Un nou hobby
Daca mai demult tot imi placea sa margelesc am zis sa incerc si altceva, altceva ce ar putea sa faca fericiti/e alte persoane.
Stiind cat de mult trebuie sa fugi in stanga si dreapta inaintea unei nunti, ba pentru accesorii pentru par, cercei, bratara, colier care sa se potriveasca cu buchetul de mireasa sau cu nu mai stiu ce, care sa nu fie la fel ca al altei mirese, intr-un cuvant care sa fie unice, ba pentru umerase personalizate, cutii pentru verighete, etc + ca timpul e scurt si ti-ar placea toate acestea sa le achizitionezi dintr-un singur loc ,m-am gandit sa vin in ajutorul viitorilor miri cu toate acestea.
Sunt la inceput de drum nu am multe accesorii pregatite inca dar sunt sigura ca pot indeplini cel mai frumos vis al unei mirese (si zic mirese pentru ca stiu ca ele se implica cel mai mult, ele sunt cele mai bune organizatoare 😉 ) care vrea sa fie unica 😉
Mai multe accesorii gasiti pe https://www.facebook.com/accesoriipentruevenimenteperfecte/
sau https://www.instagram.com/accesoriipentruevenimente/











Recunosc că sunt înnebunită după bijuterii, indiferent dacă e de argint, aur sau handmade și după pietre semiprețioase. Așa că anul trecut de Crăciun m-am aprovizionat cu câteva mărgele și pietre semiprețioase și m-am apucat de treabă 🙂
Aceste sunt primele brățări de culoare albastră (culoarea mea preferată 🙂 ), iar restul bijuteriilor le voi publica în următoarele postări (rând pe rând) 🙂

Dacă acuma 2 ani am făcut primul meu copăcel feng shui, care arată cât de cât a copac, acesta este al 2 lea dar este un copăcel mai special, un copăcel în formă de inimioară 🙂

Acest bol l-am primit de la mami, iar într-o zi când ștergeam praful l-am spart din greșeală, iar eu cum țin foarte mult la orice lucru primit, mi-a fost milă să-l arunc, așa că l-am lipit și l-am pictat în așa fel încât să ascuns crăpăturile.
Iar sticluța de mai jos ca să nu arate banal am pictat-o și pe aceasta, astfel încât să arate ca o vază micuță în care să pot pune flori micuțe, mai ales la primăvară, când apar ghioceii, viorelele și clopoțeii 🙂
Recomandarea mea e să nu aruncați lucrurile, ci redecorațile și refolosițile 😉

Dacă e tot vineri, azi vă recomand garnitură de cartofi cu orez și conopidă 🙂 .
Ingrediente:
♦ o conopidă
♦ cartofi
♦ orez
♦ curcuma (turmenic)
♦ boia
♦ sos de soia
♦ 3 căței de usturoi
♦ ulei de măsline
♦ sare
♦ piper
♦ 1 morcov
♦ semințe de in
♦ oregano
Preparare:
Într-o tavă se pune hârtia de copt și un pic de ulei de măsline.
Cartofii îi fierbem un pic separat, în apă cu sare, după care se taie cubulețe și se pun în tavă, iar peste se pune un pic de ulei măsline și oregano.
Apoi se adaugă și conopida care înainte am spălat-o bine și am tăiat-o feliuțe peste care am pus un pic de ulei de măsline, boia, piper, sos de soia, curcuma, usturoi. După care le-am pus la cuptor.
Între timp am călit o ceapă cu un morcov tăiat cubulețe peste care am pus orezul, un pic de apă și sare, că să fiarbă. Iar după ce a fiert orezul cu morcovul, am adăugat câteva semințe de in.
Și acesta este rezultatul 🙂
Iar ca desert merg câteva castane prăjite 😉
Vă doresc poftă bună! :*
Dacă ieri am scris că în următoarea postarea, adică cea de azi voi posta poze cu noul meu hobby, iată că a venit momentul să vă prezint primul meu tablou quilling, de care sunt foarte mândră că mi-a ieșit cât de cât bine, mai ales că am învățat totul din tutoriale și că este prima mea lucrare ( și în plus am mai făcut și eu o floricică pe care sincer nu am mai văzut-o nicăieri, adică e invenție proprie 🙂 și restul floricelelor pot să zic că sunt sunt unice pentru că fiecare are propriul stil și face floricele după propria imaginație, ca și orice alt lucru – de exemplu: în pictură fiecare om are propria imaginație și stil, în fotografie, în sculptură, în bucătărie și în orice altceva…… 😉 ).
Dacă în ultima vreme am avut un pic de timp liber, am zis să îmi dedic acest timp lucrurilor care îmi fac plăcere, adică: pictură, bijuterii handmade, câteva poze pe aici pe acolo, pictură pe sticlă și unui nou hobby (de care voi menționa în următoarea postare 😉 ).
Dacă în prima mea pictură am pictat două rațe mandarine, în a doua, doi îndrăgostiți sub cerul înstelat, în a treia, am pictat o EA în deșert (un fel de shooting în deșert….. sau fiecare ce imaginație are… 🙂 ).
Și dacă tot am ajuns în județul Hunedoara nu aveam cum să ratez Castelul Corvinilor, un castel situat în „top 10 destinații de basm din Europa”.
Și dacă într-adevăr sunteți curioși de frumusețea lui, puteți să-l vizitați ( chiar vi-l recomand ) sau să vă uitați la cele câteva poze pe care le voi posta (doar că una e realilatea și alta e poza, nu se compară).
Dacă în articolul trecut „am călătorit” în câteva locuri minunate, de data aceasta voi posta câteva poze dintr-un loc din care nu ai mai vrea să te întorci niciodată ( cel puțin eu așa am simțit), un loc care nici nu se poate descrie în cuvinte, un colț de rai, o oază de liniște sufletească, într-un cuvânt Mănăstirea de la Prislop.
Odată ce ai ajuns acolo, de parcă toate grijile dispar, oboseala dispare chiar dacă ai venit de la sute de km, simți o liniște sufletească, auzi doar ciripitul păsărilor, ești fascinat de acele peisaje mirifice, de rădăcinile de copac sub formă de scări care parcă ar fi special proiectate ( și totuși sunt crescute natural, de la mama natură ) pentru ai ajuta pe oameni să coboare către Peștera Sfântului Ioan de la Prislop…… și cum am mai scris mai sus nu se poate descrie în cuvinte tot ce simți acolo, nu se poate arată în poze tot ce vezi acolo, e un loc de nedescris, UN COLȚ DE RAI…..
Mai multe poze puteți vedea și pe blogu tatălui meu: https://dimaioannaturasiviata.wordpress.com/, pe următoarele link-uri:
Padurea de la Manastirea Prislop,o oaza de liniste sufleteasca
Dacă data trecută am postat câteva poze din Rezervația Naturală Dealul Sării și v-am promis că voi reveni cu alte poze din alte trei locuri minunate, iată că a venit momentul să postez acele poze, mai exact din Mediaș, Sibiu și Geoagiu Băi 🙂 .
Iar pentru final voi posta o mică filmare de la Cascada Clocota 🙂
Mai multe poze puteți vedea și pe blogu tatălui meu: https://dimaioannaturasiviata.wordpress.com/, pe următoarele link-uri:
Și dacă tot a venit toamna cea mohorâtă și friguroasă, mă gândesc cu nostalgie la vara cea călduroasă, plăcută și la concediu care a trecut cât ai clipi 😦 .
Și dacă tot am pomenit de vară și de concediu aș vrea să vă arăt câteva poze de prin locurile pe unde am cutreierat…
Primul loc, cel mai aproape de unde locuiesc, este Praidul (unde bine știți că se află Ștrandul, Salina și Rezervația Naturală Dealul Sării ).
În acest articol voi posta câteva poze doar din Rezervația Naturală Dealul Sării ( pe care din păcate nu am parcurs-o pe toată din cauza caniculei, dar poate mă voi revanșa la anul 🙂 , sper că o să vă placă 🙂 )
Am selectat doar câteva poze din acest loc minunat, dar mai multe poze puteți vedea pe blogul tatălui meu https://dimaioannaturasiviata.wordpress.com/ , pe următoarele link-uri:
Data viitoare voi posta poze din alte trei locuri minunate pe care merită să le vizitați cel puțin odată în viață 😉
Nu știu vouă cum vă place să vă răsfățați la sfârșit de săptămână, mai ales când vă treziți, însă eu știu că ador fructele și nu le-aș da pentru nimica în lume, de aceea sâmbătă și duminică când mă trezesc îmi place să mănânc o salată cât mai bogată de fructe ( că numai atunci am mai mult timp ca să savurez întreaga salată, fără grabă, liniștită ).
Iar cum în acest sfârșit de săptămână m-a chinuit un pic talentul am zis să încerc o salată un pic mai altfel ( nu una obișnuită, simplă ) 🙂
Cum vi se pare? ;;)
Fiind mai curioasă din fire şi aflându-mă la cumpărături, am pus ochii pe câteva fructe exotice (eu mai mult le-aş spune legume decât fructe, mai ales la kiwano şi physalis alkekengi).
Kiwano
sau cucumis metuliferus, melano, pepenele cu coarne, castravete african cu coarne, pepenele jeleu, pikano. 
Este de culoare verde sau portocalie.
Se foloseşte în salate.
Se consumă atât miezul cât şi coaja, dar după părerea mea se consumă doar miezul (dar cine consumă la castravete coaja, poate să consume şi la kiwano, dar să taie jos coarnele), iar gustul este de castravete (cel puţin kiwano ce l-am consumat eu avea gust de castravete).
Physalis alkekengi
sau floarea lampion, lampion chinezesc, păpălău.
Este de culoare alb-gălbui.
Se foloseşte în salate, sandwich-uri, etc.
Se consumă în întregime
și are un gust dulce-acrișor (după părerea mea ar fi o combinație între roșii și agreșe, eu așa am simțit 🙂 ).
Fructul de cactus
sau smochina chumbo, opuntia ficus-indica.
Este de culoare galben-portocaliu-roșiatic.
Se foloseşte în salate de fructe, în cosmetică, se poate face gem, suc, etc.
Se consumă doar miezul și se curăță cu mănuși din cauza țepilor 😀 (iar la gust nu pot să scriu nimica pentru că eu nu am simțiț nici un gust 😦 , poate sunteți voi mai norocoși 🙂 ).

Dacă ieri am scris despre pandantive cu pietre semipreţioase, azi voi publica câteva brăţări şi seturi de bijuterii (simple sau cu pietre semipreţioase) făcute tot de mine, în ideea că poate voi ajuta pe cineva care are acest hobby să se inspire şi să facă seturi şi brăţări şi mai frumoase 🙂 .
Dacă tot s-a instalat iarna, iar temperaturile au scăzut, o să vedem în curând şi oameni gripaţi, mai ales cei căror imunitate e foarte scăzută. Dar dacă sunteţi printre cei cărora le plac fructele, atunci sunteţi norocoşi (mie una îmi plac foarte mult fructele, nu le-aş da pentru toată carnea din lume 😀 ) .
Iar în lista mea de preferinţe am adăugat un nou fruct (pe care l-am descoperit anul trecut, în această perioadă). El este kaki, hurma sau persimmon, care e foarte bun pentru imunitate.
Fructul kaki este de culoare portocalie, se aseamănă cu o roşie, are gust de piersică-pepene galben, dar parcă totuşi nu e nici una. Are un gust ciudat dar delicios. Se mănâncă tot cu coajă, nu are sâmburi.
În afară de imunitate fructul kaki mai este bun pentru cei care suferă de aciditate gastrică, îmbunătăţeşte acuitatea vizuală prin conţinutul ridicat de vitamina A, previne apariţia cancerului, alungă oboseală, combate depresia, accelerează creşterea unghiilor şi a părului, întinereşte aspectul pielii.
Este bogat în antioxidanţi, nutrienţi, vitamine (A, P, C şi din complexul vitaminelor B), minerale (Sodiu, Potasiu, Magneziu, Seleniu, Calciu, cantităţi mici de Fier şi Zinc ), proteine, acizi organici, glucide, carbohidraţi.
Merită să încercaţi măcar o dată acest fruct minunat, cu siguranţă nu veţi regreta 😉
Dacă data trecută am publicat primul meu pandantiv îmbrăcat în sârmă, pe care ulterior l-am făcut cadou, am zis să mai încerc să meşteresc câte ceva, dacă tot am câteva pietricele semipreţioase cumpărate anul trecut la un târg de Pietre semipreţioase (şi aşa tot m-am necăjit că nu voi putea să le folosesc niciodata ca pandantive pentru că sunt destul de mici ca dimensiune. Dar chinuindu-mă puţin… ceva, ceva a ieşit 🙂 ). Nu e cine ştie ce (am văzut lucrări mult mai frumoase), dar pentru început eu zic că e cât de cât ok, decât să stea pietricele nefolosite în sertar.

















Dacă tot m-am apucat de acest hobby, am încercat şi o nouă variantă, adică să invelesc piatra în sârmă ( bineîţeles la insistenţa unei colege care îşi dorea de ziua ei un pandantiv învelit în sârmă. Deşi ştia că nu am mai încercat această variantă, mi-a spus măcar să încerc, aşa că i-am ascultat sfatul şi s-a născut acest pandantiv).
Când te chinuie talentul 3 sau un al 3 lea hobby
Dacă primul hobby este fotografiatul, al 2 lea pictura, al 3 lea ar fi handmade.
Plăcerea de a combina bijuteriile şi de a le schimba mereu mi-a stârnit curiozitatea să văd dacă mă pricep sau nu. Nu mi-am făcut foarte multe bijuterii, dar ceva, ceva am meşterit şi eu :).
Iar cum îmi plac câteva obiecte din feng shui, am încercat să fac şi eu un copăcel feng shui ( chiar ieri l-am terminat 🙂 ), ( apropo sunt doar o amatoare, ca de obicei 🙂 ).
Aştept părerile voastre şi dacă cineva mai are acest hobby, aştept să-mi împărtăşească ideile 😉
Cum am mai scris într-un alt articol, că îmi place să imortalizez clipele frumoase prin fotografiere şi că este primul meu hobby preferat, vă mai adaug o foarte mică părticică din câteva poze ( mai multe puteţi vedea pe https://www.facebook.com/pages/Giulias-world/124806930926210 ) de-ale mele amatorii…. care sper să vă placă 🙂
Dacă cumva mai este vreun amator ca şi mine şi vrea să îmi împărtăşească minunăţiile ce le pozează, cu cea mai mare plăcere mă voi uita la acele minunăţii 😉
Având în vedere că am ajuns în prag de Sărbătoare, iar cadourile curg gârlă de la mic la mare…. ( mai ales la copilaşii cuminţi care îl aşteaptă cu mult drag pe Moş Crăciun cu sacul plin), se pare că şi eu am meritat şi anul acesta un cadou… dar un cadou mai special, (de la tati meu drag, care mi-a făcut o cutie pentru bijuterii cu mânuţele lui ).
De ce zic special…? Pentru că orice alt cadou super scump nu valorează atât cât valorează un cadou făcut cu mâinile tale şi mai ales făcut şi dăruit din tot sufletul şi din toată inima.
Acuma câteva zile pe când eram la cumpărături am zărit ceva fructe mai ciudate şi tot odată interesante aşa că m-am hotărât să-mi iau câteva bucăţi să văd ce gust au…. şi sincer chiar nu îmi pare rău.
Au gust de socadă ( părerea mea, pentru că în alte articole am citit că ar avea alt gust, dar cum părerile sunt înpărţite şi gusturile la fel… aştept şi părerea voastră 😀 ).
Să mănânci pe timp de iarnă ceva cu gust de socadă şi tot odată şi proaspăt ( şi să nu fie nici ceva chimical, cu E-uri, etc) este un deliciu total…
Ca să puteţi consuma litchia, prima dată îndepărtaţi coaja rozalie cu ţepi şi o să vedeţi fructul cel alb – cărnos, iar in mijloc are un sâmbure mare ( asemănătoare cu o ghindă – părerea mea 😀 ), care nu se consumă pentru că este otrăvitor.
Din câte am mai citit acest fruct conţine vitamina C, calciu, fier, potasiu, magneziu, fosfor, riboflavina ( vitamina B2 ), tiamină ( vitamina B1 ), niacină ( vitamina B3), zaharuri, proteine şi grăsimi.
Dacă aţi consumat sau veţi consuma litchii, aştept părerile voastre despre aceste fructe exotice… 😉
Dacă data trecută m-a chinuit talentul cu o pictură, de data aceasta m-a chinuit talentul cu o ramă foto făcută din paie ( primul meu experiment ). Mie îmi place ce a ieşit… 🙂 , sper că şi vouă .
Iar pe voi vă aştept cu nişte idei, talente noi … 😉
Presupun că fiecare om are câte un hobby….
Mie de exemplu îmi place tot ce e legat de frumos…. adică natura, florile, animalele, peisajele, un răsărit sau un apus frumos, norii pufoşi şi multe altele. Şi ca să pot să-mi amintesc din când în când de aceste lucruri frumoase îmi place să imortalizez momentul prin fotografiere.
Nu am un aparat performant, dar d
acă amintirea rămâne e ok şi aşa. 🙂
Pe lângă a face fotografii mai am şi alte hobby-uri dar despre asta vă voi povesti altădată.
Până atunci am să postez câteva poze care sper să vă placă şi sper că şi voi o să-mi împărtăşiţi hobby-urile voastre. 🙂
Păţanie cu propolis
De ceva vremea fac o cură cu tinctură de propolis, în fiecare dimineaţă pe stomacul gol cu un pic de miere. Dar într-una din zile m-am gândit să nu mai pun miere că cică ar avea efect mai puternic ( mai bun ).
MARE GREŞEALĂ!!! Singurul lucru ce am reuşit să fac a fost să-mi irit gâtul rău de tot…. nu mai puteam să înghit, gâtul îmi era roşu de numa…. Noroc că apoi am mâncat o felie cu pâine cu unt şi cu miere şi mi-a trecut şi durerea şi imflamaţia.
Deci dacă vreţi să încercaţi ceva extrem gândiţi-vă de 2 ori înainte! 🙂
Răsfăţ de weekend
Dacă tot e încă weekend, eu zic că ar trebui să ne răsfăţăm, aşa pe ultima sută de metri, nu?
Eu azi am vrut să combin un pic gustul de dulce cu gustul sărat şi a ieşit ceva extraordinar…. adică Raffaello ( de casă ) şi migdale sărate şi prăjite, un deliciu total şi un răsfăţ de milioane…. 🙂
Voi cum vă răsfăţaţi?

Ce faci în situaţiile când te chinuie talentul……..? Păi te apuci te treabă, să vezi ce va ieşi din aşa zisu „ talent ”.
În una din aceste zile îmi era un dor nebun să pictez ceva, orice, numai să iau pensula în mână ( ţin să menţionez că n-am mai pictat din clasa a 8 a, adică de 14 ani buni).
Nu sunt AS la acest capitol, dar îmi face o deosebită plăcere să mă joc cu culorile şi să văd ce iese la final.
Eu zic că e un hobby frumos, la fel ca şi fotografia, muzica, etc…
Voi ce fel de hobby-uri aveţi sau ce anume vă chinuie talentul? 🙂
Prăjitură cu cremă de brânză de vaci
Îţi trebuie pentru blat:
■ 6 ouă
■ 6 linguri zahăr
■ 6 linguri făină
■ ½ praf de copt
■ coaja rasă de la o lămâie
Îţi trebuie pentru cremă:
■ 400 g brânză de vaci
■ 1 pachet de praf de cremă cu gust de vanilie
■ 2 pliculeţe zahăr vanilat
■ 200 g zahăr
■ 2 ouă
■ coaja rasă de la o lămâie
■ 1 pachet de stafide
■ 1 linguriţă gelatină
■ 1 pachet de praf de spumă cu gust de frişcă
■ 1 pachet de praf de spumă cu gust de căpşuni
Se pregăteşte în felul următor:
1. Separăm ouăle, batem albuşurile, frecăm gălbenuşurile cu zahărul.
Amestecăm albuşurile cu gălbenuşurile, adăugăm făina, praful de copt şi coaja de lămâie.
Conţinutul îl punem într-o tavă tapetată cu margarină şi făină după care îl punem la prăjit.
După ce se răceşte îl tăiem în două. O parte o punem înapoi în tavă iar cealaltă parte o punem deoparte.
2. Se bat spumă albuşurile, cele 2 gălbenuşuri le amestecăm cu zahărul şi zahărul vanilat apoi le amestecăm bine cu brânza de vaci, coaja de lămâie şi praful de spumă cu gust de frişcă (care se prepară conform instrucţiunilor).
Se dizolvă gelatina în apă conform instrucţiunilor de pe ambalaj şi se amestecă cu brânza de vaci şi stafidele.
Praful de cremă cu gust de vanilie se prepară după instrucţiunile de pe ambalaj.
Cele două creme se amestecă (crema de brânză de vaci şi crema cu gust de vanilie).
Crema obţinută se pune peste primul blat iar cu cel de al 2 lea se acoperă.
Praful de spumă cu gust de căpşuni se prepară după instrucţiunile de pe ambalaj şi se pune deasupra blatului.
Azi fiind o zi mai liniştită ( din punctul meu de vedere), ca de obicei m-am gândit să scriu despre o floare mai specială, pe care am primit-o anul trecut de ziua mea de la o persoană la fel de specială, cea mai bună prietenă Delia.
Ştiind că florile mele preferate sunt trandafirii galbeni, mi-a dărui această minunăţie de floare HIBISCUS ( sau trandafir japonez), dar de culoare portocalie ( galben sau portocaliu, tot minunată e).
De atunci tot aşteptam să crească dar mai ales să înflorească. De crescut a crescut, bobocei a făcut, şi spre bucuria mea chiar de ziua Floriilor, a şi înflorit.
Şi nu numai că e foarte frumoasă ci e şi foarte eficientă. Tot de la Deli am aflat că după ce îi cad florile, se pun la uscat şi se face ceai, care ajută la reducerea tensiunii arteriale, a colesterolului şi chiar a greutăţii. Ajută persoanele care suferă de afecţiuni ale inimii, precum şi pe cei care au probleme circulatorii. Acesta mai conţine şi vitamina C, ajutând în combaterea răcelii, a infecţiilor, ajută pentru întărirea sistemului imunitar. Este un anti – cancerigen şi antimicrobian.
Pentru persoanele cu o tensiune arterială scăzută, femeile însărcinate sau care alăptează, este contra indicat să consume ceai de hibiscus.
Îţi trebuie:
● 10 mere întregi
● 6 linguri zahăr
● 75 g unt
Îţi trebuie pentru blat:
● 6 ouă
● 6 linguri zahăr
● 6 linguri făină
● 6 linguri apă rece
● 2 pliculeţe zahăr vanilat
● coaja rasă de la o lămâie
Îţi trebuie pentru sirop:
● 100 g zahăr
● 100 ml apă
● 400 g frişcă pentru ornat
● 2 linguri rom
Îţi trebuie pentru decor:
● portocale şi kiwi
Se pregăteşte în felul următor:
Cureţi merele de coajă şi le scobeşti cu ajutorul unui cuţit ascuţit.
Le pui 5 minute în apă cu puţină sare, care clocoteşte.
Scoţi merele şi le laşi la scurs, timp în care pui zahărul într-o cratiţă cu pereţii înalţi şi îl laşi să se caramelizeze până când devine arămiu.
Adaugi untul şi îl întinzi pe toată suprafaţa cratiţei. Laşi puţin să se răcească, iar merele scurse le aşezi unele lângă altele.
Baţi albuşurile spumă tare cu zahărul şi cu apă rece, adaugi treptat gălbenuşurile, zahărul vanilat şi coaja de lămâie. Încorporezi bine totul în spuma de albuşuri şi adaugi spuma peste merele din cratiţă. Dai la cuptor.
Îţi trebuie pentru blat:
■ 200 g nucă
■ 6 albuşuri
■ 6 linguri zahăr
■ 4 linguri nucă măcinată
■ 2 linguri făină
■ o cutie cremă de ciocolată de 200 g
Îţi trebuie pentru cremă:
■ 6 gălbenuşuri
■ 15 linguri zahăr
■ 2 plicuri praf de budincă de vanilie
■ 6 linguri lapte
■ 1 ½ pachet margarină cub
■ 100 g nucă de cocos
■ 3 plicuri de cafea instant 3 in 1
■ 1 pachet biscuiţi
■ 250 g frişcă
Se pregăteşte în felul următor:
Cele 6 albuşuri le baţi cu 6 linguri zahăr. După ce devin spumă, adaugi 4 linguri nucă măcinată şi 2 linguri făină. Ungi o tavă cu unt şi o tapezi cu făină, apoi presari cele 200 g nucă tăiată şi prăjită. Peste nucă, torni compoziţia de albuşuri. Laşi la copt 25 minute, după care scoţi blatul din tavă cu nucile în sus, şi îl ungi cu crema de ciocolată. Pentru cremă, freci 6 gălbenuşuri cu 12 linguri zahăr, 2 budinci de vanilie (gata preparate după instrucţiunile de pe plic), 6 linguri lapte şi le baţi pe aburi. Împarţi crema rece în 2 părţi egale. În una dintre ele pui 100 g nucă de cocos, iar în celaltă, pui 3 plicuri cafea instant cu 3 linguri de zahăr. Peste crema de ciocolată pui crema de cocos, iar peste ea, aşezi biscuiţi înmuiaţi în cafea fiartă. Peste biscuiţi, pui crema cu cafea, iar deasupra frişcă.
Cel mai bun remediu pentru răceală
Într-una din zile am dat fuga până la un hipermarket din oraş, am luat tot felu de chestii şi când am ajuns la raionul de fructe, mai exact la lămâi am rămas puţin surprinsă de faptul că se vinde un nou remediu pentru răceală, adică 2 în 1 – lămâi şi ceapă.
Ce mai…. deştepţi cei care au ambalat lămâiele şi tot odată pricepuţi, afacere garantată… 😉
Şi sincer nu m-am putu abţine să nu fac măcar 2 poze cu noile remedii pentru răceală 😀
Nostalgia sfârşitului de liceu
Îmi amintesc cu nostalgie de anul când am terminat liceul şi am mers la mai mulţi profesori acasă ca să le cântăm “ Gaudeamus igitur “ (la noi în ardeal aşa se procedează, iar după părerea mea e un obicei foarte frumos, într-adevăr obositor pentru că vreo câteva săptămâni nu apuci decât să dormi maxim 1-2 ore, dar merită, sunt amintiri foarte frumoase), ştiu că înainte cu o zi de banchet ( nu mai ştiu ora exactă când am ajuns acasă), dar dimineţa ceasul nu l-am auzit, la coafor am întârziat şi la chef la fel…. în fine oricum nu asta era ideea principală, ci lucru care m-a remarcat şi tot odată m-a surprins, în seara când am fost la o profesoară acasă şi când eram gata de plecare, eu am rămas printre ultimii cu încă câţiva colegi, iar soţul profesoarei ne-a urat multă baftă la bac şi în viaţă, iar mie mi-a spus că sunt ca o esenţă de parfum foarte rar pe care îl poţi mirosi dar nu-l poţi atinge şi care trebuie pus într-o vitrină ca să nu se spargă (nu prea am înţeles de ce mi-a zis acest lucru, mai ales mie, dintre atâtea fete, dar în fine…), oricum mi-a rămas tipărit în minte acest lucru, chiar şi după atâţia ani.
Mi-am adus aminte de această întâmplare din urma unui comentariu frumos pe care l-am primit la un articol anterior scris pe un alt blog.
Tort cu cireşe
Îţi trebuie pentru blat:
● 8 ouă
● 8 linguri făină
● 8 linguri zahăr
Îţi trebuie pentru umplutură:
● 300 g smântână grasă
● 100 g zahăr pudră
● 1 esenţă de vanilie
● 300 g cireşe
Îţi trebuie pentru sirop:
● 250 ml apă
● 200 g zahăr
● 1 esenţă de vanilie
Îţi trebuie pentru decor:
● 300 g frişcă
● 100 g alune nesărate
● 300 g cireşe
● 1 plic gelatină roşie
Se pregăteşte în felul următor:
1. Se freacă gălbenuşurile cu zahărul, se bat albuşurile spumă cu un praf de sare şi se adaugă în prima compoziţie. Se încorporează făina cu grijă, amestecând de jos în sus, şi se toarnă aluatul într-o formă de tort unsă şi tapetată. Se introduce la cuptor pentru 30 de minute, după care se lasă la răcit.
2. Se bate smântâna cu zahărul pudră şi cu esenţa de vanilie. Se spală cireşele, li se scot sâmburii şi se pun la scurs.
3. Se taie blatul în două, se însiropează cu un sirop făcut din apă, zahăr şi esenţă de vanilie, se toarnă crema de smântână, se pun cireşele fără sâmburi şi se aşază a doua parte de blat însiropată.
4. Se îmbracă tortul în frişcă, marginile se tapetează cu alune pisate şi deasupra se fac cu poşul floricele din frişcă. Se pun 300 g de cireşe curăţate de sâmburi şi peste ele se toarnă gelatina roşie preparată conform instrucţiunilor de pe ambalaj. Se dă la rece pentru două ore.
Cireşele
Legenda spune că cireşele ar fi fost aduse din Asia de romani, care le cultivau la malul Mării Negre. În Franţa medievală erau foarte apreciate, regele Ludovic al XV-lea încurajând cultivarea lor.
Cireşele conţin 90% apă, vitaminele A, B2, C, calciu şi magneziu, acizi organici, pectine, săruri de fier, fosfor, clor, sulf. Ele mai conţin acid elagic, o substanţă anticancerigenă. În plus, au proprietăţi diuretice prin conţinutul de potasiu, iar fibrele stimulează digestia. Pe vremuri, extractul din sâmburi de cireşe era folosit în tratarea reumatismului şi pentru eliminarea pietrelor de la rinichi.
Ieri noapte nu prea am avut somn aşa că după ora 03:00 noaptea am ieşit pe balcon ca să iau aer şi să privesc stelele.
Pe timp de vară CARUL MARE e poziţionat pe partea unde e balconul, aşa că atunci când ies pe balcon am o privelişte minunată. Am vrut să o pozez, dar din păcate cum aparatul nu e foarte performant nu am reuşit….. decât să-i admir frumuseţea, alături de celelalte minunăţii ale UNIVERSULUI…
De când eram mică adoram aceste minunăţii ale cerului, uneori chiar urcam cu tati sus pe bloc ca să le vedem mai bine, când mergem seara pe stradă tot cu ochii la stele eram şi evident când nopţile nu pot dormi ies pe balcon sau îmi deschid larg geamul şi le privesc cu mult drag, iar uneori aştept cu nerăbdare să văd o stea căzătoare ca să-mi pun o dorinţă sau o stea călătoare să văd încotro se îndreaptă şi cum încet se stinge în UNIVERS…
by Giulya
Animăluţele mele dragi
În acest mic videoclip am selectat câteva poze cu câteva animăluţe dragi mie care întotdeauna când mă duc la ţară, mă aşteaptă cu mult drag şi sunt foarte fericire să mă vadă, mai ales prăpăditu de Maci, căţeluşu meu scump care de abia aşteaptă să mă duc ca să ne putem juca.
Mai nou e puţin gelos pe cele 3 pisicuţe care nu de mult şi-au deschis ochişorii spre o nouă viaţă… dar sper să se obişnuiască cu ideea pentru că eu mă voi dedica fiecărui sufleţel în parte.
by Dima Ioana
Ziua Internaţională a Copilului
1 Iunie este Ziua Internaţională a Copilului. Acest eveniment se sărbătoreşte pete tot în lume, dar în zile diferite. Organizată pentru prima dată în Turcia, pe 23 aprilie 1920, cinci ani mai târziu, în 1925, la Geneva, reprezentaţii a 54 de state din întreaga lume au participat la “ Conferinţa Mondială pentru Bunăstarea Copilului ”, unde a fost elaborată “ Declaraţia privind Protecţia Copilului ”, axată pe combaterea sărăciei, a exploatării copiilor şi pe asigurarea educaţiei. Ideea de a avea o zi internaţională a copiilor a fost adoptată de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite în anul 1954, fiind stabilită pentru a încuraja şi celelalte ţări din lume să stabilească o zi pentru această sărbătoare.
Ziua de 1 iunie a fost aleasă pentru a sărbători ziua copilului, de multe ţări. În altele, se sărbătoreşte în zile diferite: în India se sărbătoreşte pe data de 14 noiembrie, în Japonia şi Coreea de Sud se sărbătoreşte pe 5 mai, în Ungaria se sărbătoreşte în ultima duminică a lunii mai, iar în Turcia pe data de 23 aprilie.
Ziua Internaţională a Copilului promovează două idei.
Prima dintre ele este legată de schimbul reciproc şi de a-i face pe copii să înteleagă acest concept, iar a doua idee este iniţierea unei acţiuni de a promova bunăstarea copiilor din toată lumea.
În România, ziua de 1 iunie este o zi cu totul specială. Copiii primesc cadouri şi îşi petrec ziua în compania părinţilor. Cu această ocazie, toţi copiii sunt aşteptaţi în parcuri şi sunt organizate spectacole pentru ei.
Multe bucurii sunt pregătite pentru copii în această zi: baloane colorate, jucării, dulciuri, hăinuţe noi, prieteni noi, jocuri şi distracţii, pictură, dansuri, plimbări, desene pe asfalt, filme, piese de teatru, urări, felicitări. Pentru această zi specială, părinţii pot pregăti preparate haioase, care să-i atragă.
Ziua copilului este astfel un prilej pentru părinţi de a retrăi copilăria şi de a petrece o zi minunată alături de cei mici, iar pentru copii este ocazie de a se distra, alături de părinţi şi prieteni.
Inimioară cu fructe
Îţi trebuie:
♥ 150 g căpşuni
♥ 100 g struguri
♥ 200 g compot de piersici
♥ 150 g compot de ananas
♥ 400 ml zeama de la compotul de piersici
♥ 1 lingură de zahăr
♥ 1 lingură zeamă de lamâie
♥ 30 g gelatină
Se pregăteşte în felul următor:
Curăţăm căpşunile,strugurii şi le spălăm.
Căpşunile, piersicile şi ananasul le tăiem bucăţele.
În zeama de compot adăugăm zahărul şi zeama de lamâie, după care adăugăm gelatina.
Le amestecăm pe aragaz dar nu le fierbem, doar le încălzim amestecândule, după care le lăsăm să se răcească.
După ce s-a răcit un pic compoziţia, jumătate din ea o punem în formele de inimioare, după care le punem în frigider şi le lăsăm să se răcească bine.
După ce s-a răcit bine compoziţia, o scoatem din frigider şi adăugăm bucăţile de fructe, iar peste turnăm cealaltă jumatată din compoziţia de gelatină, după care le punem înapoi în frigider.
După ce s-a răcit de tot, le servim pe o farfurioară sau în formele de inimioare.
Putem adauga şi sos de vanilie.
Prăjitură cu căpşuni
Îţi trebuie pentru blat:
● 6 ouă
● 150 g zahăr
● 200 g făină + pentru tavă
● 1 plic zahăr vanilat
● 1 linguriţă praf de cop
● margarină pentru tavă
Îţi trebuie pentru umplutură:
● 20 g gelatină
● 750 g căpşuni proaspete
● 800 g frişcă
● 200 g zahăr
Îţi trebuie pentru decor:
● 300 ml zeamă de căpşuni
● 20 g foi de gelatină
● colorant alimentar de culoare roşie
Se pregăteşte în felul următor:
1. Amestecăm ouăle cu zăhărul, cu ajutorul mixerului, adăugăm făina, praful de copt şi zahărul vanilat. Conţinutul îl punem într-o tavă tapetată cu margarină şi făină după care îl punem la prăjit.
După ce se răceşte îl tăiem în două. O parte o punem înapoi în tavă iar cealaltă parte o punem deoparte.
2. Pregătim gelatina conform instrucţiunilor de pe ambalaj.
1/3 din căpşuni îl pasteurizăm.
Batem frişca, adăugăm zahărul, gelatina, pasta de căpşuni şi căpşuni tăiate în două.
Toată compoziţia o turnăm în tavă şi o acoperim cu al 2 lea blat.
Îl punem timp de 30 de minute la frigider.
3. Zeama de căşuni o încălzim până la 600, topim gelatina în zeamă şi adăugăm un pic de colorant alimentar.
După ce se topesc toate, le luăm jos de pe foc şi le lăsăm un pic să se răcească după care le turnăm peste prăjitură şi le lăsăm să se întărească.
La servire le ornăm cu bucăţi de căpşuni.

















































































































































































































































































Giulia's world – O carte deschisa
Giulia's world – Povestiri cu prichindei
Dima Ioan – Natură şi viaţă


Lady's




