gimletleon‘s blog

Dragoste,
În intimitatea trăirilor mele,

În odaia sufletului, de azi înainte,
Îți voi scrie poezii la o mașină de scris iubire.

De azi îți voi scrie
Cu noile glife digitale

Îți voi scriu cu ele,
ca și cum fericirea ar ști să bată la taste,

În loc de litere voi alinia pe hârtie emoticoane,
În strofe tandre, topite unele-într-altele,

Sărutări, îmbrățișări, zborurile eurilor prin nori,
Zâmbete mici, rotunde, fericite,

Ca niște inimi pline de noi care au învățat alfabetul bucuriei.

ca niște litere care-și exprimă dragostea, emoticon după emoticon, pe hârtie.

Leagănă-mă, iubire, pe arcuirea cerului gândurilor tale,
prinsă de firele luminii, ca într-un scrânciob, în amor,
deasupra lumii albastre,
Unde oceanele respiră sub nori ca niște lacrimi de fericire!
.
Leagănă-mă, iar eu mă voi dărui zborului,
Sub pleoape tale- izvor al poeziilor,
Pe buzele tale rostind îngeri- dorințe,
Cu tălpile goale atârnând peste dorul planetei.

fragment

Pune-ți urechea pe inima mea,

și te voi săruta

cu o ascultare în sensul invers,

ca o însetare a pulsului pentru al tău vers,

în al tău auz!

Lasă-ți gura lângă inima mea,

cu o înseninare a dimineții

risipind mantia ceții,

cu o adiere a zefirului…

Lasă-ți mâna pe sufletul meu,

pe iubire, pe poemul ce te dorește

acum, mâine, mereu.

însoțind vocile păsărilor

ce-mi fredonează primăverile

cu trilul inimii, viu.

Îmi pun dorul,

semn de carte

între două vise,

ce se pot împlini,

umbră de trandafir,

între metafore.

Îmi pun versurile

risipite în pixeli

pe luminile ochilor tăi,

Sinestezie și dor.

Îmi pun inima la vedere,

mângâiată de-o rază de lună,

de o închipuire de mână,

pulsând plină de tine.

Îmi pun brațele

în cruce,

ca un drum,

care duce, aduce,

să ne apere,

de rătăcire,

să ne robească,

rând pe rând,

în iubire.

Îmi pun palmele

să alunece magic pe paginile

albe, veline,

ale poeziilor depline.

-fragment-

Regăsesc iubirea în liniștea și înfiorarea
În care îmi scriu versurile
Direct pe papirusul sufletului
Până la marginile nopților fără somn
Dar pline de visele cu tine.
.
O simt poposind adânc în mine,
La răscrucea dintre dorință și speranță
În punctul de emoție pură
Din care-ți dăruiesc lumina aceasta tremurată,
De cele mai multe ori incandescentă.

Într-un vis nedefinit
am visat
că am fost
tresărirea
de pe colțul gurii tale,
clipa rătăcită în sublim
când gândul
și-a căutat trup
și l-a găsit,
sub pielea înfiorată
de dragostea cuvintelor.
Am visat
că mă rătăcisem
cu barca dorului
pe un ocean amar sărat
în care tu ai fost gustul
de opiu amețitor
care nu se explica,
doar rămânea,
ca o promisiune
uitată intenționat
pe setea,
pe sevrajul
gurii mele.
.
Am visat
că am fost vis în vis,
scris cu stiloul
amorului,
în pauza
dintre două clipiri de gene,
ce ne îmbrățișa poemele
printre pleoape, cu dulci fericiri,
aproape fizic;

Că am fost accentul mut
din respirația ta,
rostit literă cu literă
în sufletul meu,
fără a schimba fonetica
iubirii,
doar personificarea
trupului prin călimările
dorințelor
care nu cer nume
ca să existe
în imaginația
poetică
pe liniile inimii.
.
Am visat sau poate nu,
că mă lăsai să fiu
sclava speranțelor zorilor,
drumul scurt
de la vis
la mângâierea
metaforică,
pe care pășești
când ți-e dor,
reîntoarcerea
fără bagaje,
doar cu inima,
cu mine
aprinsă
ca o stea căzătoare
într-un felinar
al dorințelor.
Cu mine,
poezie prăbușită
de pe buzele tale
în sângele fierbinte
amestecat cu cerneala
netăcerii;
Picătură pe
vârful peniței
fremătătoare
din palmele tale.
.
De aceea,
lasă-mă să fiu
întrebarea
care nu vrea răspuns,
doar afirmație
prin labirintul
în care ne rătăcim
de bunăvoie,
unde eu devin
rostirea ta,
iar tu
tăcerea mea,
cu voce joasă,
din zori până în seară.
.
Lasă-mă să fiu
lumina
care nu clipește,
ci cristalinul,
transparența
prin care mă vezi
fără teamă,
foaia subțire
pe care iubirea
se scrie singură.
.
Căci am crezut
în visul albastru
care te caută primul
prin somnul tău liniștit
cu mine în el,
eu, înger neascultător
și fântână răcoroasă
în mijlocul drumului,
căutărilor, rătăcirilor,
regăsirilor.
Sunt aici.
Sunt.
Să-mi fii.

.Scriu poeme scrisori pe pergamente de nori,

Și-ți trimit noaptea împăturită într-un plic,

Sărutată cu un strop de lumină

Sau cu întuneric, dar numai un pic.

Îți trimit noaptea scrisă pe un colț de hârtie,

Într-o suavă și tainică poezie

Scrisă cu umbra inimii, la ora aceasta târzie…

Ți-o trimit sigilată cu aura lunii pline,

Plutind cu vibrația iubirii mele depline.

Într-o tolbă de poștaș aninată de cer,

Grea de iubire și de dorul stingher…

.Iar dacă într-o noapte vei simți

Că luna te privește mai intens,

Să știi că tocmai atunci

Ți-a ajuns o altă scrisoare de la mine.

Una fără plic,

Fără hârtie,

La fel de grea de iubire,

Bătând ușor din interiorul luminii.

Iar în aceea voi pune declarațiile mele nescrise,

Dorurile timbrate cu tăcere,

Și toate cuvintele care n-au îndrăznit

Să-ți bată încă la ușă.

Te aștept în mijlocul imaginației poetice,

La miez de noapte.

Te aștept

Sub lumina fosforescentă

A unui semafor visător,

Unde profilul selenar

Se suprapune peste culoarea lui verde,

Rotundă ca o promisiune aprinsă,

Ca o pupilă deschisă a cerului

Care ne dă voie să pășim.

Verdele lunii pulsează lent,

Ca o inimă de jad suspendată între lumi,

Iar eu lunatică, îmbătată de iubire,

Înveșmântată în tăceri de nefrit,

Te respir prin poeme fosforescente,

Cu dorul pe buze,

Ca pe oxigenul vital al astronauților.

Când roșul lumii se stinge,

Iar galbenul ezitării se risipește,

Luna-semafor ne ține aprinși, rotunzi,

Într-o trecere nesfârșită,

În care ne auzim simplu și clar

Vocile interioare,

Unde gândul meu liric

Te îmbracă în mângâierile sărutului

Rostit cu sufletul

Și ne lasă să ne traversăm

În mers

Eurile, în lumina amorului,

În verdele absolut al inimii.

Știi?

Țin aprinsă această candelă prin poezii

să mă găsești până-n miez de suflet, de noapte

după freamătul și pâlpâirea inimii,

să mă recunoști după adierea ca de mir a poemelor,

când îmi scutur pletele, epitetele,

prin gândul la tine, în umbra de dor a lunii

și prin sclipirea de dragoste a stelelor.

Țin lampa aceasta de veghe aprinsă printre rime,

să îmi citești iubirea din suflet scrisă cu caractere latine,

sau cu grafie vie, ca într-o antică lirică basilică,

cu noi doi, idolii amorului sublim, ai metaforelor vechi și noi,

Cu mine, tânjind după tine în vis, cu ochiul minții deschis,

Cu tine, henna închipuită pe piele, fosforescentă mângâiere,

în prelungi fiori de dragoste pe umeri, pe pori…

cu mine, adiere fierbinte prin versuri,

scâncet dulce la urechile tale, șoapte spre eterice universuri,

curbe pline, înfiorate, line, alunecând agale sub palmele tale…

Țin luminile stelelor din ochi aprinse,

să vezi să mergi iarăși pe potecile declarațiilor mele de iubire,

a trupului meu de poezie fierbinte, de omătul privirilor tale ninse.

Mă privesc în oglindă,

mă topesc într-o clipă,

timpul e-o apă,

spațiul o cale,

a expansiunii universului

spre brațele tale…

Distanța e un inspir,

noaptea e un poem,

prin ea te respir…

Pleoapele tele,

sunt andromede,

luminile ochilor mei,

Sunt pline de tine

stele, scântei…

Mă privesc în oglindă,

iubirea e-un fluture,

universul- o crisalidă,

big-bangul- omidă,

drumul spre tine-

miliarde ani lumină,

străbătuți prin poeme

printr-o fluturare de aripă.

Mă privesc prin oglindă,

prin multiversuri paralele

calea spre tine

trece mereu, doar

prin mijlocul inimilor mele.

Mă privesc prin oglindă

Eu sunt ea, eu sunt ele,

avatarurile mele

din lumi paralele

si te iubesc,

cuantic, magic,

liric, cosmic, mereu,

Ele, eu…

E seară, iară sunt cu gândul la tine

și adierea unui poem de iubire pe gene îmi vine…

O strofă, poate două, strecurate tainic în minte

cu metafora îndrăzneață, nu chiar cuminte….

.

Și te simt ningându-mi prin vene fulgi de nea,

de culoarea infinitului

Iar simțurile zălude aprind artificii

în magica voluptate-a sărutului.

(fragment)

Flori de gheață,

flori de roze,

flori de dor

risipite pe-al meu păr

răsfirat pe fața pernii,

într-o elegie-a iernii,

printre gândurile multe

care-ar vrea să îți alinte

fulgii iernii de pe tâmple…

Între cerul de sus și cerul de vise de jos,

Ne ningem frumos.

Ne ningem cu stele de pe buzele tele,

Topite pe setea trupului poemelor mele.

Ne ningem cu declarații fierbinți și tăceri,

Cu vibrații telurice, ca mangâieri,

Ne ningem.

.

Între cerul de stele de pe pleoapele tele

Și brațele mele, albe de așteptări și visări,

E zăpada poeziilor, ca puful alb al păpădiilor,

Dorul plutind pe legănarea văzduhului in steluțe mii,

Dantelate în cristalele florilor dalbe-ale inimii

Ne ningem!

Te văd șezând tăcut la birou,

De nu vii nici astăzi, mă gândeam să trec eu,

Să-ti spun te iubesc, înfășurată într-un covor roșu, egiptean,

Înveșmântată din cap până-n tălpi in poeme, cu voalul kemetian.

.

Îți voi spune doar acele două cuvinte,

Îti voi pune doar un strop de dor lucitor de lapis lazuli, sărut pe buze, pe frunte,

Să mă știi, zi după zi,

Ca pe o adiere, ușoară, ca pe o undă a marelui fluviu oglindind steaua polară.

(fragment )

Învață-mă cum să risipesc florile acestea de gheață,

să ne regăsim, unele-ntr-altele, privirile,

prin figurile de stil ale poeziilor,

să ne trăim vorbele, dezmierdările…

Învață-mă cum să pășesc spre noi sau să tac,

să te cuprind în cuvinte sau să te ning de drag,

cu sărutul omătului să te ating…

Ce voce din două să fiu oare:

Cea aprinsă sau cea liniștitoare?

Care?

Număr petalele până la stamine,

Să risipesc lotușii tăcerilor dintre mine și tine,

Eu mandală, tu mantră,

Și profunzime și visare inaltă…

Împletesc din dor, aripi să mă înalț printre ecouri,

să te regăsesc, ca mereu, în lumina sufletului, printre speranțele inimii,

să mă poarte cuvintele spre miezul sensurilor tăcerii,

nici spunând vorbe firave, nici tăcând cuvinte de dragoste.

Soare, luminează privirile,

ploaie, adu liniștirile,

șterge îndoielile,

limpezește apele!

Și

pur

și

simplu

mi-e clar:

respir

dor

și

dorul

mă

respiră

până

la

ultimul

atom.

Simt dorul până și-n vis,

pulsând rebegit de frig,

exilat prin ceasornicul amuțit

și prin fiecare vers nescris.

Iubirea îmbrățișează vântul,

iar secundele tac cuvântul.