Motto:
„Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.”
Aș vrea să încep prin a adresa o întrebare fundamentală înainte de a purcede la analiza cărții de față.
- Ce este cartea pentru cititor? Și care este efectul lecturii unei cărți?
O întrebare atât de generală necesită un răspuns cuprinzător. După părerea mea, cartea reprezintă un instrument cultural, educativ, cognitiv, didactic, recreativ (uneori), motivațional, de dezvoltare, o sursă de informație… Bineînțeles, șirul poate continua. Efectul lecturii unei cărți va depinde, desigur, de categoria și conținutul cărții, de vârsta, caracteristicile psihologice ale cititorului, capacitățile sale intelectuale, interesul manifestat, nivelul intelectual, atenția cititorului. Desigur, consider, că gradul mulțumirii unui cititor în urma lecturii unei cărți este direct proporțional cu nivelul de empatie la care a ajuns cititorul față de ideile, opiniile autorului, față de autorul însuși și conținutul cărții. În această direcție, un mare rol îi revine autorului și creației sale. Și asta zic, în cazul în care, cititorul e cel potrivit și avid de lectura cărții respective. Fiecare carte are cititorul său.
Cartea „Ortodoxie și Naționalism Economic” scrisă de Iurie Roșca, apărută la Editura Universitatea Populară, Chișinău, 2017 (info suplimentară: a apărut și la Editura Mica Valahie, România, 2017)- reprezintă o fereastră deschisă spre un alt mod de gândire (decât cel întâlnit frecvent în majoritatea cărților de pe rafturile librăriilor), o invitație spre reflectare și analiză a contextului istorico-politico-social în care ne-am pomenit cu toții astăzi. Consider că este o pistă de lansare, punctul incipient al drumului ideologico-identitar și cultural pe care dl Roșca îl pavează cu multă fermitate.
Începutul cărții este promițător. Pentru un cititor tânăr, neajuns la vârsta maturității depline (precum mă știu), cartea creează impresia unei enciclopedii. În primul rând, pentru că deschide un orizont larg și nou, te umple cu idei și opinii solide, pentru care ai răscoli o bibliotecă întreagă să le agonisești. Ideile și opiniile respective au o temelie creștină, conservatoare, pentru că însuși autorul este de această factură, natură.
Atunci când observi că viziunea diferiților autori asupra evenimentelor istorice marcante converg spre aceeași concluzie, revelează aceleași cauze/scopuri ce se află în spatele deciziilor istorice, tinzi să recunoști: ai în față adevărul ori ai omis ceva esențial documentându-te din sursele avute până acum la îndemână. Surprinzător e faptul descoperirii atâtor personalități care au puncte de vedere diametral opuse celor vehiculate în mass-media actuală, și chiar în literatura oferită astăzi în librării.
Pentru un novice în ale gândirii conservatoare, viziunea dlui Roșca ar părea dificil de înțeles, cu anevoie de acceptat, șocantă și de-a dreptul inovatoare.
Amalgamul ideilor, experiențelor literare ale dlui Roșca revelate în carte sunt seducătoare, în sensul bun al cuvântului. Sugestiile, opiniile diverșilor intelectuali străini (de care mică probabilitate să fi auzit până acum: Constantin Pârvulesco, fiul lui Jean Pârvulesco, Alexandr Dughin, Samir Amin, Alain de Benoist, Philippe de Villiers, Ha- Joon Chang, Ilie Șerbănescu, Ivan Ilyin, Emmanuel Leroy) îți trezesc dorința de a cerceta tu însuți noi viziuni, de a analiza, de a califica într-un mod diferit contextul istoric, geopolitic, social și cultural în care te afli. Și astfel, ne dăm seama că dl Roșca, de fapt, a scris această carte pentru oamenii de talia sa, pentru oamenii cu preocupări superioare, cu viziuni sănătoase și constructive, viziuni patriotice. E scrisă pentru minți și personalități care reușesc să evadeze din mocirla globalismului și a sistemului. Da, este o gândire out of the box, foarte inspirată și utilă.
Este evident și exemplar efortul enorm pe care l-a depus autorul pentru ieșirea la lumina tiparului, în limba română, a acestui colaj extraordinar de opinii și idei ale pleiadei intelectuale de pe întreg globul pământesc. Pe bună dreptate, prin ideile și suflul pe care-l emană, acest instrument cultural, politico-socio-educativ pe care îl avem in față este o trezire din somn de moarte, precum spune Motto-ul de mai sus. De aceea, cu siguranță, cartea „Ortodoxie și naționalism economic” este prețioasă.
Să trecem în revistă câteva pasaje serioase, relevante, care vorbesc de la sine:
„Astfel a apărut o nouă definiție a democrației: democrația este puterea minorităților. Această putere este orientată în direcția neadmiterii faptului ca majoritatea să devină un popor, o comunitate istorică. Anume așa se explică nu doar dictatura globală a elitelor financiare și a marelui capital, reprezentată de câteva sute de familii, dar și stimularea artificială a migrației, și distrugerea statelor naționale, și promovarea în calitate de normă a minorităților sexuale – sodomiții și perverșii. La ora actuală avem de-a face cu un nou soi de democrație – democrația minorității îndreptată împotriva majorității. Astfel, esența antipopulară și totalitară a democrației s-a dezvăluit definitiv. Personal am discutat acest subiect cu ceva timp în urmă cu Francis Fukuyama în cadrul unor dezbateri la un post de televiziune din Canada. A reieșit că pur și simplu democrația în sine a fost insuficientă, fiind nevoie să se precizeze faptul că o democrație corectă reprezintă puterea minorităților. Iată și finalul logic în toată goliciunea lui. Toate ”elementele sacre” ale modernității – democrația, progresul, drepturile omului, societatea civilă, statul de drept – nu sunt altceva decât niște chipuri cioplite. Acești idoli au înlocuit în epoca modernă adevăratele valori sacre: Dumnezeu, Biserica, menirea, binele și adevărul. ” ( din cartea „Ortodoxie și naționalism economic”, Directivele lui Dughin).
„În 1841, un economist german, Friedrich List, a criticat Marea Britanie pentru propovăduirea liberului schimb altor țări, după ce și-a câștigat supremația economică prin măsuri protecționiste dure și subvenții extinse. Acesta i-a acuzat pe britanici că „împing scara” pe care au urcat pentru a atinge poziția economică de top la nivel mondial:„ Este un gest foarte inteligent ca atunci când cineva a ajuns în vârf să împingă scara pe care a urcat, pentru a-i lipsi pe ceilalți de mijlocul de a urca după el”… Într-o notă făcută de autor (Ha-Joon Chang), acesta dă versiunea mai desfășurată a citatului, deosebit de relevant pentru noi: „El (F. List) continuă: „Orice națiune… care și-a crescut puterea de prelucrare și navigația la un asemenea nivel de dezvoltare încât nicio altă națiune nu poate intra în concurență liberă cu ea, nu poate face nimic mai înțelept decât să împingă scara de acces spre măreția la care a ajuns, să predice celorlalte națiuni avantajele liberului schimb și să declare spăsit că până în acel moment a rătăcit pe căi greșite și că acum a reușit pentru prima dată să descopere adevărul” Friedrich List, The National System of Political Economy… Și continuă astfel: „Astăzi există unele persoane din țările bogate care propovăduiesc piața liberă și liberul schimb țărilor sărace pentru a acapara o cotă mai mare din piețele acestora și pentru a împiedica apariția unor concurenți potențiali. Ei spun: „faceți așa cum spunem noi, nu așa cum am făcut noi”. (din cartea „Ortodoxie și Naționalism economic”)
„Comunitatea internațională încă n-a învățat să facă deosebire între statul sovietic și Rusia națională, între guvernul internaționalist-comunist și poporul rus, schingiuit de către acest guvern. Toate cele făptuite de către Soviete i se atribuie unei imaginare conduite a Rusiei; toate ”isprăvile” și ”calitățile” puterii sovietice sunt puse pe seama ei; astfel, împotriva ei se acumulează toate resentimentele altor popoare. Bunul ei renume este blestemat în toate colțurile lumii… Noi, patrioții ruși, deplângem această stare de lucruri preț de treizeci de ani, dezmințind eroarea în cauză și restabilind adevărul: statul sovietic nu este Rusia națională…” ( Din cartea „Ortodoxie și Naționalism economic”, Ivan Ilyin, Uniunea Sovietică nu este Rusia).
Uitasem să menționez că, într-adevăr, unul dintre rolurile instrumentului despre care vorbim, este a demasca sistemul policito-economic actual, globalismul, liberalismul, democrația și toate roadele lor. Cartea are, însă, și careva sugestii în direcția revenirii, trezirii și pășirii pe o pistă adecvată demnității și chemării unui popor și a unui om, în particular, în adevăratul sens al cuvântului.
Trebuie să admit că lucrarea nu este una călduroasă și nu reprezintă un discurs fluent, dimpotrivă este, după felul în care e structurată, soldățească și evocă un spirit de luptător, ideolog și strateg. Acest lucru nu trebuie să ne sperie sau să ne mire, întrucât autorul este de profesie jurnalist (deci, nu scriitor de beletristică sau istoric) și are în spate o carieră politică. Apropo, un neajuns sesizat: informația cu privire la autorul cărții, scurte date biografice lipsesc cu desăvârșire în carte, cu părere de rău (furnizarea acestor date mi se părea utilă și corectă). Cât despre titlul cărți, vă invit să cercetați singuri, să aflați din carte ce înseamnă „naționalism economic” și de ce acest titlu.
Vă invit la lectură, dragi cititori! Iar pe autor îl invit la să se trudească, la mai multe și inspirate lucrări!, invocând aici citatul latin: „Chiar și pietrele se tocesc de apa care le lovește neîncetat” (caducis percussu crebro saxa cavantur aquis).
Floare Albastră 