Georgepena’s Weblog

Vara a venit

şi ea de mult,

ca mâine,

fi-va pe trecute;

Întotdeauna,

ochii tăi mi-au plăcut

şi primeam

câte-un sărut

Tot mai frumoasă

în acest tumult,

buzele tale

par înflorite;

uite, vara,

a venit de mult

şi tu ai rămas-

doamna mea cuminte.

DE-ATÂTA LUMINĂ…

Stau de multă vreme între ţărani
Şi printre lanurile de pe glie,
Parcă zboară ciocârliile în mine,
Holdele de aur se coc în hărnicie.

Ţăranii-au fost, de veacuri sărmani
Şi le-au înflorit mâinile pe sapă;
În silozuri strâns-au pâinea cea bună,
Din cişmele au sorbit, zilnic, apă.

Copii şi i-au luat cu ei la câmp,
I-a învăţat să bea apă din ulcior
Iar când vremea-i bună s-au gândit
Să asculte seara, graurii cum cobor.

Şi se-aprind pădurile toate în mine
Ca nişte ruguri înalte în depărtări,
De-atâta lumină, eu nu mai văd nimic,
Secera lunii se ascute pe zări.

Uite, mamă, iar va veni primăvara,

Şi colţul ierbii va răsări pe glie;

Tu ai îmbătrânit şi-ntotdeauna seara

Îl mai plângi pe tata, mort de-o veşnicie.

Căldura va ţâşni şi ea cât de curând,

Eu voi pleca, să mai tai,încă, la vie;

Vântul mă va batjocorâ sfidând,

Berzele în cercuri, se vor aduna pe glie.

Câinele nostru mă va petrece în zori,

Oprindu-se mereu pe lângă garduri;

Am să strâng din lizieră,iarăşi, viorele

Aşa cum o făceam de-atâtea rânduri.

Eu trebuie să merg  din nou sub zare,

Unde mor ciocârliile, duios cântând;

Cu faţa arsă şi năucit uşor de soare

Şi cu toate zările pe umeri, fluierând.

George PENA

Ce mult te iubesc, domniţă,
În scurta fustă şi rochiţă;
Se-aprind iar doruri grele,
Mă destram în ofuri rele.

Ce se-ascunde sub rochiţă?
Bustul tău, dragă domniţă,
Mă destram în ofuri rele?
Se aprind iar doruri grele.

Bustul tău, dragă domniţă,
M-a fascinat printr-o rochiţă;
Se aprind iar doruri grele,
Se ţin de mine numai rele.

M-a fascinat printr-o rochiţă,
Verde ca şi foaia de viţă;
Se ţin de mine numai rele,
Şi mă sufoc în patimi grele.

Verde ca şi foaia de viţă,
Mă bagă-n boală o rochiţă;
Şi mă sufoc în patimi grele
Când domniţa-şi pune mărgele.

George PENA

Îmi tot vine să cânt şi să ţip,
Să ţip de bucurie că exişti;
Eşti feerie pe-acest pământ
Cu ochii tăi calzi, optimişti.

Pomii în livezi au ajuns flaute,
Pădurile s-au schimbat în viori;
Grânele s-au trezit să se clatine,
Câmpia este linşată de cicori.

Mai ieri, tu, alergai sub soare,
În rochia ce-o fluturai în vânt;
Cu mâinile vroiam să te prind,
Să te strâng în braţe, să te-alint.

Mereu, îmi vine să cânt şi să ţip,
Pădurile s-au schimbat în viori;
Ca ieri alergai, chiuind sub soare,
Azi, îmi strângi în suflet fiori.

George PENA

Sunt la poartă şi privesc departe pe şosea,
Un zvon de primăvară ascult în inima mea
Căntec de primăvară zboară din inima mea.

Cod galben s-a anunţat, de azi, peste ţară
Şi zăpada cade, în fulgi mici, acum zboară,
Zăpada cade, în fulgi mici acum zboară.

Copil eram şi mă dam toată ziua pe gheaţă,
Te-ai dus copilărie, te-ai dus şi tu viaţă,
Şi te-ai dus copilărie, şi te-ai dus viaţă.

Am ajuns în grabă şi tânăr şi frumos
Şi te strigam bezmetic, te sărutam duios,
Te sărutam, te strângeam în braţe duios.

Iar zăpada, astăzi, parcă se tot înteţeşte,
Iubirea noastră, oare, a fost simplă poveste?
Iubirea noastră a fost, şi astăzi încă este ?

Sunt la poartă şi privesc departe în zare
Ceaţă noi suntem, ori suntem ninsoare?
De zăpadă suntem, ori suntem boare ?
George PENA

Când a venit bătrâneţea,
nu mi-am dat seama,
a venit obosită
şi puţin supărată;
viaţa
nu mi-a răsfăţat madama
ce nu-şi cheltuise
la tinereţe drama.

Şi de veni,
nu m-apucă, totuşi, teama,
că vremea va fi mai agitată;
când a venit bătrâneţea,
şi-a uitat reclama,
a sosit pe furiş,
şi nu mi-am dat seama.

George PENA

LÂNGĂ VOI…

Am fost
şi tot am să mai fiu,
caii nu mor
când vor câinii;
sunt poetul
acestui târziu,
lângă voi,
mereu, am să fiu.

Tinereţe,
ciocârlie pe cer albăstrui,
ce poartă în cântec
facerea pâinii;
am fost
şi tot am să mai fiu,
caii nu mor
când vor câinii.

george pena

ATÂT DE MULT…

Atât de mult îmi placi,
că am uitat de mine,
nici nu mai ştiu ce fac
şi voi muri, de-atâta bine;

A inimii bătaie,
cu greu se mai abţine,
atât de mult îmi placi,
că am uitat de mine.

Sunt, totuşi, tulburat
şi însetat de tine,
mereu, privirile tale
converg duios spre mine;

şi-atât de mult îmi placi,
mă simt atât de bine,
că nu mai ştiu ce fac-
uscată-i inima, în mine.

George PENA

AM DRUMUIT SUBLIMUL…

Nepotolit de dragoste în datini
am drumuit sublimul veşnic bătăios;
de-acum mă pot numi drept orizont de patimi,
năucit în cânt de sus şi până jos.

Din mine fiecare fibră scoate-un sunet,
fiecare vorbă are-o rezonanţă sonoră;
cerul timpului meu răzvrătit de tunet
freamătă de dor, vibrând adânc în oră.

Omule! Te-nalţă mereu, distins, cariatidă,
cu ierburi în tălpi, cu pletele în stele;
de soare arşiţa iubirilor avidă,
va linişti mirifică, căutările mele.

george pena