5 martie
Sambata seara…
Imi propusesem sa astern pe acest blog trairile mele interioare,dar sunt atat de profunde incat mi-e foarte greu sa-mi gasesc cuvintele.Totul s-a intamplat atat de repede,incat nici acum nu-mi pot da seama daca traiesc un vis sau nu.Imi pierdusem aproape toate sperantele in ceea ce-l priveste.Eram cuprinsa de un val de ignoranta si nimeni nu putea sa ma readuca la mal.Nimeni…pana cand ai aparut tu.E de prisos sa incep prin a povesti totul cu amanunte.Toata magia s-a produs in cateva minute.Am fost atat de placut surprinsa,incat nu am nici cea mai vaga idee daca s-a intamplat pe 5 sau pe 6…In orice caz,el mi-a redat pofta de viata.Sincera sa fiu,Dumnezeu m-a ajutat sa imi conserv sentimentele fata de el.Credeam ca nu o sa am nici o sansa,dar se pare ca ma inselasem.A reusit sa ma salveze de acel val.Acum sunt mult mai increzatoare in propriile mele puteri.
Nu cred ca mi-ar ajunge o zi sa tiparesc tot ceea ce am trait in acea seara.A fost ceva mai presus de asteptarile mele.
„Dar fara tine voi fi incompleta”








