Profitati intodeauna de clipele frumoase pentru ca ele devin adevarata avere a noastra!
CHARITY RUN🏃🏼♀️
Bună, prieteni, și La mulți ani! M-am alăturat cu bucurie inițiativei de a ajuta copiii de la Ajungem MARI să participe la cursuri vocaționale. ✨
Cu ajutorul Galantom voi participa la o provocare sportivă de 10 km. O parte din prichindeii cu talent artistic 👨🎨deja au beneficiat de lecții de vioara 🎻 sau pictură🎨, însă mai sunt mulți copii care au aceasta nevoie. Am alergat astăzi 10 km, iar în următoarele zile tot atât. Haideți să aducem o bucurie la început de an unor viitori mari artiști. 👩🏼🎨 Orice suma e binevenita. Mulțumesc!🧡
https://ajungemmari.galantom.ro/p/anadragnescu
Crăciun fericit!🎄🌟
Buna, drăguților!
Va urez un Crăciun minunat cu bucurii, pace, împliniri, și ajutor de la Domnul.
Va doresc ca tot ce v-ați propus sa se îndeplinesca, și să nu vă pierdeți speranța, orice ar fi. Suntem pe pământ să ne bucurăm unii de alții, sa ne ajutam, și să ne oferim sprijin. Nu uitați de cel care e mai amarât și care își dorește și el o viață un pic mai blândă.
De exemplu, eu am făcut voluntariat în cadrul Asociației Ajungem Mari, aceasta se ocupa de copiii din centrele de plasament. Am fost cu ei într-o excursie in Ulmeni (Buzău) la Trovanti. A fost interesant, copiii s-au bucurat mult de această experiență. Am fost la prima licitație cu desene create de copii din centrele de plasament de la Ajungem Mari. Numele acesteia se numește „Prin ochi de copil 2.0. Elevii din sistemul de protecție au realizat picturi pe care le-au expus în cadrul evenimentului. Am asistat la 2 momente artistice: reprezentație de vioara, și moment de magie. Ce reușesc acesti copii să facă este o lecție de viață pentru noi toți. Ce pentru noi este puțin, pentru ei este totul.
Anul asta mi-am schimbat jobul, am cunoscut oameni noi, am plâns, am ras, am fost dezamăgită, am învățat să o iau de la capăt, am fost ofensată, tristă , deprimată îngândurată, am simțit durere profundă, am slăbit relația de prietenie cu alte persoane care m-au lasat intr-un vid, care ofereau doar o părticică, când eu ofeream totul. Care erau într-un fel persoane geloase fara sa-mi zică. Dar simțeam într-un fel acest lucru. Totuși, așa cum apar emoțiile, așa și dispar. Sunt temporare, nu durează la nesfârșit. Cu cât învăț să le accept ușor, ușor, sa le conștientizez, și să-mi dau seama că fac parte din mine, și că ele apar ca să-mi arate cate conexiuni se produc n corp.
Fiecare emoție e o luminița, mă ghidează către un sâmbure de adevăr. Nu mă reprezintă în totalitate, ele pot face parte din ceva care nu am cunoscut niciodată, dar care sunt acolo. Intensitatea lor va fi mai slabă, atunci cand mă cunosc și mai bine. Iar asta se întâmplă, câte un pic, in fiecare clipa. Viața e nedreaptă, dar asta avem. Mergem înainte. Ne bucuram de ce avem și sa dam mai departe. Va transmit gânduri bune, să fiți înțelegători și blânzi cu cei din jurul vostru. Sa ne fie un an cu zambete și inițiative frumoase! 🌺🎄🌟
Vă îmbrățișez!
26 ani
Buna, dragilor!
Nu ne-am mai auzit de ceva timp..am incercat sa tin un mini-jurnal in telefon, prin intermediul aplicatiei Daylio. E mai la indemana, dar in ultima perioada nici acolo nu am mai scris. E interesanta prin prisma faptului ca pot alege din multe variante care mi se aplica mie. Spre exemplu, aleg daca am avut o zi insorita, innorata, sau semi-insorita, mai aleg si cum m-am simtit in ziua respectiva (bine, foarte bine, prost). Imi notez acolo ce activitati am avut, cum m-am simtit, ce mi-a adus bucurie, lucruri de genul asta, iar dupa o saptamana sau o luna de facut check-in in aplicatie, imi spune cum au fost zilele mele in mare parte, mai exact imi ofera un rezumat scurt la perioadei in care am folosit aplicatia.
In alta ordine de idei, deja se termina vara :)) nu-mi vine sa cred ce repede trece, iar iarna, ianuarie cel putin mi se pare ca dureaza o vesinicie. Vara asta nu am reusit sa fac foarte multe, pe langa lucrat de acasa la corporratie. De mentionat e faptul ca am fost cu verisoara mea Dana si cu prietenul ei, la Cascada Spumoasa, weekend-urile urmatoare am fost la Sfantu Gheorghe, Tusnad, si Lacul Sf. Ana. Mi-a placut. Nu fusesem pana atunci si pot zice ca mi-a prins bine escapda. Am aflat si cum zic ungurii la mici, ”micks”, :)). Da, e interesant sa vezi ca in Romania mai exista si alte culturi pe langa cea romaneasca. Weekend-ul trecut am fost la Summerwell festival pentru prima data. A fost frumos, desi nu am putut sa particip in toate zilele. Am fost cu o prietena Silvia in prima zi si am facut yoga in Meditation Garden, ne-am imprietenit cu profa de yoga si am inceput sa povestim si sa exploram locurile festivalului si sa facem poze, evident. A doua zi, am mers la munte, m-am trezit super de dimineata, si am facut traseul de la Piatra Arsa pana la Cabana Omu, vreo 10 km dus-intors. A fost frumos, tablouri de munte superbe, aer curat, si un soare care ne-a pacalit. Am crezut ca nu sa ma bronzez, dar se pare m-am ars complet. Mereu imi zic ca ar trebui sa folosesc crema de soare, dar apoi ma gandesc ca nu e asa puternic soarele la munte, cand de fapt el exista, chiar are raze mai puternice. Probabil vantul a fost cel care m-a pacalit de fapt, parea racoare, insa soarele a complotat cu el, si ne-a dat mie si prietenei mele bronz de tractorist :))). Data viitoare o sa folosesc pantaloni lungi largi si camasa larga. Asa o sa fiu safe. Si ce sa vedeti, povestea nu se termina aici. Dupa ce m-am intors de la munte in seara respectiva, m-am dus si la festival fiind ultima zi. Cand am intrat am dat de o masinarie giagntica care scoatea spuma, ce sa mai, bucuria tuturor copiilor. Apoi m-am plimbat cu alte fete prin zona, am fost la main stage unde au cantat Keane si Two Doors to Cinema. Nu sunt eu mare amatoare de rock, dar mi-a placut. Am aflat piese noi, si chiar au un mesaj melodiile pe care le canta. Ne-am strecurat si intr-o multime de tineri care dansau pe ceva muzica pusa de Dj. Atmosfera placuta, mai ales ca era in mijlocul naturii. Pe la miezul noptii ne-am introdus in stb-ul special al festivalului care ii aduceau pe cei din afara localitatii inapoi in capitala. Pentru ca ma dureau picioarele ingrozitor, si nu aveam loc in acel autobuz desi am dat 25 LEI, o gramada, m-am asezat pe rucsac si am inchis incetisor ochii, eram rupta. Dar nu-mi pare rau. Oricum mie imi place sa traiesc mai intens :)). Iar a doua zi la munca, bineinteles. Bine ca lucrez de acasa., ca altfel nu mai ajungeam nici la munca.
Asa, vineri a fost ziua mea. Am implinit minunata varsta de 26 ani. Nu-mi vine sa cred cand scriu acest numar pe foaia digitala. A trecut timpul ca nebunul. Intr-un fel imi pare bine ca imbatranesc pentru ca sunt mai linistita si nu ma mai intereseaza asa mult ce cred altii despre mine+ bonus, incep sa ma cunosc mai bine, sa stiu ce imi place, ce imi displace, sa invat despre corpul meu, despre nevoile lui, despre ce imi face rau, despre ce fel de persoane sa tin in jurul meu, despre ce fel de valori am nevoie. Invat sa ma accept asa cum sunt, si sa evoluez cat imi permite starea si felul meu de a fi. Eu una vreau sa cred ca va fi si mai bine, si mai palpitant, si multe lucruri de invatat, chiar daca poate unele lucruri ne sperie, sau ne fac sa ne indoim de noi insine. Una peste alta, ma bucur ca am ajuns la aceasta varsta, si sunt foarte curioasa ce va fi mai departe. Provocarile sunt importante si ele, dar pana la un anumit punct, atunci cand iti iau din energie, cand nu te mai placi, cand nu mai ai stima de sine, atunci e cazul sa opresti provoarea si sa cauti altceva, ceva care sa-ti aduca bucurie, satisfactie, intelegere, vointa, rabdare, motivatie. Ma gandeam zilele trecute ce ideal job as vrea si cred ca ar fi cel care sa presupuna sa privesc natura, sa privesc oameni, animale, sa ma uit pur si simplu la oameni, la activitatile pe care le fac, la cum se comporta in anumite situatii, cand sunt in magazin, cand asteapta in statia de autobuz, cand plimba cainele, cand gatesc. E interesant, stiu, da, nu exista un astfel de job, sau poate ca e, cine stie, trebuie sa verific. Ce m-a mai ajutat in devenire mea au fost sedintele la psiholog, mersul la sala, plimbarile, citititul (acum citezc Mic Dejun la Tiffany), dar si oamenii pe care i-am avut in jurul meu.
In incheiere va doresc numai bine si sa aveti incredere in voi si in tot ceea ce va propuneti. Dumnezeu este cu noi, la orice pas si vrea sa ne fie bine. Pe curand! >*
Învierea din noi
A înflorit lumina pe mormânt,Venind de la fereastra veșniciei,Când a căzut și ușa colivieiCe țintuise zborul de pământ.Cel înviat, golind moartea de sens,A pus în noi altoi de nemurireCu aripi odrăslite din iubire,Și al eternitățiii gând intens.Nemoartea prinde astfel rădăciniÎn seve noi, izvoare de credință,Dând nimburi pentru fiece ființăCe poartă rod în mugurii divini.Și cum […]
Învierea din noi
ALESIA: Timpul nu mai are răbdare cu oamenii
Mi se pare că uneori timpul nu mai are răbdare cu noi. Într-o eră a tehnologiei și a schimbărilor rapide, omul se trezește adesea prins într-un vârtej temporal, unde zilele trec cu o viteză uluitoare. Adesea, simțim că timpul se scurge printre degete, ca nisipul fin al unei clepsidre care nu mai cunoaște măsura. Generații […]
ALESIA: Timpul nu mai are răbdare cu oamenii
Kindling Admiration: The Art of Inspiring Acts !
What is something others do that sparks your admiration? In the vast theater of life, there are moments, subtle yet profound, that kindle the flames of admiration. These moments, when witnessed in others, serve as beacons, guiding us toward the virtues that shape our shared humanity. As I traverse the intricate landscapes of human behavior, […]
Kindling Admiration: The Art of Inspiring Acts !
When was the first time you really felt like a grown up (if ever)?
Îndemn zilnic ca să scrii
When was the first time you really felt like a grown up (if ever)?
I wish to never be a grown up. Just do whatever my heart tells. Living my true self.
Jurnal Paris și Amsterdam
Ne-am trezit la 4 dimineața ca să prindem avionul. La plecarea din București Aeroportul Otopeni, l-am surprins în avion pe Petre Roman care era împreună cu un prieten al lui. Este slab, ușor cărunt și pare amabil la prima vedere. 😄
În Paris era o zi mohorâtă, ba chiar a început să plouă mai spre prânz. După ce ne-am lămurit pe unde trebuie să o luăm pentru a ajunge la cazare, am luat metroul și am mers multe stații. Cazarea era Choisy-le-Roi, destul de departe de Paris, cam jumătate de oră de mers cu mașina. Noi am luat metroul pentru că era cel mai la îndemână. Dar după ce am ajuns la ultima stație, am mai mers pe jos, vreo 2 km, și în cele din urmă, am luat Uber. 😄
Cât am mers pe jos, ne-am luat ceva de mâncare, apoi am mâncat la un restaurant cu stil american. Noi nu știam că trenul ar fi fost cea mai bună variantă, dar măcar ne-am dat seama de asta în următoarele zile.
14 septembrie 2023. Ne îndreptăm spre Amsterdam, după ce ne-am hotărât cu o seară înainte, spontan, să mergem. Am luat Flixbus din Paris Bercy la ora 7.00 dimineața. Înainte de plecare, ne-am luat de la patiserie pain au chocolat amandine și am savurat-o în parc. Lângă noi, o fată citea pe bancă la lumina felinarului, iar un băiat făcea sport, ridicând greutăți.
Am ajuns în Amsterdam, la o gară numită Amsterdam Sloterdijk, răcită rău de la aerul condiționat din autocar și probabil pentru că am purtat o fustă în Paris, deși vremea era cam de pantaloni și bluză. Noroc că mi-am luat Nurofen de la o benzinărie și că aveam de acasă paracetamol. Le-am luat și m-am simțit mai bine după, puteam funcționa. Următoarele zile tot rău m-am simțit, mai mult seara. În total, am stat 1 zi și jumătate în Amsterdam, urmând să ne întoarcem în Paris ziua următoare. Amsterdamul este un oraș foarte frumos, cu o arhitectură deosebită, seamănă cu Gent (Belgia). Din ce am aflat, Amsterdam se află pe o zonă mlaștinoasă, fiind sub nivelul mării, având niște piloni foarte înalți care susțin în adâncime clădirile. Orașul are multe canale de apă, iar majoritatea folosesc bicicleta ca mijloc de transport. Peste tot unde te uiți, vezi câte o bicicletă. Oamenii sunt de treabă și îți răspund politicos la orice întrebare. Mi-am cumpărat un sacou negru bărbătesc Zara, pe care îl port și acum când scriu din avion. Și am mai achiziționat niște mici suveniruri. Seara ne-am cazat, dimineața am luat micul dejun oferit de hotel, iar următoarea zi, ne-am întors în Paris.
Ce am învățat din această călătorie:
- Că este important să mă îmbrac conform vremii de afară, nu contează că poate nu îți stă la fel de bine. Contează să mă simt comod, decent și să-mi fie bine. Nu este necesar să impresionez pe nimeni cu ținutele mele.
- Nu cumpăra ceva doar pentru că este ieftin. Încearcă să te uiți și la materialul din care este făcut un produs. Materialele de calitate sunt cele precum bumbacul, inul și lâna.
- Să-mi iau și haine groase când merg undeva. Nu se știe cum va fi vremea. Chiar dacă pe site-urile meteo apare o anumită temperatură, s-ar putea în realitate să fie mai frig, mai ales când ne deplasăm către nord.
Această călătorie ne-a oferit oportunitatea de a experimenta diverse aventuri și de a învăța lecții importante. Am învățat că uneori planurile spontane pot fi cele mai captivante și pline de satisfacție. Faptul că am decis să ne îndreptăm spre Amsterdam pe ultima sută de metri ne-a oferit noi experiențe și momente neprețuite. Aventura continuă, iar noi suntem deschiși să descoperim noi orașe și culturi incredibile. Va pup!
Fly in the world, in your world!
2020 Lomita Blvd,
Torrance, CA 90101
United States
Proudly powered by WordPress
Fly in the world, in your world!
2020 Lomita Blvd,
Torrance, CA 90101
United States
Proudly powered by WordPress
Fly in the world, in your world!
2020 Lomita Blvd,
Torrance, CA 90101
United States
Proudly powered by WordPress
Fly in the world, in your world!
2020 Lomita Blvd,
Torrance, CA 90101
United States
Proudly powered by WordPress
Fly in the world, in your world!
2020 Lomita Blvd,
Torrance, CA 90101
United States
Proudly powered by WordPress
Zi de birou
Buna, dragilor! Astazi am venit la birou, mi-am luat o cafea decaff, am salutat lumea când am intrat și m-am așezat la birou. Ușor, ușor am inceput sa deschid aplicatiile interne, și să mă apuc de sarcinile zilnice.
Aseară am avut niste vise ciudate cu niste persoane pe care nu le cunoașteam, parca zburam, și la final primeam poze cu experiența avută. La munca sunt pe perioada determinata și asta nu mă face să mă simt în largul meu, sa am stabilitatea dorită, sa nu mă mai gândesc că mi se termină contractul și trebuie să încep altceva sau in alta parte.
Săptămâna viitoare merg in Franța și sunt entuziasmată.. o să fie frumos, o să mă relaxez.
Viața se scurge încet incet, nu mai sunt atât de inocenta cum eram in adolescență, și fără griji. Acum trebuie sa merg la munca, sa mi câștig pâinea. Asta e ..macar daca as face ceva care sa mi placa, care să mă motiveze in fiecare zi. Trebuie sa fiu recunoscătoare pentru fiecare zi, așa cum e ea. Că sunt sănătoasa, că am putere de munca, că am ce sa mănânc, am unde sa dorm, am câțiva prieteni. Am o familie așa cum e ea. Dar macar am o familie la care pot apela daca am nevoie de ajutor, sau un sfat.
Nimeni nu ne pregătește pentru viața, de aceea noi trebuie să încercam să facem ce e bine pentru noi, și să nu ne cramponăm din orice, nu e sfârșitul lumii niciun eșec personal, e un nou început, un început care poate părea nesigur, dar treapta, cu treapta , acesta se conturează și devine mai concret. Important este sa credem în noi și în abilitatile proprii. Sa știm că am putut trece prin multe provocări de care nu credeam că o să reușim să trecem, dar iată, Dumnezeu este cu noi și ne arată asta in fiecare zi. Ne da șanse multe, sa fim înțelegători și blânzi cu noi înșine.
Cam atât momentan. Revin 🦋🦋🦋
Călătoria la Suceava
Buna, prieteni! Sunt în tren, mă întorc de la părinții mei. Am fost la ei cu ocazia zilei de 15 august, zi în care este prăznuită ” Adormirea Maicii Domnului”. A fost și ziua mea ieri, am împlinit 25 de ani, o vârstă frumoasă, un sfert de secol, cum zicea cumnatul meu Laurențiu. 😊
M-am simțit bine in familie, m-am relaxat. Am jucat tenis cu tata așa cum făceam când eram mai mica, m-am jucat cu nepoții mei, pe cel mare l-am ajutat la temele de la matematica, mai mult Andrew, decât eu;)). Am vorbit cu bunica Lidia, cu mătușile, cu vecinii din sat, erau bucuroși să mă vadă. 🙂 Ieri am fost cu toții la munte. Ne-am dat pe tiroliana Pasul Palma. Foarte frumoasă experiența, revigorantă, efervescentă.
Alaltaieri au venit în vizita unchiul Marcel cu soția și fiica acestuia, Eliza, iar mai târziu au venit și cei din partea tatălui meu. Am vorbit despre bunicii din partea mamei, despre noi, cu ce ne ocupăm, cum ne simțim în capitală.
Mi-a plăcut în acest mini concediu faptul că am mai reușit să creez amintiri cu mama. Am făcut împreună mămăligă,:), am ajutat-o să curețe cartofi, să pună masa. Am servit o mâncărică de miel delicioasă. Ne-am îmbrățișat, ne-am strâns tare în brațe, ne-am luat de mână. Mi-a spus că nu se poate ca totul sa fie gata dintr-o dată, că trebuie iau lucru treptat, și cu răbdare. E un sfat bun! Așa și trebuie. Să fiu răbdătoare, să nu mă întristez din orice prostie, și sa iau lucrurile pas cu pas. De curând m-a sunat și o prietena Roxana, mi-a urat ” La mulți ani!”, foarte drăguț din partea ei. E o fata cumsecade, finuță, puternică. E o bucurie când leg prietenii cu persoane care au aceleași valori că și mine.
Cam atât, revin!
Ana:***
Family
Rescrierea poveștii personale
Da, e timpul să-mi rescriu povestea proprie, să o privesc din diverse unghiuri, să mă gândesc la faptul că lucrurile s-au întâmplat pentru mine, pentru binele meu. Cred că am fost norocoasă, sau că am avut un înger păzitor care m-a protejat de oameni care să mă tragă în jos, sau să-mi facă viața urâtă.
Eu trebuie sa fiu cea mai importantă piesa din viața mea, desi suna egoist. Dar am nevoie de mine, am nevoie sa fiu bine, sa fiu sănătoasa, am nevoie să mă ascult, sa înțeleg, sa învăț. Ca sa pot face față provocărilor care apar în viața mea, am nevoie sa fiu eu bine cu mine. Uneori unele persoane din viața noastra nu pot fi alaturi de noi atunci când avem nevoie, și asta e in regulă.
Important este sa-l avem pe Dumnezeu de partea noastră, sa ne rugam. Rugaciunea ne oferă stabilitate interna, stabilitatea sufletului. Ne da liniște, speranță, încurajare. Poate că, ceea ce trăiești acum e o recompensă pentru suferința pe care ai trăit-o, e binele care iese la suprafață. De asemenea, sa ne mișcăm, făcând sport, plimbându-ne, dansând, vorba aia „daca stai, îți stă norocul”. Mișcarea îmi face bine, mai ales in natură, in parc, in pădure, îmi dă liniște, îmi dă energie vie.
Legat de job, e nevoie sa fie și componenta de sens, că faci un bine cuiva, ca ajuți pe cineva. Daca îți dorești și tu asta, bineînțeles. Și da, am nevoie sa simt că fac un bine cuiva. Poti sa faci și în afara orelor de program ceva, poate un voluntariat, sau sa te implici in diverse proiecte. Mereu trebuie sa fie componenta aceasta de autonomie, sa am banii mei, și să nu depind de cineva. Apropo, m-am apucat de un curs de marochinărie. Este interesant. Lucrul manual îmi place, mai ales faptul că văd că îmi iese ceva din mâna mea, e vizibil. De asemenea, intru in legătură și cu alte persoane, lucrăm împreună, schimbăm păreri.
Când am fost mica am fost ca un aluat ce nu a a fost modelat, dar in curând se va schimba acest lucru. Aluatul va crește încet, încet și se va transforma intr-o creație inedită și originală. Când ajung acasă la ai mei o să încerc să-mi creez amintiri cu mama. Amintiri frumoase. Să gătim împreună, sau să ne plimbam, sau să ieșim în oraș, sa fac poze, doar noi două. Și o să pun aici ce mi-a ieșit. Eu nu prea am amintiri cu mama de când eram mica, poate pentru că ea nu a fost prezenta afectiv alaturi de mine, nu a fost conectată la nevoile mele.
De aceea am nevoie ca acum să recuperez anumite momente de care nu am avut parte când aveam nevoie. Am fost ca un aluat, care nu a fost modelat, nu a crescut, dar acum materialul va fi împrospătat, va crește, și rezultatul va ieși autentic, mai așezat, mai stăpân pe sine, mai prezent, autonom, tonic, efervescent, activ, care stabilește repere clare intr-o relație de prietenie. Firul narativ se va schimba și voi deveni omul de care am nevoie.
What are your future travel plans?
What are your future travel plans?
Paris, Holland, Denmark, Virgin Islands, Prague, Maldives
Dogs or Cats?
More people like dogs more than cats because dogs are loyal and affectionate. They can be trained to do things, and they can even help people with disabilities. Keeping dogs also provides protection for their owners and homes. On the other hand, cats can be unpredictable, independent, and exhibit territorial behavior. They are also known […]
Dogs or Cats?
Time and activities
Which activities make you lose track of time?
Painting, cycling, reading, hiking, cooking.
Embracing Complexity: Navigating the Intricacies of Life and Finding Harmony
Discover the beauty and depth that lies within the complexities of life. In this article, we explore the intricacies of human nature, the paradox of opposing forces, and the importance of embracing diversity. Learn how to navigate the complexities with wisdom and open-mindedness, fostering personal growth, and finding harmony in a world that defies simplicity.
Embracing Complexity: Navigating the Intricacies of Life and Finding Harmony
Future job
What are you most excited about for the future?
I am excited about a resourceful job, that will motivate me, will make me drive crazy in the morning. The job will imply different projects about sustainability, NGO s, CSR, communication, HR, creative writing.
collaboatation, fun, friendship, work, openness, these are the caracteristics of a job that are important to me
Life 1.3
What do you think gets better with age?
Wisdom
Life1.2
If you could host a dinner and anyone you invite was sure to come, who would you invite?
My psychologist.
Life 1.1
Are you seeking security or adventure?
Both.
10 things
List 10 things you know to be absolutely certain.
It’s a tough one, my family is certain until the moment when we’ll sepparate from this World. My husband, the air I breathe, the love for my body, some songs that I like, the singing, the movement, collaborating with others, hope, prayer.
About friendship
Romanian version:
Bună, dragilor!
Am revenit pe blog. Astăzi m-am trezit mai devreme, nu știu de ce 🙂 De obicei mă trezesc destul de târziu, în weekend în jur de 11. Astăzi voiam să vorbesc despre prieteni în secolul 21, când peste tot găsești aplicații precum Bumble, FB, Insta etc. și poți să-ți faci prieteni în maxim câteva minute. Dar, ce semnificație dăm acestui cuvânt? Conform DEX online, prieten = Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune. Sau potrivit Wikipedia, prietenia este o relație afectivă și de cooperare între ființe umane, care se caracterizează prin sentimente de simpatie, respect, afinitate reciprocă. Prietenia presupune o atitudine de bunăvoință reciprocă, suport reciproc la nevoie sau în criză, loialitate, bună-credință și altruism. Relația de prietenie se bazează pe încrederea reciprocă.
Prietenia este manifestată prin oricare din caracteristicile următoare:
- Prietenul la nevoie se cunoaște. (proverb)
- dorința de bine pentru cealaltă persoană
- simpatie
- onestitate, chiar și în situații în care alții s-ar feri să spună adevărul
- înțelegere reciprocă
- compasiune
- încredere reciprocă
- ajutor în situații de cumpănă
- bucurie de prezența celeilalte persoane
Așadar, prietenia înseamnă multe lucruri, este vorba despre sprijin reciproc, dorința de bine pentru cealaltă persoană, onestitate, bucurie de prezența celeilalte persoane. Acum, stau și mă gândesc, și cred că ego-ul meu nu m-a lăsat să mă bucur mereu de prezența celeilalte persoane, știind că aceasta are alți prieteni sau persoane cu care se înțelege foarte bine. Cumva intervenea sentimentul de gelozie, cred. Aș fi vrut ca persoana respectivă să fie doar prietena mea și atât. E un gând destul de egoist, cred… într-un grup de prieteni, nu cred că se înțeleg toți super bine cu ceilalți. Poate doar într-un grup de băieți… :)) De ce genul feminin e atât de întortocheat și complicat? De ce nu poate să fie totul simplu, fără să ne mai batem capul cu tot felul de prostii inutile care nu ne fac deloc bine, dimpotrivă, ne dau o stare de deprimare, tristețe sau dezamăgire?! Hai să fim mai pozitive, zic. Go with the flow. Să-l sunăm pe acel prieten/cunoștință și să-l întrebăm ce face, cum se simte, ce s-a mai întâmplat în viața lui, ce-l motivează în fiecare zi, cum îi este la muncă, este mulțumit de cum decurg lucrurile pentru el? Se simte împlinit? Cum îi este sufletul? Cum îi este energia? Are o relație cu Dumnezeu? Îmi spunea psihologul faptul că rugăciunea îți oferă stabilitate spirituală, și așa este. Cred că e necesar să existe relații bazate pe încredere și susținere reciprocă.
Suntem toți făcuți din același „pământ”, fiecare avem, la un moment dat, frustrări, supărări, dezamăgiri. De aceea, ține de natura noastră de oameni să fim buni, să iertăm, să avem grijă unul de celălalt, să ajutăm la nevoie, să dorim binele celeilalte persoane, să o susținem, să spunem adevărul, să o ajutăm să crească, să evolueze. Să fim într-o comunitate toți, o comunitate care se ajută, care este generoasă, cu energie pozitivă. Comunitatea să fie un loc în care să învățăm unii despre ceilalți și unii cu ceilalți, să ne dăm voie să fim noi înșine, cu defecte, cu imperfecțiuni, cu calitățile noastre care nu pot fi replicate. Să ne dăm voie – „laitmotivul” acestui fir narativ.
Cum spuneam, rugăciunea ne ajută mult, atât în relații, cât și în viața de zi cu zi. Să ne rugăm pentru noi, pentru oamenii din viața noastră, pentru cei care ne sunt alături și ne fac viața mai frumoasă, pentru copii, pentru cei bolnavi, pentru cei care au nevoie de un gând bun. Să fim recunoscători pentru ceea ce Dumnezeu ne oferă în fiecare zi, pentru că vedem lumina soarelui, auzim cucul, auzim păsărelele, auzim un greiere. E o binecuvântare să trăiești și să te bucuri de aceste lucruri. Să facem din viața noastră un loc cât mai primitor, cât mai luminos și prietenos. Să fim iertători, recunoscători pentru fiecare relație pe care o avem, să ne ascultăm unii pe ceilalți, să oferim spațiu celuilalt, să dăm din lumina noastră și celuilalt, să ne bucurăm unii de ceilalți, să fim acolo când cineva are nevoie de noi.
Va pup si va imbratisez!:)
English version:
Hello dears!
I’m back on the blog. Today I woke up earlier, I don’t know why:)) I usually wake up quite late, on weekends around 11 a.m. Today I wanted to talk about friends in the 21st century, when everywhere you find applications like Bumble, FB, Instagram etc. and you can make friends in a few minutes at most. But what meaning do we give to this word? According to DEX online, friend= Person to whom one is bound by special affection, based on mutual trust and esteem, on common ideas or principles. or according to Wikipedia, friendship is an affective and cooperative relationship between human beings, which is characterized by feelings of sympathy, respect, mutual affinity. Friendship implies an attitude of mutual goodwill, mutual support in need or crisis of loyalty, good faith and altruism. Friendship is based on mutual trust.
Friendship is manifested by any of the following characteristics:
- A friend in need is a friend indeed. (proverb)
- wanting good for the other person
- sympathy
- honesty, even in situations where others would shy away from telling the truth
- mutual understanding
- compassion
- mutual trust
- help in emergency situations
- joy in the presence of the other person
So, friendship means many things, it’s about mutual support, wanting good for the other person, honesty, enjoying the presence of the other person. Now, I sit and think, and I think that my ego did not let me always enjoy the presence of the other person, knowing that they have other friends or people with whom they get along very well. Somehow the feeling of jealousy intervened, I think. I would have wanted that person to be just my friend and that was it. It’s a pretty selfish thought, I guess… In a group of friends, I don’t think everyone gets along super well with everyone else. Maybe only in a group of guys… :)) Why is the female gender so twisted and complicated? Why can’t everything be simple, without beating our heads with all kinds of useless nonsense that doesn’t do us any good, on the contrary, it gives us a state of depression, sadness or disappointment?! Let’s be more positive, I say. Go with the flow. Let’s call that friend/acquaintance and ask him what he’s doing, how he’s feeling, what’s been going on in his life, what motivates him every day, how he’s doing at work, is he happy with how things are going for him/her? Does he feel fulfilled? How is his soul? How is his energy? Does he have a relationship with God? The psychologist told me that prayer gives you spiritual stability, and it is so. I think it is necessary to have relationships based on trust and mutual support.
We are all made of the same „material”, we each have, at some point, frustrations, annoyances, disappointments. Therefore, it is in our human nature to be good, to forgive, to take care of each other, to help in need, to wish the good of the other person, to support him, to tell the truth, to help him to grow, to evolve . Let’s all be in a community, a community that helps each other, that is generous, with positive energy. Let the community be a place where we learn about each other and with each other, to allow ourselves to be ourselves, with flaws, with imperfections, with our qualities that cannot be replicated. Let’s give ourselves permission – the „leitmotif” of this narrative thread.
As I said, prayer helps us a lot, both in relationships and in everyday life. Let’s pray for us, for the people in our lives, for those who are with us and make our lives more beautiful, for children, for the sick, for those who need a good thought. Let’s be thankful for what God gives us every day, because we see the sunlight, we hear the cuckoo, we hear the birds, we hear a cricket. It is a blessing to live and enjoy these things. Let’s make our life as welcoming, bright and friendly as possible. Let’s be forgiving, grateful for every relationship we have, listen to each other, give each other space, give our light to each other, enjoy each other, be there when someone needs us.
Hugs and kisses!:)
Life
What could you let go of, for the sake of harmony?
Something that doesn’t bring value to my life
Despre social media si alte lucruri despre mine
Buna, dragilor!
Am zis ca scriu mai des, dar se pare ca ori nu imi gaseam inspiratia ori pur si simplu credeam ca nu am ceva important de zis. Zilele se intampla, orele se intampla, minutele la fel. De 2 zile n-am mai intrat pe instagram:)), fac detox digital. Sincer, social media a inceput sa-mi faca rau, prin faptul ca vad perfectiunea, si n-am nevoie de asta, am nevoie sa stiu ca exista si zile proaste, si zile in care nu avem chef de nimic. Nu vreau sa ma mai prefac ca totul e in regula, vreau sa zic si ce nu mi iese, si ce mai am de invatat, sau de imbunantatit. Cand vad ca toata lumea se distreaza si se simte bine in grup, la petreceri, si nu numai, iar eu stau singura acasa si ma uit la ei pe telefon ma face sa ma simt prost. Vreau sa stiu ca nu sunt singura care experimenteaza asta.
autoportret:))
In orice caz, am inceput sa stau si tik tok, ce sa vezi?:)) Intr-un fel imi place ca experimentez latura mea joviala, dar e aceeasi problema, toata lumea se distreaza cu toata lumea, in familie, intre prieteni, cu animale. Eu cu cine sa fac tik tok daca nu, doar cu mine? Sotului meu nu ii place social media, si vede retelele de socializare ca pe niste unelte care sa faca viata mai buna obiectiv vorbind, el face un fel de business pe sm ceea ce il ajuta. Dar pe mine cu ce m-ar ajuta sa pun nu stiu ce poza, sau sa distribui o postare? decat daca e ceva foarte important. Teoretic am nevoie de validare, si sa fiu vazuta. Dar cred ca noi toti oamenii avem nevoie de asta. Ma intreb de ce unii sunt mai activi pe retelele de socializare si altii mai putin? Cei care sunt mai putin pe social media sau deloc, ei nu simt nevoia de validare si de a se arata? Sau pentru ei sunt mai importante relatiile interumane, ceea ce construiesc in viata reala, nu pe facebook? Sunt curioasa ce fel de viata au acesti oameni, ce pasiuni au, ce frici au, care sunt provocarile pe care trebuie sa le depaseasca? ce fel de caracter au? sunt activi? sau prefera mai mult activitati indoor? Poate in timp imi voi da seama de chestia asta.
la sala
Mi se pare ca social media a devenit foarte superficiala in mare parte. Numai influenceri care isi promoveaza produsele, psihologi care isi cauta pacienti, care spun ”less is more” sau ”cum te-a facut sa te simti asta?”. Eu merg constant la psiholog, si ma ajuta pe deoparte, e ca si cum as spune ceea ce gandesc unui prieten, dar in momentele conflictuale uit absolut tot ce am discutat cu psihologul, nu ma mai ajuta nicio tehnica de respiratie sau mai stiu eu ce citat motivational. In acel moment substantele chimice din creier isi fac de cap, e posibil ca nici ratiunea sa nu mai fie la ea acasa, cotizolul e crescut, iar totul din jurul nu mai conteaza. Sunt de parere ca ne cam ”imbata cu apa rece” acesti psihologi… my opinion.
In alta ordine de idei, eu sunt bine, sotul meu la fel. Eu lucrez de acasa, iar ma cam trage inapoi uneori, deoarece simt ca am nevoie de comunicare, sa socializez, sa interactionez cu cineva, iar rolul pe care il am nu presupune o comunicare constanta, e doar o munca operationala si atat. Mai mult decat atat, simt ca nu prea imi aduce satisfactie sau motivatie acest job, doar motivatie financiara, in rest nu prea:)) Imi doresc ca in viitor sa se schimbe situatia din aceasta perspectiva, vreau sa am un sens la locul de munca…Asta-i prezentul. Intr-adevar, bunicii/strabunicii nostri (clasa medie) nu cred ca isi puneau problema de acest aspect atunci cand lucrau in fabrici sau ”CAP-uri”, voiau doar sa aiba ceva de pus pe masa. Voi mai vorbi despre acest lucru in postarile urmatoare. Imi propun sa mai scriu saptamana viitoare. La mine de fapt este insta detox in momentul de fata, si poate cine stie, o sa-mi sterg contul si o sa-mi traiesc viata libera, fara sa ma mai gandesc ”aa, tre sa fac poza la asta ca sa pun pe insta”, no no. Macar daca ma platea cineva sa fac poze, dar asa, pentru ce? Ca sa primesc validare? Nu cred ca mai am nevoie.. stiu cine sunt, stiu ce pot, stiu cat de cat ce vreau. Asta-i important. Persoana la care tin foarte mult mi-a zis ca trebuie sa fim seriosi in ceea ce facem. Intr-adevar nici prea in serios nu e ok, dar munca trebuie sa fie serioasa si foarte bine facuta.
Va pup si va doresc numai bine! La final va las niste poze, ca sa le am amintireeeeeee. Bijous! Apropo, o sa plec la Paris in toamna. Abia astept! Will come back soon. 😉
Anul 2022- anul alergator
Inspirația zilei🧚
Ascult de mult timp podcast-ul Anei Maria Bucura. Iar acest episod este unul care mi-a plăcut mult , mai ales prin prisma învățăturilor pe care le putem desprinde din experiența invitatei. Ce mi-a rămas în minte este faptul că e important să ne îndreptăm atenția spre ceea ce ne aduce bucurie, satisfacție și împlinire. Să reflectăm la ceea ce ne face bine și ne aduce pace, bucurie. Să fim deschiși la la experiențe și la provocari. Sper să vă inspire!🧚
Thought of the day🌺
T
Revenire
Bine v-am găsit dragilor!
Am decis să revin la scris după 3 ani, din pura dorință de a împărtăși aici idei și gânduri. Eu sunt bine, mă gândesc de câteva zile să revin aici pe blog să mai povestesc și să mai în pun în în cuvinte ceea ce se întâmplă în viața mea. De unde să încep?:)) Mi-a fost dor să mai scriu pe aici, să am amintiri atunci când întru la pensie:)). Chiar mă uităm ce lucruri am mai scris, unele articole mi se par atât de copilărești, e clar faptul că gândeam oarecum altfel..eram naivă într-un fel, trecând prin experiențe diverse te mai schimbi.
Una peste alta, ce s-a schimbat e faptul că m-am legat de o persoană pe care o iubesc și la care țin foarte mult, este cea mai importantă persoană din viața mea, pe lângă părinți, care mă ajută și mă sprijină, sunt foarte recunoascatoare că l-am întâlnit și că mă face să râd și să fiu ancorată mai mult în realitate și să fiu conștientă de anumite lucruri. Am început să lucrez de când m-am întors din străinătate, în diverse proiecte/companii, dar în continuare sunt în explorare.
Îmi doresc să învăț mai mult, atât lucuri tehnice cât și lucruri din sfera creativă precum design, scriere, dans, sau confecționare bijuterii. Am descoperit câteva pagini super interesante cum ar fi: KateriniMou, Assamblage Jewelry, Wear Fior. În continuare petrec timp cât mai mult în natură, mă încarcă cu energie, și mai uit de problemele din spațiul citadin, de aglomerație, și de conglomerate de stări și situații. A rezona cu o persoană este foarte important pentru mine, de aceea în această perioada am foarte puțini prieteni.. cred că se întâmplă ceva în spațiul lor interior care îi face să se comporte cu o atitudine ce lasă de dorit. Majoritatea consideră că sunt tânăra, aproape 25 ani..voi ce credeți? Consideră acest lucru deoarece am făcut multe lucruri până acum (voluntariate, experiențe de studiu în afară), nu mă laud, doar le mentionz, și sunt fericită că am dat curs oportunităților care mi-au ieșit în cale. Vârsta e relativă din punctul meu de vedere. Oricum învățăm în fiecare zi. De curiozitate, voi cum legați prietenii de lungă durată? Cum le mențineți? Ce fel de persoane rezonează cu voi? Ce fel de activități faceți împreună? Cred că închei aici. Merg la ortodont, în curând îmi voi da aparatul dentar jos. Abia aștept. Ne auzim. Promit că voi scrie mult mai des. ^.^ Zile cu soare!
https://www.instagram.com/aneee_maria/
Jurnal de aniversare
#jurnal din Erasmus
Olaa, chicos y chicas!
Acum scriu din Teruel,un orășel din Spania, locuiesc aici de când mi-am început mobilitatea internațională. Deși e mic, e interesant de vizitat, mai ales datorită artei ,,mudejar´´. Ce voiam să zic e că a fost o experiență super mișto. Am cunoscut o altă cultură, a fiestei și siestei. Oamenii aici sunt parcă sunt mai relaxați cu cerveza la micul dejun, la prânz și cină și cu ragaetton în difuzoare. Deși e un oraș mic, am reușit să merg și în destinațiile de top Barcelona sau Valencia. Barcelona e frumoasă, cel mai mult m-a impresionat Basilica de Sagrada Famillia,e genială, gigantică și cu o poveste în spate uimitoare, Antoni Gaudí-super omul a făcut o treabă excelentă. Merită să o vedeți! Valencia e mai liniștiă parcă, am mers în martie la fiesta anului ,,Las Fallas´´. A început cu o săptămână mai repede, peste tot vedeai statuete pastelate reprezentând caricaturi din societatea actuală și nu numai, artificii în fiecare seară, pocnituri de petarde în timpul zilei. Dacă e să zic ceva cu care rezonez când aud acest oraș ar fi miros de flori de portacal. Am dat cu ceva poțiune aici ca să-l simțiți și voi<3. 
Una peste alta m-am distrat, am și învățat pentru examene cu ceva presiune în spate că de, aveam nevoie să-mi iau creditele vieții. Mai mult de atât, simt că m-aș cunoaște un pic mai bine după această experiență, încă mai am multe lucruri de învățat. Uneori e al naibii de greu, dar nu-i imposibil. Am învățat să accept situațiile critice din trecut care m-au marcat într-un fel sau altul și să continui să mă bucur de moment eu cu mine. Oamenii îți cam iau din energie și de aceea pentru mine e foarte important în acest moment oamenii care sunt în jurul meu. Fiind genul de persoană activă și plină de energie, oamenii tind să profite de chestia asta și în final te fac să te simți prost. DAR ÎNVĂȚ, învăț, și iar învăț. În curând mă voi întoarce acasă, dar nu la fel cum am plecat, parcă un pic mai înțleaptă, cu amintiri faine, cu câteva lecții și cu o mână de oameni alături de care mi-am petrecut zilele, serile și mini-trip-urile.
P.S. Sunt 7 ani de când am blogul. Cheers!
better an oops than a what if
Shoulda
Airfield festival
O groază de amintiri nebune.
sărut-buze-răsuflare-gât
parapantă-fum-bicicletă
lac-cort-jagermeister
nori-ploaie -pelerină
tatuaj-cigarette-aromă de căpșuni și fum
Aprilll
Musique
💝💝
Tristă
Tristă,plânsă, supărată de Crăciun.Sentimente de tot felul..afară e splendid, dar în suflet e urât. Se întreabă de ce trebuie să simtă ea lucrurile astea, ea a facut tot timpul cum a ştiut de cuviinţă,a încercat să nu supere pe nimeni,cu bun simţ, dar tot ea suferă.
Poate e introvertită, dar se întreabă de ce Dumnezeu a făcut-o atât de sensibilă şi de ce e aşa cum e.De ce simte totul atât de profund? Multe întrebări la care nimeni nu-i răspunde.Se gândeşte că poate vin momente mai bune pentru ea.Se teme să iubească ca să nu fie rănită,uneori vorbeşte foarte tare şi analizează situaţiile sau cuvintele care i-au fost adresate. Nu spune tot timpul ce are pe suflet,iar lumea poate o crede într-un anumit fel.Uneori pare foarte serioasă ,dar râde mult atunci când e cu prietena ei ăsta,poate cea mai bună,dar ea nu ştie lucrul ăsta.Uneori se simte atât de singură.Vrea doar să fie ea însăşi, să-şi poate exprima toate gândurile şi sentimentele,să nu se teamă de nimic şi să-şi găsească prieteni adevărăţi care să o susţină şi să râdă cu ea. Ce om e! Minunat.. , dar tot plânge.
nigh’
floare si soare
Bonjour!
nu am mai scris de o vreme îndelungată pe aici,timpul trece ,apar schimbari ,facem greseli ,cunoaștem oameni și mergem mai departe.
Inspir,expir,merg ,observ,ignor,îmi pasă ,ridic tonul,las de la mine,fredonez și trăiesc.Orasul în care stau m-a plictisit încat vreau sa plec .Maine ma intorc la țară,abia aștept sa culeg albastrele ,ciuboțica-cucului ,floarea-Paștelui și să mă așez pe frunze .Vreau să privesc pădurea,cred ca e altfel acum..
obrajii îmi ard ,vantul se leagănă iar noi ne întrecem spre padure,spre zari si copaci,ne oprim si radem ,privim cerul ,suntem atenti la mieluți și iar ne întrecem.Ah,mi-e dor..
O dată fiind între frunze ma gandeam ,speram si zambeam, acum fac la fel ,dar e altfel.Incerc sa actionez,iar cand plec de la scoala nu vreau sa ma recunoasca nimeni pentru că vreau sa fiu doar eu si atat printre oamenii care au uitat de ei.
lucrurile se schimba,iar astfel putem observa care este adevarata valoare a acestora,dar nu conteaza ..ce conteaza de fapt ?Să fim echilibrați,tind să cred.
reverie
Am luat o clipă și
m-am bucurat de ea.
O vărs în lume undeva ,
si mă agăț ușor ,ușor
în zare spre lume ,în zori sau peste nori.
.
(sunt eu în pozică:D)
to the moon and back
Despre varăă>:D<
bună Omuleți!
Afară plouă și cu cat trece timpul mă gandesc că în curand se va sfarși vacanța.Vine toamna si vara pleacă la fel ca orice alt anotimp.
Mă bucur totuși că am reușit să fac ceva fain vacanța aceasta și anume am mers în tabără de corturi în Harghita unde a fost super taree.Motto-ul nostru ,,everything is osăm(awesome),, ne-a ghidat pe tot parcursul taberei astfel încat toate lucrurile le-am făcut la cea mai mare intensitate.Toți ne-am împărțit în echipe ,iar eu am picat în cea roșie căreia i-am dat numele de ,,Piroș lighting,,:))) e o prostie, stiu ,dar denumirea trebuia sa fie una amuzantă.In prima zi am facut un videoclip care a ieșit fain,apoi am participat la Treasure Hunt unde trebuia sa facem tot felul de probe,iar la una dintre ele aveam sansa de a ne trezi cu o galeată de apă peste noi ,dar nu a fost așa pentru că am fost norocoși ,zic, sau isteți:D.Seara am facut o plimbare de vreo 4km pana la Lacul Zetea,iar la întoarcere eram pe jumătate adormiți fiindcă era destul de tarziu 12 sau 1 dimineața.Cand am ajuns în camping eram obosiți,dar bucuroși că am avut parte de o zi nemaipomenită.
În urmatoarea zi am învățat diverse jocuri cu paharele,cu mainile ,iar seara am participat la un concert fain de tot.Am mers la cascadă doar că pe drum ne-a prins ploaia și trebuia să stăm sub o chestie cu bancă și masă din pădure:)) vreo 30 de persoane.Unii au vazut cascada altii au plecat înapoi cum am fost eu lașa de mine ,dar m-am consolat pentru că am mai văzut o cascadă la viața mea* cea din Durău jud.Neamț care a fost superbăă.Cand am ajuns la corturi unele erau ude altele nu,al nosru era parțial și a trebuit să ne aducem sacii de dormit într-un cort mult mai mare unde aveau loc concertele.
Joi a fost o zi frumoasă ,dar și dificilă.M-am deprimat rău de tot atunci cand am aflat că mi-am pierdut telefonul ,l-am căutat peste tot ,dar nu l-am găsit ,m-am consolat cu ideea si am mers cu totii la Lacul Zete unde a avut loc o cursă cu canoele ,credeam că nu mă voi distra deloc gandindu-ma doar la acel telefon ,dar m-am distrat tare de tot mai ales pentru că echipa mea a castigaat ^_^.
Vineri a fost ultima zi si cea mai frumoasă,nu îmi amintesc ce-am făcut ziua,dar seara a fost una incredibilă,concertul ne-a binedispus pe toti ,iar toată lumea avea brățări fluorescente si substanță de aceea peste tot pe maini ,in par si pe haine mai exact ne-am stropit intre noi,iar dupa concert am facut un foc de tabara superb si am mancat nalbe ,care erau dulci si foarte bune.
Cam asa mi-am petrecut o saptamana din vacanță ,mie mi s-a părut o lună nu o săptămană,aveam impresia că mă aflam de mult timp acolo nu stiu de ce*-*.
Restul vacanței l-am petrecut acasă,la ștranduri,cu prietenii,la bunici,am mai citit,iar de ziua mea am mers la partyy unde m-am distrat la maximm.Pot sa spun că vara aceasta a fost fainăăă,dar încă nu s-a terminat ,încă mai putem profita de aceste 2 saptamani si cateva zile si sa facem ce ne place nouă.
Recenzie Maitreyi de Mircea Eliade
Cartea Maitreyi este una dintre cele mai reusite carti ale scriitorului Mircea Eliade unde in prim plan se afla un barbat pe nume Allan ce provine din Europa si merge in India pentru a munci.Aici se intalneste cu unul dintre cei mai instariti oameni din India pe nume Narendra Sen care il primeste pe Allan sa locuiasca cu ei cat timp doreste el.
Treptat Allan se indragosteste de fiica domnului Sen pe care o chema Maitreyi.Acestia isi dau reciproc lectii de engleza si bengaleza si cu timpul ajung sa aiba o relatie foarte intima ,se saruta ,se imbratiseaza ba chiar fata ,,i se da toata,, lui Allan.In acest timp familia nu stia de relatia dintre ei doi,insa intre timp se afla ,iar baiatul este dat afara din casa ,dar nici macar nu reuseste sa-si ia ramas bun de la iubita sa.
Allan este nevoit sa doarma la colegul lui pe care il cheama Harold,iar mai apoi merge pe muntele Himalaya si ramane acolo singur .Desi acesta primise foarte multe scrisori de la Maitreyi prin care ii spunea sa se intalnesca el nu dorea deoarece tatal ei i-a interzis cu desavarsire sa ia vreo legatura cu familia lui.
Citate:
,,Este adevarat ca spre fata aceasta ma simteam atras.Nu stiu ce farmec si ce chemare aveau pana si pasii ei ”
un juramant al logodnei dintre Allan si Maitreyi:
,,-Ma leg de tine ,pamantule,ca eu voi fi a lui Allan ,si a nimeni altuia.Voi creste din el ca iarba din tine.Si cum astepti tu ploaia asa ii voi astepta eu venirea,si cum iti sunt tie razele asa va fi trupul lui mie{..}Tu ma auzi ,mama pamant,maica mea .Daca ma simti aproape ,cum te simt eu acum,si cu mana si cu inelul,intareste-ma sa-l iubesc totdeauna ,bucurie necunoascuta lui sa-i aduc,viata de rod si de joc sa-i dau”
Recenzie~Jane Eyre
AUTOR:Charlotte Brontë
EDITURA:Corint
Nr pagini:560
Personaje:Jane Eyre,familia Reed,domnul John,unchiul domnișoarei Jane,Helen Burns,profesoarele ,domnul Rochester,doamna Fairfax,Adele,Mary,Diana ,St John și altele.
REZUMAT:Jane Eyre ,o fetiță rămasă orfană,este lăsată în grija mătușii ei doamna Reed .Această doamnă nu o agreează deloc pe Jane fiindcă deși erau rude ea provenea din familia soțului ei care aveau o viață decentă ,dar nu luxoasă .Astfel au loc multe întâmplari în care Jane este pusă în situații dificile ,adeseori chiar și violente,iar în cele mai multe cazuri nu era vina ei ci a verișorilor și mai ales a mătușii ei care nu o suporta deloc.
După o perioadă Jane este trimisă la un internat cu reguli foarte stricte a cărui nume este Lowood.Aici domnișoara învață foarte multe lucruri despre cusut,pictura,desen ,muzică și limbi străine.Jane își face o prietena minunată pe nume Helen Burns ,de la care învață să se ceercetze pe sine însăși și să se roage la Dumnezeu pentru că El îi este Cel mai bun prieten.După câțiva ani ,timp în care Jane devine profesoară ,iar prietena ei moare ,domnișora Eyre își găsește un post de muncă.
În scurt timp Jane devine guvernantă la familia Rochester din Thornfield.Timp în care este guvernanta pupilei domnului Rochester ,domnișoare Eyre se îndrăgostește de stăpânul acelei case imunătoare.În decursul anilor între Jane și domnul Edward Rochester se înfiripă o dragoste adevărată și minunată în același timp.În momentul în care se află în fața altarului cei doi îndrăgostiți sunt opriți de un prieten al domnului Edward ,care afirma că domnul Rochester este căsătorit cu o doamnă care se afla în casa lui .Faptul că viitorul ei soț era căsătorit cu o femeie care se afla într-o stare groaznică avand boli psihice o determină pe Jane să plece din acea casă chiar dacă sentimentele ei pentru Edward erau din ce în ce mai puternice.
Jane se îndreaptă spre necunoscut și se află la o distanță de zeci de mile față de Thornfield.După trei zile în care nu mănâncă aproape deloc ,o familie binevoitoare o primește în casa l0r.Timp în care se afla acolo Jane se împrietenește cu cele doua fete pe nume Mary și Diana ,care aveau un frate pe care îl chema St.John.După un timp domnișoara Eyre află că acele fete și fratele lor îi sunt verișori.După Crăciun ,Jane merge în căutarea domului Rochester de care îi era foarte dor.Îl găsește într-o altă casă doar cu doi servitori ,aflat într-o stare neplăcută deoarece își pieduse vederea.În scurt timp cei doi se căsătoresc și ajung să aibă un copil care va deveni moștenitor.
Părerea mea:Jane Eyre este o carte superbă care m-a impresionat și m-a ajutat să văd într-un alt mod lucrurile din trecut ,pe vremea anilor ’80.De asemenea religia are un impact plăcut din care face din această carte una de neegalat.
Your love<3
Bună dimineațaa!Ce faceți ?Cum e în vacanță?Vă distrați?
La mine e bine,ieri m-am plimbat toată ziulica cu fetele meele ,am păpat ciocolată și am primit o scoică super drăguță de la o veche prietenă care a venit din Palma De Mallorca.Am început o carte genialăă și abia aștept tabăra, cu siguranță va fi multă distracție deși e prima oară cand merg:)).
Vă las cu o melodiee super drăguță pe care am ascultat-o pentru prima oară ieri.Pupici:*:*:*Vă doresc o vaacanțăă frumoasăă!!<3
Recenzie~ 20 de ani în Siberia
AUTOR:Anița Nandriș Cudla
EDITURA : Humanitas
Personaje:Anița,Chirică,mama Aniței,Vasile,Toader,Gheorghe,moscalii,nacialnici ,vecini.
Rezumat:Anița este o femeie care s-a nascut într-o familie de țărani din
satul Mahala județul Cernăuți.În timpul primului război mondial
din anul 1914 au loc multe întîmplări negative ,rușii așa ziși moscali
invadează ținutul Cernăuțiului ,dar nu îi alungă pe săteni.Lucrurile nu se
agravează foarte tare ,dar deși era doar o copilă Anița reușea să
deosebească binele de rău.
Timpul trece ,iar în anul 1921 Anița se căsătorește cu Chirică un băiat din alt sat .
În anul 1941 are loc deportarea ,Anița împreună cu copiii este dusă de
către moscali într-un tren care avea un aspect deplorabil ,fiind de fapt
pentru transportul animalelor.Soția lui Chirică nu reușește să o ia și pe
mama ei deoarce era bolnavă și nu putea să se deplaseze ,iar rușii nu i-au
dat voie să o ia în starea în care era.După un timp îndelungat de mers cu
trenul ,aceștia ajung în Siberia într-o zonă numită Nadîm .Atat copiii cat
si mama sunt puși la munci dificile ,iar pe zi aveau o portie redusa de
mancare ,ba chiar deseori nu aveau ce manca .Datorită unor fructe numite
iagăde ,aceștia își stăpîneau foarte puțin foamea.După cateva luni petrecute
acolo ,Anița împreuna cu copiii ajung într-o altă zonă aflată la sute de
kilometri de Nadîm
Acolo munca era la fel de dificila,iar la un moment dat mama copiilor se
îmbolnăvește și intră în comă ,însă cu ajutorul lui Dumnezeu iese din comă
dupa 2 săptămani.Reușește să-și revină ,iar după o perioadă își reîncepe
munca .După un timp viața în Siberia devine mai ușoară,iar acum nu mai
aveau nicio problemă cu mancarea.În anul 1959 Aniței i se dă dreptul să
meargă acasă în Romania ,dar cand ajunge acolo observă că în locuința sa
se afla o altă familie ,iar pentru acest lucru a fost nevoie de mult timp
si multe acte depuse la poliție și la alte instituții pentru a i se recunoaste
faptul că acea casă era în posesia ei . Anița intra împreună cu
copiii ei în locuință în 1961 exact la 20 de ani de cand a fost deportată în
Siberia.
Părerea mea:Pot să spun că această carte a fost deosebită din toate
punctele de vedere .Deși Anița avea doar 3 clase a reușit să-și povesteasca
viața într-un stil profund ,în ciuda faptului că folosea unele cuvinte care
aparțineau de fapt dialectului.M-a impresionat mult faptul că aceasta era în
stare să le dea copiilor ei cea mai mica fărămitura de paine pe care o avea
pentru a potoli foamea acstora.De asemenea la un moment dat cand
hainele au devenit mici pe ei ,ba chiar s-au rupt Anița le-a confecționat
niște hăinițe datorită sacilor care erau în preajma mării aruncate de
marinari.Aș putea spune că datorită credinței în Dumnezeu și dragostei
pentru copii a reușit să treacă peste toate cu bine și cu nădejde că viitorul
va fi mai bun.
La multi ani ,blogulet!:>
La multi multi ani,blogulet!!:)
Nu-mi vine sa cred..tocmai s-au implinit 2 ani de cand am infiintat acest blog.<3<3<3
Recunosc ca in ultima perioada nu am mai scris aproape deloc ,dar totusi am incercat sa va imapartasesc gandurile si emotiile mele.In ciuda lipsei activitatii mele au intrat in ,,casuta,, multi omuleti(followeri) ,iar pe aceasta cale tin sa va multumesc ,inseamna mult pentru mine.Recent am terminat o carte superba se numeste 20 de ani in Siberia scrisa de o femeie Anita Nandris Cudla,in vacanta o sa fac recenzia ,iar in curand voi termina Jurnalul Annei Frank ,care este si ea o carte deosebita.
Vacanta vine ,vine vara si toate celelalte lucruri frumoase ,,va indemn sa va bucurati de ea si sa o traiti din plin,sper sa fac si eu la fel:)).
Din pacate timpul ma preseaza ,dar in curand voi avea tot timpul din lume sa impartasesc cu voi multe multe.Va multumesc pentru tot!:>:*:*:*:*:*:*:*:*:*
Vânt de ploaie
Vântul îmi gâdilă şuviţele palide în care se reflectă grâul auriu abia încolţit.Frunzele tresar la fiecare pas dorind să mă trezească la realitate cu rigiditatea lor … mă prăbuşesc deasupra lor , iar ele tresaltă o data cu micile insecte aflate undeva sus de tot.Cerul e învineţit de acele ploi pline de farmec şi energie, încât îmi dă voie să-l absorb dintr-o singură privire.Î
Încerc cu ardoare să pot atinge acei nori catifelaţi umpluţi cu cremă de zahăr ars , dar soarele nu-mi dă pace .Respir şi inspir parfumul tandru margaretelor şi vreau să le smulg ca să fie doar a mele , dar mă răzgandesc pentru că ele aparţin naturii , nu mie.Un fluture îmi sărută mâna mea rece ,astfel mă doboară sărutându-mi şuviţele cafenii.
revenire♡
Bunăă dragilor!♡Ce mai faceti? Am revenit dupa o lunga perioada de timp, o perioada in care m-am axat mai mult pe liceu() .lucrurile merg bine , iar cu colegii ma inteleg ok.
Am participat la un training numit Grow , la care au venit traineri din Taiwan , Malaysia si Ucraina.A fost o experienta deosebita, pe care as vrea sa o repet.Acum astept cu nerabdare ca Jean tipa din Malaysia sa-mi trimita o vedere, abia astept!:-D.O alta activitate la care am participat a fost Global Village .Este de fapt un fel de targ organizat la malll iar reprezentanţii unei anumite ţări trebuiau sa aiba un moment artistic si sa aduca mâncare specifica respectivei tari.Eu am reprezentat Spania cu colegele mele si am castigat un premiu pentru dans.Prin intermediul acestor activitati am reusit sa cunosc foarte multe lucruri noi oameni noi si frumosi .
Mai astept cu nerabdare sa soseasca Sarbatorile pascale si sa merg impreuna cu surorile mele la Piatra Neamţ .Va fi o calatorie placuta si ne vom caza aproape de Muntii Ceahlau .♡♡♡
Dar pana atunci.sigur ne vom mai auzi:) Va las o melodie care-mi place foarte mult puupicii
Boy
Clementine:3
Leapșa călătoare
Îti multumesc Andera pentru aceasta leapsa^^ http://www.universulanderei.ro .Imi pare rau ca nu am facut-o mai devreme dar clepsidra si-a risipit nisipul. Inainte de a incepe as vrea sa spun ca nu am o experienţă vasta in ceea ce priveste calatoria .Nu am mers in afara Romaniei deocamdata , dar as vrea sa o fac pentru a cunoaste diverse locuri si oameni.Curand m-am inscris pe un site foarte interesant care te ajuta sa cunosti multi oameni, in general adolescenti din lumea intreaga,dar pentru a putea face parte la acest proiect trebuie sa ma aleaga ,peste putin timp voi afla daca m-a acceptat sau nu.Bun,sa trecem la intrebari:D
1. Ce locuri noi vreți să vizitați în 2014?
Pai in 2014 as vrea sa merg la mare ,nu conteaza unde ,dar mare sa fie.Vreau acest lucru pentru ca nu am mers niciodata ,va vine sa credeti?Nu am mers,dar voi incerca anul acesta ,preferabil ar fi de ziua mea, care este in August*.*.In Ro as vrea sa mai merg o data in Cluj,e foarte fain acolo ,in Brasov si la Castelul Peles sau Bran.In afara as vrea sa merg la New York (oo ce vis) , as mai vrea sa merg pe o insula tropicala unde sa am o casuta in copaci si sa mananc multe fructe.miamii<3
2. Ce locuri în care ați mai fost aveți pe lista de vacanță?
Nu am o lista de vacanta:)),dar as vrea sa merg in Grecia.Acolo ai plaja,mare,soare..ahh deja ma gandesc la vara.Sa nu va ganditi ca dintre mare si munte as vrea la mare ,dar pur si simplu am o curiozitate in ceea ce priveste bolul imens de apa frumoasa ,care sta sub soare.
3. Dacă ar fi să recomandați cuiva o destinație de vacanță externă și una internă, care ar fi a
O destinatie externa ar fi Palma de Mallorca ,e superb acolo.Am 2 colegi care s-au mutat acolo din a6a si spun ca nu s-ar mai intoarce aici ,poate doar in vacante.Ca destinatie interna recomand Salina din Cacica(jud.Suceava),dar si manastirile cu o arhitecura deosebita precum Manastirea Voroneț,Sucevița,Moldovița,Putna,Sihastria,Slatina,Dragomirna.:*
Ofer aceasta leapsa:
http://potecidedor.wordpress.com/
http://myblogmworld.wordpress.com/
http://bloosong.wordpress.com/
http://thecrazyworldoflexi.wordpress.com/
http://justmejustforever.wordpress.com/
http://experimentesiexperiente.wordpress.com/
Si cine mai vrea poate sa o ia cu o conditie ,sa precizeze sursa.
Fly in the world, in your world! 