RSS

Închis

Închis , între aceleași bare ruginite care mi conturează celula atât de familiară unde mă simt ca acasă . Prizonier al propriilor gânduri bolnave venite parca din alte lumi cu scopul de a mă calcă în picioare de fiecare dată când simt că iau o gura de aer curat .

Bolnav , când totuși lupt alaturi de virușii ce vor sa mi străpungă și ultima fărâmă de umanitate lăsată de cineva mai presus de mine. Caut mereu să i dau un sens acelei vieți pe care în dar am primit-o de la înaltul preot ce sta cu pantoful murdar apăsat peste răsadurile de flori crescute din semințe atent alese de mine.

Mă încearcă o stare de vomă, când mă gândesc la firmiturile rămase de la acei care încearcă să smulgă bucăți din sufletul meu deja jerpelit de trecutul întunecat din care eu vin .

Mă întorc cu fata spre tine , in clipa în care incerc sa mi adun ideile , strivite de cei ca tine , care încearcă să mi topească aripile atunci când sunt în ascensiune.

Mai stau puțin ,pentru că probabil nu este nimic mai mult decât un sadomasochism pe care-l dezvolt de atâta amar de vreme.

Tu inca treci fara frica peste nevoile mele din tărâmul fermecat in care exista doar tu și eu . Mai las o suflare de aer curat să treacă prin plămânii mei intoxicați cu mirosul de tine .

Acceptă schimbarea atunci când ești de neschimbat , posibil să simți cum strâng cu ultima putere un dor de tine , idealul de neatins.

Aleg sa trec din nou pe cărări numai de mine știute , în care destinația finală este chiar rămășiță din sufletul tău

Mereu am fost aici ,un pioner blocat între adevăr și durere , numai de dragul să-ți ofer ție un drum spre lumina din bucata de inima ce ți-a mai rămas.

Ascultă mă în liniște și poate că vei simți urletul fiarei ce-ți sfâșie pielea acum când ești călător inconștient printre rândurile mele.

E doza ta de endorfină , pe care ți-o ofer gratuit de atâția ani, știind că tu îți renegi dreptul la fericire.

Te las acum , pierdută prin fărâmele de tine , in care poți alege să trăiești sau poți trăi alegând.

Sunt Endorfinul , substanța care diminuează percepția durerii !

 
2 comentarii

Scris de pe octombrie 23, 2025 în De ale vietii

 

Etichete: , , , ,

Endorfinul – substanța care diminuează percepția durerii

Sunt mâna care-ți mângâie umărul drept atunci când nu-ți poți opri lacrimile curgând peste o razul tău. Fără motiv apar langa tine când tu îți respingi dreptul la viață și nu fac nimic altceva in afară de îmbrățișarea pe care ți-o ofer gratuit in momentul tau de cumpănă . Îmi asum greșelile tale , numai de dragul de a te lăsa zâmbind printre norii tai negri care te sugrumă atunci când încerci să îți asumi o parte din poveștile tale. Îți trec păcatele prin prisma sufletului meu ,doar că să-ți las în dar o pagină curată, să-ți scrii și tu un nou inceput atunci când simți că nu mai poți păși pe drumul numai de tine știut . Sunt șoapta, care în noapte te îndeamnă la lucruri mărețe , chiar și atunci când respingi cu încăpățânare orice urma de tine. Sunt gândul bun, care te lasă să gândești și altfel , chiar dacă tonul muzicii ce-ți inundă timpanele îți dictează un ritm diferit. Consum tot ce-i rău și interzis la tine pentru ca tu să poți alege să fii altceva . Este metoda ta de purificare atunci când îmi șoptești în taină numele , doar că sa ți pot lua orice urma de vina ți-a mai rămas atunci când te încearcă o adiere de viață . Mă poți folosi drept vinovatul principal al tuturor eșecurilor tale , eu nu o să te judec, doar te descarc de încărcăturile negative de care te-ai agățat atâta amar de vreme.

Sunt Endorfinul , substanța care diminuează percepția durerii.

Vă îmbrățișez cu drag , chiar dacă nu sunt tot timpul aici .

 
Scrie un comentariu

Scris de pe iulie 24, 2025 în De ale vietii

 

Etichete: ,

Sfârșit

Sfârșit de an , un alt an pus la zid , bifat cu x-urile tale, pozitive sau nu. Dar asta nu este o scriere tristă. Vroiam doar sa desfac acest gând , in care să-ți șoptesc spre urechea ta înfundată , că sfârșitul de an este de fapt începutul noului tu.

E numai scânteia de care ai atât de multă nevoie, că sa te poți porni în călătoria pe care o tot amâni de la un an la altul.

Poate că asta i anul in care vei incepe să trăiești exact așa cum ai visat. Este posibil sa fie clipa în care ai șansa să-ți calci măștile in picioare purtate atâta amar de vreme. Ar fi plăcut să fii măcar odată tu, pentru că cine știe , e posibil să înceapă să ți placa. E atât de profundă starea în care te poate purta gândul in care alegi sa fii tu.

Vroiam doar sa ți las o vorba de bine , un strop de gânduri de la un Endorfin vindecător , un salvator de suflete gratuit.

Îți doresc dragul meu cititor , să zâmbești până la final !

Va îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
2 comentarii

Scris de pe decembrie 31, 2023 în De ale vietii

 

Etichete: , , , ,

Murdară

Stropi de ploaie murdară îmi spală picioarele obosite de noroiul uscat ce sa odihnit peste ele in miez de noapte.

Înghețate îmi sunt fiecare urma de gând pe care uit din nou să-l gândesc când trec în grabă prin clipele lăsate de tine.

Urlu alături de lupii pierduți prin pădurea uscată de la marginea tărâmului unde mi ascund cel mai de preț vis.

Caut cu ochii închiși de lumina Lunii ce mă orbește în noapte , un ultim rămas bun de la tine. Și nu găsesc nimic în afara de gol și de frig.

Rezemat de ultimul stejar care a scăpat de lama ascuțită a toporului, menit să-l doboare, trimit o fărâmă de lacrimă înspre tărâmul tau. Aștept chiar și acum , scârțâitul de ușă veche din casa în care am vărsat paharele de vin putrezit peste podeaua încălzită de amintirile uitate în cuierul ruginit .

Încă mai trec cu privirea prin cutiile Pandorei ce au rămas aruncate în acel etern paradox .

De mi a-și găsi vreodată locul în care pot mângâia amestecul murdar dintre real și visare , as putea elibera cu doar un gând picaturile de ploaie rece , să mi spele pentru o ultimă dată picioarele obosite de atâta mers pe drumul meu.

Va îmbrățișez cu drag,

Endorfinul.

 
2 comentarii

Scris de pe noiembrie 3, 2023 în De ale vietii

 

Etichete: , , , , , , ,

Grădina – Scriere colectivă IV pilot

Ascult în taină picaturile care-mi izbesc covorul de frunze uscate al Toamnei, întins pe pământul rece și umed din gradina. Îmi oprește aerul din piept atunci când privesc printre brațele salcâmilor, răsărite de Lună sau apusuri de Soare, atât de profund fuzionez cu aceasta perioadă din an.

Salut cu plecăciune , ultimii fluturi , ce au venit în grabă să și ia sărutul de rămas bun , de la florile mele și tac în emoția ce mi strânge ușor de gât. Rămân aplecat , ca într-un gând de reculegere, respectând alegerea insectelor de a-și consuma ultimele clipe din viața lor scurtă, tocmai aici.

Simt lacrima scursă pe obraz, lăsată de palmele vântului puternic care încearcă parcă să-mi smulgă din rădăcini copacii bătrâni .

Mă înclin din nou, in fata maiestății tale, scumpă Toamna .

Endorfinul.

 
6 comentarii

Scris de pe octombrie 23, 2023 în De ale vietii

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

Scriere colectivă IV

După cum știu cei care m au citit de-a lungul timpului, uneori aleg să iau cate o pauză. Astăzi am ales să revin, cu un proiect pe care atunci când se așterne praful, îl șterg și chem pe toți scriitorii la întâlnirea anuală dintre gândul meu și al tău .

Așadar, iubiții mei colaboratori care nu au uitat de lucrarea noastră, cât și cei noi care au mai apărut pe aici, vă aștept în comentarii cu mesajul de participare.

Se va numi Scriere colectivă IV și va funcționa pe același principiu. Eu voi scrie începutul și apoi continuă fiecare. Un eseu mic Endorfinul , urmat de participant, apoi Endorfinul continuă urmat de alt participant. Totul se va întâmpla în secțiunea de comentarii.

Vă îmbrățișez cu drag , Endorfinul!

 
13 comentarii

Scris de pe octombrie 21, 2023 în Colaborari

 

Etichete: , , , , , , , ,

Perfecțiunea

Perfecțiunea imperfectă a naturii, îmi dezvăluie în fiecare clipă tablouri de o frumusețe ireală. Mă poartă pe meleaguri de nimeni știute și mă învață cum este să trăiești pentru o clipă într-o fărâmă de vis.

Ea mă îndeamnă să dau viață poveștilor nescrise care în lumea de astăzi e foarte greu să mai găsești adepții ce deschideau câte o pagină din infinitul de gânduri pe care cu drag le creez .

Ploile reci călduțe ale începutului de primăvară le așteptam mereu să mi curețe păcatele ascunse bine în sacul de cânepă găurit.

Fiori pe șira spinării mă încearcă atunci când caut fericirea absolută în orice și chiar daca nu am întâlnit- o până acum, tot nu am obosit.

Poveștile cu miros de pâine proaspăt scoasă din cuptor îmi colorează fereastra în fiecare dimineață de unde privesc cu sufletul la gură răsăritul de Soare ce-mi șoptește că încă o bună dimineața mă așteaptă.

Răcoarea nopților care îmi strânge pielea oprindu mi bătăile inimii pentru o clipă mă poartă prin labirintul perfecțiunii de mult căutată.

Întoarce te la originii .

 
Scrie un comentariu

Scris de pe septembrie 2, 2022 în De ale vietii

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

The Endorphin

The Endorphin sleeps deep naps, until a twinkle of cry arrives to wake him, wrapped in crumbs of kindness. He does not stand still at all that takes place in the universe, he just listens carefully to every Echo that has the addiction of Pure Smile.

I offer the same drugs as many years ago , and their quality has not deteriorated any of the changes.

I’m there for you, even when you’re too detached to admit it, holding your palms in my hands when I whisper that no matter what, it’ll be fine .

Smile, how much you think that would cost you, especially when you have nothing else left to do.

The Endorphin, he stands foot over foot leaning against a musty-smelling backrest, waiting for you to overwhelm him with the dark thoughts that have clouded your sunny spring mornings. He filters your touches and sends back to you relentlessly and free of charge a good thought to keep in bad weather, to banish your clouds and to bring you warmth in the sky to which you are looking.

I’m there for you, even when you don’t need me, you just need to think about my stories from time to time.

I hug you with love, endorphin.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe aprilie 12, 2022 în De ale vietii

 

Etichete: , , , , , ,

Endorfinul .

Endorfinul doarme somnuri adânci, până ajunge să-l trezească o sclipire de strigăt, împachetat în firmituri de bunătate. El nu stă nemișcat la tot ce are loc în univers, el doar asculta cu grijă fiecare ecou ce are adicție de zâmbet pur.

Ofer aceleași droguri ca și acum mulți ani în urmă , iar calitatea lor nu a deteriorat- o nici una din schimbări.

Sunt alături de tine, chiar și atunci când ești prea detașat să mai recunoști asta, cuprinzându-ți palmele în mâinile mele atunci când îți șoptesc că indiferent de situație, o să fie bine .

Zâmbește, cât crezi că te-ar costa asta, mai ales atunci când nu ți-a mai rămas nimic altceva de făcut.

Endorfinul, stă picior peste picior sprijinit de un spătar cu miros de mucegai, așteptând să-l copleșești cu gândurile negre care ți au întunecat diminețile însorite de primăvară. El filtrează apăsările tale și îți trimite înapoi necontenit și gratuit câte un gând bun pe care să-l păstrezi la vreme rea , să îți alunge norii și să-ți aducă căldură pe cerul înspre care privești.

Sunt lângă tine, chiar și atunci când nu ai nevoie de mine, trebuie doar ca din când în când să te gândești la poveștile mele.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe aprilie 12, 2022 în De ale vietii

 

Etichete: , , , , , , , ,

Ideal

Ideal ar putea fi clipa în care alegi să mergi mai departe, chiar dacă biletul pentru călătoria ta îți spune că nu poți ajunge până la capătul pământului.

Alteori ai putea atinge necunoscutul fără să te gândești prea mult la consecințe. Pășește apăsat, pas după pas în drumul numai de tine știut.

Detașează-te total de fiecare amintire ce nu te-a scos vreodată din zona ta de confort și zboară în gol, spre întuneric ca să aprinzi și flacăra care odată ardea mocnit în sufletul tău. Topește gheața care ți-a luat prizonier inima ce bate atât de încet acum când simți acel gol în tine și nu te uita nici măcar o clipă înapoi.

Eu ți-am mai zis și îți repet și acum, că oricare ar fi gândul tău, ai doar o șansă să îl transformi în starea sa materială. De ce să-ți pară rău că nu ai fost tu , în clipa în care vei rămâne cu doar o ultima suflare.

 
2 comentarii

Scris de pe aprilie 5, 2022 în De ale vietii

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

 
Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe