ceața

Trebuia să fi văzut cum ceața, venind dinspre larg, înghițea treptat marea. Nu erau norii care trecând pătează în nuanțe azurii sau petrol apele clare, trimițându-te cu durerea în trecut când, același tu, surprins de o fericire inexplicabilă, urmăreai de pe o culme înaltă, cu picioarele încălzite de praful drumului, jocul lor peste câmpii, gândindu-te […]

Giani

Pe lângă casa mea trece un râu. Când e maree sau furtună, apele năvălesc pe sub tunel tulburându-l. Atunci mirosul de alge e atît de puternic, încît îl poți simți chiar și cu geamurile închise. Uneori plouă zile întregi, mărunt și des. La lumina felinarelor puteai vedea cum vîntul împrăștie picăturile. În cîteva ore rîul […]

via Nino Bixio

În Riva sunt două străzi principale. Restul ganguri. Via Nino Bixio e strada pe care merg spre muncă atunci când e prea cald la marginea mării, strada pe care mă plimb când mă sufocă nervozitatea, strada de unde cumpăr verdețuri și carne, pe care intru cu bicicleta să ajung mai repede acasă. Pe stânga, cum […]

Biletul de trimitere VII

Caracterul exagerat de caritabil al Elenei se definea prin necesitatea de a interveni, de a lupta în permanență cu ceilalți pentru a ajuta, fără deosebire, orice formă de viață. Acea idee se născuse deodată în ea, pe vremea când erau amândoi copii și locuiau, împreună cu părinții, într-o casă mare și frumoasă cu geamuri largi, […]

Biletul de trimitere VI

Desigur se gândea ca la un clișeu la ideea de revenire, prea multe cărți au tratat acest subiect, prea multe filme în care personajele se ridicau din marasmul unei pierderi și viața devenea alta ca și cum acea lege a compensației despre care se vorbește mereu, îți ia, ca apoi să-ți redea cu vârf și […]

Melancolie