Salt
5 ianuarie 2017 Lasă un comentariu
În timpane îmi urlă vântul
Mă întreb spre ce mă îndrept
Plânsul parcă era mai plăcut
Mai am câțiva pași până la final
S-a manelizat natura
17 iunie 2013 9 comentarii
Două ciori batrâne-n iaz
Maneliste și zburlite,
Într-o clipă de răgaz
S-au vorbit să se mărite.
-Fată! eu la nunta mea,
mă voi plimba cu trăsura!
Moda! lumea, vrea – nu vrea
S-a manelizat natura
Ce îmi pasă de-ngâmfații,
elefanții!
Când aripile-mi așează,
pe spetează
și mă plimbă prin jivine
dă feline,
tocmai regele maneli
Don Bocelli?
-Haolooo!!
Guță, Guță, fără număr..
șapte stele pe un umăr
de n-ai auzi n-jurata
ce rostește afumata,
creponata și cutata,
condamnata, crăcănata,
fără număr, avortata
Doamne, tântă lighioană
Proastă, ce-nfloresti ca macu
De te-ar auzi săracu
Te-ar beli ca pe-o banană
Vocea lui cea cristalină
Tu tâmpito o compari
Cu o șleatcă de măgari
Înecați cu margarină?
-Fată,
Dar tu chiar nu știi de glumă!
Hai că-i bună! Ca o gumă…
Și n-apucă să termine.
Că din albastrului cer
Le înșfacă pe „termite”
nedormitul Connect-r.
-Ah! Marite frate negru
Ne halești de fete mari?
Razvratitule celebru
Renegat de cocalari
Îndrăznești să ne omori
pentru ca iubim maneaua?
Aci s-au produs erori
fi-ți-ar ochii albi ca neaua!
-Tuciurio, șezi pe burtă!
Orice vară-i vară-mea…
Două ciori vorbesc de nuntă?
Mai dă-vă-n dragostea mea!
temă pentru acasă
16 iunie 2013 4 comentarii
astăzi vreau sa respir un aer de vacanţăsă îmi adun gândurile
împrăştiate abuziv prin tot cartierul
să aşez şezlongul pe
balconul cu faţadă de austeritate
şi să-mi impun un soi de relaxare descompusă
cu toate că lumea la ora aceea
va mişuna într-un continuu du-te – vino urmează desrierea scenelor din stradă
în alternanţă cu starea mea evident nervoasă apoi voi spune
dă-o dracu de relaxare
mai bine mă aşez un pic pe pat
să închid un ochi
celălalt să stea nemişcat
lipit cu pupila de tavan
urechile pline de note muzicale
vor rămâne de veghe să asculte
undele sonore ale unei piese
de richard clayderman
cântată cu deosebită virtuozitate
la o bormaşină
de un vecin de la nu ştiu ce apartament. mai bine aş fuma o ţigară
eu şi coasta lipsă
21 mai 2013 17 comentarii
aşa ai stat lângă mine absentă privind în hăul ce se năştea între noi ai deschis gura o dată şi ai hulit iar dacă te-am înţeles a fost pentru că întreaga ta fiinţă am aşezat-o pe locul viran lăsat pârloagă de creator apoi te-ai ridicat încet şi ai plecat nepăsătoare lăsându-mă să-mi şterg culoarea irişilor cu lacrimile scurse anapoda din ochii ce încă te adorau
pe banca veche
cu scândurile rupte din spetează
m-am trezit cu noaptea în suflet
muşcându-mi din inimă
impresii
19 mai 2013 7 comentarii
pietre de mormânt cu
etichetă de proteină
zboară anapoda prin sâgele meu
vestind o toamnă scurtă și rece
lumina din ochiul de veghe
pâlpaie firav precum un
bec de avarie care își ia
energia din vibrația unei
coarde de pian ostenită
lăsând dâre de mine
pe străzi și trotuare
(mă! plec către casa cu prispă
de nuc și mă duc…
să-ntâlnesc fete cu stele-n par
și bărbați cu nori în cisme)
timpul tuturor
s-a scurs o dată cu
obiceiurile timpului meu
prin guri de canal sau
prin pagini de carte
deloc interesante
care se deschid
întotdeauna
la pagina
cu numărul
sfârșit
dorință
18 mai 2013 2 comentarii
dacă iţi bat la uşa sufletului
cu-ncredere deschide-mi
de prea mult timp te caut
strigându-te în noapte pe numele mic de-am să-ţi greşesc
lăsând în pragul uşii tale
un bol cu lacrimi
promite-mi că mă ierţi şi înţelegi
că nimeni nu-i clădit din piatră mi-e sete de tine
şi-mi ard buzele de noi
prezenţa ta mă exaltă
mă mestecă, mă cerne
îmi rupe nervii în bucăţi
şi mă ridică la cer
beat de fericire atinge-mă sufletu-mi răstoarnă
şi recladeşte-mi simţurile
până aproape de plâns
aşa voi fi pentru tine
vântul ce-ţi mângâie buzele
marea ca o ploaie verticală
ce cade mărunt peste trupul tău apoi dă-mi curajul
să rup lanţurile acestei lumi
să zburăm nestingheriţi
până dincolo de stele
doar eu cu tine
doi rătăciţi ai nimănui
doi bezmetici prin ceruri
legaţi întru vecie
care îşi trăiesc dorurile
atinge-mă să te înţeleg
timpul îmi înghite calea către vis
rămășițe
17 mai 2013 3 comentarii
înfipt în pământ cu aripile legate de porţile cerului
sunt condamnat să ispăşesc o pedeapsă primordială
mai aspră decât gerul mai arzătoare decât soarele
şi nu pot scăpa din ghiarele sorţii
chiar dacă îmi alint simţirile cu gândul că
niciodată n-ai să spui nu chemărilor mele
câteodată tresar din amorţeala ce mă cuprinde
şi mă scutur de vremea în care nu te-am cunoscut
când voi spune iată te-am pierdut pentru totdeauna
la fel cum venele işi pierde sângele prin rănile deschise
atunci va fi momentul când timpul
îşi va trimite armatele de clipe ucigaşe de vise
să-mi răscolească liniştea trupului frânt de-atâta aşteptare abia atunci Creatorul mă va ierta și voi putea îngădui ca
picioarele mele să fie pământul de flori
trupul meu să fie iarba pentru cei indrăgostiţi
şi braţele mele să fie cuiburi pentru păsările cerului
doar ochii am să-i păstrez pentru tine
cu riscul de a mă certa pentru totdeauna
cu tot universul…
consumabile
16 mai 2013 6 comentarii
între mine și copilul ce am fost, s-au așezat zeci de ani! aștept exilul pun și restul la mezat între astăzi și poimâine jucăriile-mi adun sigur nu mă pot abține să mă las uitat în drum
între mine și Eternul
lungi cărări am străbătut
oare mă va vrea infernul
sau doar gheena de-nceput?
cât din timpul meu pe lume
s-a dorit să fie-al meu?
răscoliți-mi prin albume
ori sunați la Dumnezeu
încantat de cunoștință!
plec să-mi caut alt destin
vă salut! plin de dorința
celui ce mai vrea puțin
premoniţie
15 mai 2013 Un comentariu
cu securea deasupra capuluişi cu grăunţe în troc
îşi numără ultimele clipele din viaţă
astăzi este ziua cea mare pentru ei
ultima zi pentru el
călăul mai hârbar decât
vecinii din coteţul alăturat
are o droaie de copii de hrănit
moartea lui veselia lor
nu ştie de ce el
întotdeauna s-a simţit favorizat
bine hrănit
vecinii de vis-a-vis
râd a pagubă
ritual fără pereche
în zile reci de iarnă
paie uscate
culcuşul lui
îi va arde pielea până la coacere
brusc
tresare din somn
se uită ca nebuna împrejur
şi-şi spune
ce dracu sunt vacă
eşti
15 mai 2013 4 comentarii
ești bunăcurată știi să linșezi
nervii mei încordați
când atingi
tremur de trup
firav și plăpând
cu un zâmbet
calmezi esti bună
cuminte dăruiești
frânturi din tine pici
picuri de blândețe
în sufletu-mi
negru ca de fum
redându-mă
pe mine
mie sursa foto: aldeaanca.blogsport.com
faramoft 