însă a mărturisit public, mai are multe idei încă nerealizate, care ne vor surprinde, tot aşa cum am surprins „Profesor… de admitere“, „Londra de la 3 la 5“ şi mai ales Casa Lux.

2006

VIOREL ROMAN ,Germania

  ________________________________________________________________________________________

SUMAR:

Viorel Roman – Creativitatea la superlativ; I. PROZATORUL: Alexandru Nemoianu – Mariana Brăescu sau fabula delicată; Dimitrie Grama – „Simplitate în drum spre perfecţiune“; Antonia Iliescu – Poezia din miezul de nucă; M. Ungheanu – Calitatea observaţiei şi inteligenţa regiei; Miron Ţic – O doamnă între doamne; Tudor Octavian – Povestiri acide, precipitate; Nicolae Danciu Petniceanu – „Lecţia Caragiale“; A. I. Brumaru – Amintirea şi închipuirea; Al. Florin Ţene – Splendoarea barocă a imaginaţiei; Eugen Evu – O mare prozatoare vizionară; „O lume ştiută de undeva“ sau dansul fluturilor; Despre „Beizadism“; Cheia subversivă; II. DRAMATURGUL; Ion Zamfirescu – Câteva cuvinte în întâmpinarea unui dramaturg; Traian Filip – Expresia a ceea ce poate fi o trestie gânditoare; Ion Dodu Bălan – Un adevărat dramaturg; George Genoiu – O vocaţie anticipată; Constantin Stancu – Comedii ciudate şi proze chagalliene; „Caligula“ sau şansa trăirii cu adevărat; „Londra“ ca motiv de cădere; Pronto vinde şi cumpără; „Arta iaste un templu“; „Imperfecţiuni provizorii“; Paul Tutungiu – Păpuşi vorbitoare; Al. Iacobescu – Pe urmele lui Alecsandri; Lucian Avramescu – Un drum pe care nu-l va mai abandona; Tudor Popescu – Patru motive de bucurie; Mariana Sperlea – O mică perlă dintr-un şirag; Eugen Barbu – Un text cu bătaie lungă; Constantin Teodorescu – „Du mécanique plaque sur du vivant“; Margareta Bărbuţă – Autenticitate şi contrafacere; Ion Lăncrănjan – „Replică“, personaje, dialog; Stela Brie – O comedie pentru aproape toţi copiii; Val Condurache – Un dramaturg uimitor de matur; Poveste despre aspiraţie şi vocaţie; Pronto are ceva din Arlechino…; Limita caricaturii şi ironiei; Farsa sinistră; Constantin Cubleşan – Să fim încrezători în stema ei fericită; Emil Poenaru – Cine este „Al treisprezecelea Caesar?“; Artur Silvestri – O enigmă; Notă asupra autoarei
______________________________________________________________________________________

Descarcă aici, gratuit, această carte: >>>

O IMAGINE ÎN REFRACŢIE

Când, la jumătatea lui 2004, mă gândisem să editez în româneşte „Reconquista“ lui Francis Dessart, nu credeam că, odată apărută, această cercetare, în a cărei orânduire avusesem un merit, va avea o interogaţie atât de cuprinzătoare pe cât a căpătat în scurt timp după ce s-a făcut cunoscută. Căci într-o lume intelectuală de aparenţă „creolă“ şi unde „intellocraţia“ superficială, guralivă şi apucătoare dictează cu aceeaşi petulanţă ca şi odinioară, a gândi fără prejudecăţi şi chiar cu o anumită gravitate ce poartă răspundere morală părea a fi o atitudine tot atât de rară – şi, la drept vorbind, urgisită – ca şi a cărturarilor „incorecţi doctrinar“ din vremea Inchiziţiei.

Şi, totuşi, la doar câteva luni după ce căpătă veştminte în româneşte, „Reconquista“ deveni o temă de reflecţie intelectuală pentru nu puţini dintre cei care, existând şi continuându-şi fără vizibilitate lucrarea tainică, socoteau că vor mai trece mulţi ani până să iasă din nou din păduri spre a putea vorbi în limba de transparenţe ce se naşte din gândul propriu şi din acea taină fără vârstă ce se numeşte, de obicei, tradiţie.

În acest fel, o altfel de Românie ce se desparte de Româniile superficiale dar trecătoare, se observă deodată şi ea însăşi îşi află un reazem venit de unde nici nu se aşteptase, adică din capitala Împăratului Verde, unde cineva dă semne că ştie a-şi acorda vocea după vocile celor rămaşi parcă în sub-istorie, prin margini de Imperiu şi chiar de dincolo de Limes.

Cartea ce am alcătuit acum conţine doar câteva din comentariile ce s-au făcut despre „Reconquista“ în doar câteva luni, aici, la noi. Am întocmit-o ca pe o recapitulare de etapă scurtă şi, până la urmă, ca un loc geometric de înţelegeri diverse: am şi avut grijă, de fapt, să adun autori cu biografie intelectuală foarte diferită, ce asigură şi perspectivele complementare. Un preot cu activităţi aproape enciclopedice (Alexandru Stănciulescu-Bârda), un filosof al culturii şi un etnolog strălucit (Ion Drăguşanul), un muzicolog specializat în istorie regională şi în etnografie (Dumitru Jompan), un eseist, cu îndemnări creştine (Constantin Stancu), un istoric al civilizaţiilor (Ion Murariu), dau o imagine în refracţie care probabil că nu va fi completă (căci nici nu poate să fie, la drept vorbind) dar va prelungi şi extinde o interogaţie colectivă.

Acesta şi este scopul ce mi-am propus: să adaug alte întrebări celor ce se pun de obicei. Dar şi, deopotrivă, să arăt unde stă reazemul libertăţii interioare: acolo unde există viziunea radicală, adică pornind de la rădăcini, de la izvorul lucrurilor, de la realitatea unde prejudecăţile nu îşi găsesc loc şi rost.

ARTUR SILVESTRI
______________________________________________________________________________________

SUMAR:

Prefaţă: O imagine în refracţie – de Artur Silvestri; Pr. Prof. Dr. Alexandru Stănciulescu-Bârda – „Europa rediviva“; Autorul şi opera lui; Un european „vechi“ şi o Europă echilibrată; Pentru o ecologie a lumii exterioare şi a spiritului; Există o soluţie ortodoxă?; „Modernitatea“ care ucide şi tradiţia care clădeşte; Valori fundamentale: „Europa creştină“ şi „Europa socială“; „Chestiunea românească“; Addenda; Ion Drăguşanul – „Reconquista“, o carte care obligă; A doua zi după Polybios; O reconstrucţie imperială; Marketing pentru idoli; Prof. Univ. Dr. Dumitru Jompan – Recuperarea ethnos-ului; Conf.Univ.Dr. Ion Murariu – Deruta europeană şi expresia ei; Constantin Stancu – Drama contemporană: „Coca-Cola ca mod de viaţă“
_________________________________________________________________________________________

Descarcă aici, gratuit, această carte: >>>

MODELUL ŞI MEMORIA

Opera lui Antonie Plămădeală (1926-2005), Mitropolit al Transilvaniei şi Învăţător al românităţii, rămâne între cele mai de seamă ce a putut să ne dea literatura sub-lunară a marilor povăţuiri, ce începe demult şi nu se termină decât odată cu cea din urmă vorba pronunţată în româneşte. Căci la el ideea însăşi de a exista s-a tradus în ireductibila realitate a Tradiţiei, acolo unde esenţiale sunt Modelul şi Memoria. Acestea se orânduiesc şi se combină strălucit.

Nicăieri, la noi, nu s-a mai exprimat cu atâta directeţe, în felul unui program senin şi în formula unei directive organice necontestabile, acest „tipar modelator“ ce ilustrează, la drept vorbind, specificul în componenţa lui metafizica: „Apelul la exemple, la parabole şi la apoftegme locale, e menit să sugereze pe de o parte vitalitatea spiritualităţii ortodoxe româneşti, pe de alta să opereze prin modele. Spiritualitatea ortodoxă este, în general, nu o tehnică, nici o filozofie, ci o spiritualitate a modelelor realizate. Modelele ţin aici loc de Regule. Ele sunt tradiţie vie, veche şi nouă, adaptată, contemporaneizată. Desigur, la noi duhovnicii au fost astfel de modele, dar nu numai ei, cei mari. Mai mari au fost cei ce au ştiut să se facă mici, prin smerenie, atâţia anonimi care au lăsat în urma lor doar un nume şi o singură faptă, dar faptă-model“. Acestea nu sunt cuvintele unui prelat ci ale unui Învăţător care ar fi putut să fie un şaman arhaic, un voievod medieval sau un filosof de ieri şi de azi, fiind, în orice caz, o concluzie de exponent căci Antonie Plămădeală a fost cel mai „bisericesc“ dintre scriitorii români şi cel mai scriitor dintre oamenii Bisericii. Cu el, cele două literaturi ce trăiseră în lumi paralele, desfăcându-se heterodoxia seculara de misterul religios, se reunesc în sfârşit, într-o sinteză strălucită de unde, mâine, va ieşi, fără nici o îndoială, soluţia noastră universală şi profetică. Căci, deopotrivă cu Modelul, esenţială în opera lui Antonie Plămădeală rămâne Memoria. Rând pe rând, apar în aceste pagini de o uimitoare intuiţie de solomonar ce găseşte ca într-o vrajă izvoarele esenţiale, chipuri şi semne ce ne aduc peste timp şi ni se arată ca fiind noduri în marile năvoade care fac întregul nostru constitutiv să existe. Pe mulţi i-a găsit prin Tradiţie dar pe şi mai mulţi îi aflase prin „potrivirea“ magică, ce nu se va putea explica altfel decât printr-o voinţă ce depăşeşte înţelegerea comună. Unii dintre cei extraşi din uitare par a fi venit către el ca printr-o chemare ritualică ori ca printr-o invocare de cuvinte ce fac lumea să capete alte dimensiuni. Astfel se făcură marile cărţi unde toate acestea se împletesc într-un fel de Predanie care se va organiza episodic, putându-se contempla, în impunătoarea ei lecţie memorabilă, abia prin alăturarea tuturor părţilor împrăştiate. „Biserica slujitoare“, „Dascăli de cuget şi simţire românească“, „Spiritualitate şi istorie“, „Calendar de inimă românească“, „Cuvinte la Zile Mari“, „Tradiţie şi libertate în spiritualitatea ortodoxă“, „Rugul Aprins“ sunt nu doar documente de creaţie şi de povăţuire ci şi impresionante cărţi de îndrumare, a căror însemnătate se va vedea cu timpul şi va creşte cu cât vremurile vor fi mai nedesluşite. Prezenţa lui în istoria românească se va înţelege, deopotrivă, odată cu întărirea Timpului Rău şi indistinct, ca un model ce va deveni necesar căci i se potriveşte Căii grele ce o vom urma. Într-un anume fel, aceasta recapitulează „modele si exemple“ cu caracter emblematic. El avea intuiţia şi erudiţia lui Nicolae Iorga, cel ce deschisese drumul ªcolii istoriografice de la „Annales“, ţinuta senină şi profetică a lui Vasile Pârvan, care a reconstituit „Getica“, uşurinţa de a formula memorabil a lui G. Călinescu şi marele proiect interminabil al enciclopedistului B.P. Haşdeu. Venise din Basarabia, adică dintr-o Românie aproape biblică, ieşind din acea istorie paralelă ca un fiu de ţărani, fiindcă, în felul lui, şi el era un „crăişor“, adică un voievod ocult şi un îndreptător de oameni şi de mulţimi pe al căror cer sufletesc Fapta ce ne lasă va rămâne cu fixitatea constelaţiilor intangibile.

ARTUR SILVESTRI
_______________________________________________________________________________________

SUMAR:

Modelul şi memoria

„Restituirea arhivelor ignorate“

Mitropolitul Antonie Plămădeală în efigie
_____________________________________________________________________________________

Descarcă aici, gratuit, această carte: >>>