Îmi aduc aminte de zilele în care nu-mi păsa decât de foarte puține lucruri, banale. Azi nu mai e la fel. Mă gândesc că era bine atunci când nu mă deranjau decât acelea câteva lucruri banale. Să fie oare adevărat?
Simt că cineva mă urmărește, vrea să știe ce gândesc. Eu însă nu-i permit să se cuibarească în mintea mea. Nu-l cunosc, însă curiozitatea mă roade ca un vierme. Vreau să-l cunosc și nu pot. Stau departe, de pe o parte mă bucur de singurătate, pe de altă omul nu e făcut să trăiască singur. Iubesc să muncesc, uneori acest lucru mă sperie, mi-ar plăcea să ramân o ea cu rol de femeie. Nimic nu mai e la fel. Și eu iar mă trezesc dimineața și mă grăbesc la lucru, exact așa cum făceam acum 10 ani. De data asta capul dimineață e mai greu decât acum 10 ani, mă întreb: de ce oare? Doar mi-am asigurat viața…nu și sănătatea…ceea ce urmează să fac în viitorul apropiat. Ah viața.chiar merita să imi asigur si sănătatea?
Azi am 30 de ani, aici m-am oprit…azi.





























































































