Si da, doare. Si dintr.o data simti ca planeta s.a oprit. dar numai pentru tine, pentru ca ceilalti continua sa se invarta. nu o sa vorbesc despre cat de tare doare sau cat de mult vreau sa ma intorc inapoi si sa se opreasca planeta atunci. sau despre faptul ca dintr.o data toate lucrurile din jurul meu au si totusi nu au sens, si cum desi stau pe loc, am obosit. E trist, e adevarat. Si stiu ca trece. Adica trebuie sa treaca. Asa cum au trecut si celelalte. Si totusi, desi se spune ca ar trebui sa ne invatam lectia, eu nu.mi prea dau seama ce ar trebui sa invat. Oricum nu e ultima oara cand o sa ma simt asa. Indiferent de lectia pe care o invat. Si cu toate astea vreau sa merg mai departe. Fara sa.i mai dau „save” inainte sa dau „X”. Nu prea inteleg cum sta treaba cu „multumeste,te cu putin”, atata timp cat eu am dat tot. nu vreau sa mai pun intrebari, sau sa caut raspunsuri, cred ca nici macar nu vreau sa mai existe. chiar daca doare.  Si totusi..BySpS

Exista momente in viata care se intampla si nu stii de ce.Nu stii cum sa reactionezi sau ce sa spui.Si e vorba de persoanele la care tii cel mai mult pe lumea asta..si esti blocat pentru ca nu vrei sa’i pierzi, dar nici nu vrei sa te pierzi  pe tine.Si cauti raspunsuri ca miile de intrebari pe care ti le pui..si degeaba.Cand nu mai e nimic de spus sau sfaturi de dat sau chiar intrebari de pus,gasesti  o singura chestie…deep inside you.Nimeni nu stie ce e pentru ca pentru fiecare e altceva.Alt raspuns.Si chiar daca raspunsul tau e doar o alta intrebare..te agati de el pentru ca e singurul pe care’l ai … and nothing else ….even it hurts.

…Sometimes you wonder..You start asking yourself things that normally you wouldn’t.Then comes the dooubt.Then comes the ‘what if’ thing.You’re looking for answers that would fit your judgement and as you go deeper and deeper you get lost in an amount of questions that weren’t there at the beggining.In your’way’ to find a source you get yourself caught up in so many..messed up things.And sometimes you get messed up too…by SPS

Iasi, 6 dimineata.

se intampla ca uneori, lucrurile iau o intorsatura neasteptata in situatii total neprevazute. Si se pare ca totul devine un nenorocit de haos, din care nu te mai astepti sa iesi. haosul e naspa. dar e si bun. in sensul ca neprevizibilul devine atat de interesant incat haosul e binevenit. Introspectiile astea din momentele „soc” isi cam pierd rostul in momentul in care toate emotiile acumulate in acel „minunat” haos, dispar. Si nu ai nevoie de psihologi sau mai stiu eu ce „indrumari” filozofice, anexate la starea ta de extaz negativ. Nu. E de ajuns un zambet retoric si o tigara.

Septembrie s-a terminat.M-am trezit?

Mi s-a făcut dor de blog.. şi de cuvinte, şi de mine cum eram înainte. Recitind posturile anterioare, mi-am dat seama că ce scriam înainte chiar venea de undeva din..mine. Pentru că şi acum mă regăsesc în cuvinte. Să vă spun ce am făcut lately? păi am crescut. Am ajuns şi la facultate (teoretic, pentru că încă îmi caut un „adăpost” cât de cât locuibil), mi-am schimbat şi freza între timp şi toată vara parcă am trăit pe altă planetă. A fost frumos, nu zic ca nu, dar cel mai mult mă enervează toamna pentru că vine cu „wake me up when september ends” şi îţi induce o stare de aia de „stai că tre să switch-up seasons”. Şi ce e şi mai naşpa e că toate tranzitele sunt naşpa. Şi oricât de mult crezi că eşti obişnuit cu ele şi ai trecut de o mie de ori prin aşa ceva, deci eşti ok, tot se mai găseşte ceva care să te surprindă. Şi mai creşti aşa oleacă..