http://youtu.be/l3dp4yTdvwU
http://youtu.be/YGcEK_Gp1uI
http://youtu.be/svbATv9t1S0
http://www.youtube.com/watch?v=QRzXK1x9RrY&feature=related
Ca imi place sa ma plimb – se stie , dar deja e prea banal sa ma plimb prin locurile populare intre turisti, asa ca am vrut sa descopar si ceva nou: Labirint Horta 😉
Multumesc Mar pt pont!
Credeam ca nu s-a inventat pe lumea asta locul caruia sa-i spun „somewhere i belong”.
Nu ma vedeam facandu-mi bagajul ca sa plec de acasa mai mult de saptamana, departe! Am impachetat cu cap valiza sa ma limitez la 20 de kg pentru luna ce urma sa vina, ca nu aveam de gand sa platesc extra luggage la aeroport. Pentru mine alta viata a inceput nu cand vedeam marea pe hubloul avionului, nici cand urmaream indicatorul SORTIDA sa ies din aeroport,ci cand ma suiam in taxi alaturi de Nora si Roxana. Tot ce stiam era adresa.. o strada un numar, pe care o repetasem continuu in minte de cand am aterizat ca sa stiu ce ii spun taximetristului. Ma uitam pe geam si pozam palmierii, de parca n-as mai fi vazut. Ma captivau cladirile inalte de sticla si incercam totusi sa ma conncentrez si la indicatiile taximetristului, caci ne zicea de bine.
Eu singura intr-un apartamnet de 2 camere?? ( aici i se zice garsoniera, pentru ca se numara dormitoarele, nu incaperile ca la noi) N-as fi zis ca o sa-mi placa si ca o sa ma obisnuiesc repede. Credeam ca o sa fie trist sa ma asez singura la o masa cu 4 scaune si sa-mi beau cafeaua fara sa scot o vorba. Nici macar in serile tarzii cand ma intorc de la munca, nu mi se pare trist ca ma asteapta murdare in chiuveta ceasca de cafea si farfuria in care am mancat de dimineata. Si nici macar nu mi-e dor de casa.
Clima mediteraneana mi-a prins bine. De ziua mea, in plina iarna ma plimbam in tricou prin parc. Mi-a ales Nora tort de inghetata.. wow e prima oara in 24 de ani cand petrec asa! Mi-a lipsit EL, sa exploreze cu mine noile tinuturi, dar m-am resemnat ca asa a fost sa fie, sau.. mai bine zis sa nu fie langa mine nici de ziua mea, nici in alt moment, bun sau rau. Nu e primul care nu a fost langa mine de ziua mea, tocmai de aceea anul astan u mi s-a mai parut o tragedie. Ceea ce inseamna ca , pot si singura ;). Nu am avut niciodata atatia musafiri ACASA de ziua mea. Si nimeni niciodata nu a batut la usa mea la 00:00 cu un tort strigandu-mi la multi ani, asa cum a facut Nora.
Si zic ACASA pentru ca de 4 saptamani in coce aici este casa mea. Aici traiesc emotia cartelelor internationale de 5 euro care imi ajung sa vorbesc 2 ore pe fix :), emotia unui bipait lung si al unui ” Pa, va pup, s-a terminat cartela”
Aici am invatat sa gatesc. Nevoia te invata. Stiam ca daca stau acasa nu o sa invat de buna voie. Ma intorc acasa buna de maritat Multumesc Ilenei ca m-a suportat sa-i sun la usa si sa -mi raspunda prompt la intrebari stupide ca: ” Cum pornesc cuptorul asta?” „Orezul il fierb in apa rece sau in apa calda?” „Pe ce buton apas sa mearga masina de spalat?” si nu in ultimul rand ” Fierul asta de calcat cum functioneaza?” Eu sa calc?… never! pana acum 4 saptamani. Aici tinuta office e obligatorie, adio blugi si-un hanorac. Calcatul camasilor e ceva nou pentru mine. Adica, si calcatul in general, si purtatul camasilor in general 😀 Am inceput sa ma simt in largul meu cu fustele cu talie inalta, cu camasa bagata in fusta. Mi-e ok si sa car laptopul in spinare in fiecare dimineata 20 de minute pe jos. Ciudat e ca din etajul 8 din birou sa vad marea. E o senzatie ciudata sa lucrezi intr-o cladire de sticla cu geamuri din tavan in podea si sa se reflecte soarele in mare. E relaxant in pauza de masa sa cobor si sa ma plimb pe plaja.
M-am adaptat repede la mancarurile meditaraneene: peste mult, salate multe, combinatii ingenioase de frunze cu ananas si stafide si nu in ultimul rand traiasca uleiul de masline!
Poate vizita Ralucai sa ma mai fi facut sa reconsider singuratatea. Caci dupa pleacarea ei am simtit casa goala. Canapeaua a ramas intinsa in sufragerie, plapuma mototolita, parca inca o astepta sa se bage in pat. Imi placea sa o stiu noptile in camera de langa, sa mancam impreuna si sa radem. E prea liniste in casa. Noroc cu Roxana ca isi ia laptopul in brate si doua mandarine si se instaleaza la mine acasa. Ne luam cu vorba in timp ce mai comunicam pe mess cu tzara si ne spunem zilnic ca messul afecteaza relatiile, ca una zici alta se intelege si uite asa numai neintelegeri. Atunci punem mana pe telefon si pe cartela internationala. Formam numarul, ascult indicatia dial your number followed by the # key ,formam pinul de 10 cifre, asteptam centrala, formam numarul de acasa cu prefixul de Romanica 0040.. cand ecranul telefonului e plin de cifre , mai asteptam legatura, apoi trrr si vocea de la capat. Ne intindem si povestim veri si uscate, ce haine am mai luat din mall si ca am gasit ” suvenit” pentru acasa 9 perechi de cercelusi draguti stil Avon la 2 euro 9 perechi. Apoi acel biip lung urmat de ” Pa, va pup, se termina cartela”
Am descoperit in supermarketu lde langa casa niste bomboane de cioco cu cocos la 3.6 euro/kg 🙂
Viata aici e ca o inertie. Inca nu m-am plictisit. Sunt in momentul ala in care nu m-as intoarce acasa. O aud pe mami mereu ca-mi spune ” E frig. E innorat. Ploua. Ninge. E polei” , iar eu ma plimb in puloveras pe strada. Aici a plouat de 3 ori in 3 saptamani. A plouat? Nu, pardon, a burnitat! S-a mai lasat frigul in unele seri, dar nu-i bai! Simt k parca sunt aici de toata viata si imi dau seama k toata viata mea as vrea sa continue aici.
Primul metrou spre Pipera vine in 928 de minute, iar primul spre Berceni nu mai vine niciodata. Noroc ca al 2-lea metrou spre Pipera a venit in 2 minute 🙂
Si uite asa mi-am mai luat inca o zi de concediu si am purces in gasca la Cornu sa profitam de vremea buna, ca vara e pe duca. Si inainte de o masa copioasa am purces pe deal la Manastire, nu ca n-as mai fi fost acolo 😀 dar urcatul pe deal tare-i sanatos.
Nu ne-am putut abtine nici de la shootingul de la sat, nici de la furat/ cules fructe de pe drum (mure/prune)
Ajunsi la Manastire am intrebat acolo drumul catre Cruce… si am fost bine directionate 😉
Si deodata.. ce s-arata? 😀
Dupa asa o plimbare.. a urmat asa un gratar 😀
L-am sarbatorit ad-hoc pe Mihaitza de ziua lui cu vin fiert si cu prajituri de la brand new cofetarie din sat 😀
nu ne-am imbatat asa k a 2a zi am mai tras un shooting in parc 😀
Intamplarea a facut sa mai ajung la mare chiar in acest weekend , la Marea Neagra, unde m-am jurat ca nu ma mai duc dupa ce m-a oripilat Costinestiul anul trecut. Pentru prima dtaa in viata am stat in E(u)forie Sud. Asa de dezamagita m-a lasat plaja.. mizeria.. santierul… escavatorul… era de-a dreptul dezolant…
Macar am prins vreme buna de plaja si am mai retusat bronzul turcesc 😀
Pentru ca deja l-am vizitat de 3 ori, anul asta am ocolit castelul si am stat la picnic pe iarba. 😉
Duc gunoiul.. te las pe undeva? 
Comentarii recente