graiviu

Citeam zilele trecute aici despre un proiect de lege foarte interesant: o mână de PDL-iști dau curs unui proiect de lege menit să eticheteze femeile care optează pentru avort drept criminale. PDL-ul nu își asumă proiectul ca formațiune, dar nu asta contează.

Ce vreau să evidențiez aici este faptul că, pe principiul imaginilor șoc de pe pachetele de țigări, doi parlamentari propun „consilierea șoc”. Să vă explic procesul:

1. rămâi gravidă
2. optezi pentru avort
3. ginecologul îți zice că nu poți face acest pas până nu participi minim la o ședință de consiliere (bine-nțeles că nu ai nici o garanție că după o ședință poți face avortul, rămâne la latitudinea „consilierului” dacă o ședință a fost suficient)
4. primești avizul/acordul pentru a face acest pas

Ceea ce mă uimește este modelul terapeutic al consilierii: nu tu o discuție, acolo, cu un psihoterapeut despre efectele psihologice sau un ginecolog despre efectele fizice, ci vizualizarea unei serii de clipuri despre efectele avortului. Un astfel de clip descrie procesul ca o crimă împotriva dreptului la viață a copilului, transformând automat femeia care se află în fața unei astfel de decizii (de a recurge la avort) într-o criminală.

Dacă în alte state europene, dreptul la viață se protejează prin procese legislative care susțin financiar noua mămică și copilul, la noi se recurge la presarea și mai puternică a femeii, că doar noi nu avem toți drepturi egale, nu?

Personal, nu sunt de acord cu avortul, dar pot să înțeleg motivațiile care stau la baza lui.

Până una alta, aștept și eu un proiect de lege care să susțină femeile aflate în situația de graviditate neplanificată/extamaritală șamd, care să conțină cel puțin câteva puncte cheie:

• susținere financiară din partea statului – ANL-uri, alocații pentru tinerele mame și copii (și prin alocații nu mă refer la batjocura de acum prin care nu reușești să asiguri nici măcar copilului scutece și mâncare pentru o lună, ci la un salar decent până la ieșirea din perioada maternității și angajare sau până la finalizarea studiilor, după caz)
• creșe și grădinițe gratuite pentru tinerele mame care optează pentru continuarea studiilor
• măsuri mult mai drastice pentru tații care uită în mod convenabil că responsabilitatea se împarte la 2
• gratuitate de școlarizare pentru copiii din familii uniparentale
• proiect de lege pentru încadrarea mamelor în câmpul muncii (vedem cu toții că angajatorii te preferă „fără obligații”; frumos ar fi să se decidă ca fiecare companie să aibă un număr minim de angajate „cu obligații”)

Pe scurt, condamn acest proiect din simplul motiv că în loc să sprijine femeile, le condamnă. Adică tu, ca femeie, ești o criminală pentru că faci avort. Nu contează că dacă alegi să păstrezi sarcina nu ai din ce să te întreții nici pe tine, darmite încă un suflet, nu ai posibilitatea și sprijinul necesar să începi/continui o carieră, îți asumi SINGURĂ responsabilitatea nașterii și creșterii unui copil și că întâmpini și dificultăți la angajare că doar nimeni nu sancționează angajatorii dacă te întreabă de obligațiile personale (și doar ei n-or fi proști să zică că nu te-au angajat că ai copil).

Tu ești etichetată drept criminală, (culmea!) printr-un proiect de lege, te sperie la culme cu niște informații mai mult sau mai puțin eronate (fapt care te marchează psihologic mai puternic decât evenimentul în sine) și astea toate sub egida dreptului la viață.

În măsura în care, ca femeie, ești constrânsă de împrejurări să faci un asemenea pas (nu știu cât se apropie de realitate părerea mea despre subiect, dar nu pot să percep faptul că o femeie independentă, cu posibilități financiare și curaj să facă față ostracizării societății ar face avort pe bandă) nu pot să înțeleg cum gândesc unii oameni situația (și pren unii oameni mă refer la cei 2 care a propus proiectul de lege și cei 50 care l-au semnat): în situația unei sarcini imprevizibile care ridică pobleme/responsabilități unei femei hai să mai scoatem încă o lege care să-i îngreuneze situația

Mi se pare discriminare vădită, un gest reprobabil și o jignire majoră adusă la adresa statutului femeii în societatea noastră. Pentru cei care încă nu au realizat, dați-mi voie să v-o spun direct:

• suntem oameni cu drepturi egale, nu cârpe cu care să ștergeți pe unde apucați pentru că nu sunteți voi în stare să ne creați condiții de trai egale cu ale bărbaților.

Probleme de organizare au fost din plin. Asta o știm cu toții. Chiar și cei care nici măcar nu s-au apropiat de secție.

De știut o știm, dar unii au aflat-o pe piele proprie. S-au creat cozi infernale între anumite intervale orare pentru că:

1. nu erau suficiente ștampile?
2. cabinele de vot nu erau suficient luminate?
3. votanții aveau nevoie de explicații suplimentare?
4. nu se știa cine la secție votează?
5. s-au creat tensiuni pentru că unii au venit la vot nu cu buletinul, ci cu cartea de alegător?

De fapt, toate variantele sunt corecte. Oamenii au fost pur și simplu dezinformați. Nu știau unde votează, nici măcar nu știau tot ce se votează. Iar pentru vârstnici, chiar și cu ochelari, le-a fost peste puteri să citească candidații de pe fișe. Unii se uitau după siglele partidelor și-au votat cu ce li se părea cunoscut.

Sincer, cred că ar fi trebuit să stea cineva să lămurească aceste detalii înainte de a-i trimite pe oameni în cabina de vot.

În plus, nu puțini au fost cei care au mers inițial să voteze unde votaseră înainte ca să afle că acolo nu mai e secție, au fost redirecționați spre secțiile din zonă doar ca să afle că, de fapt, trebuie să voteze la altă secție. Dar care? Nu se știa. Ce bine că s-au făcut afișele alea mari pe care erau trecute în ordine alfabetică secțiile de votare și nu străzile aferente. Nu de alta, dar dacă omul nu știe la ce secție votează, e mai ușor să caute adresa la care stă după denumirea secției de vot, nu?

Era la un moment dat o îndrumare care circula pe la noi, ceva de gen: nu fii indiferent, du-te la vot. N-a făcut rău cine a pornit-o, păcat că nu s-a ținut de treabă în continuare.

Mă simt nevoită să le spun celor care instigă la vot că nu e suficient să spui: du-te la vot! Spune-le oamenilor și unde.

Duminică, una dintre problemele întâmpinate la secțiile de votare a fost schimbarea lor. Oamenii nu știau unde e secția la care trebui să voteze pentru că s-a schimbat de rândul trecut și nu i-a anunțat nimeni.

Dați-mi voie să vă prezint un dialog între votant și reprezentantul secției de votare:

– De ce nu se mai votează unde s-a votat rândul trecut? Pe noi nu ne-a anunțat nimeni, măcar puteați să ne puneți ceva în poștă printre toate pliantele alea.

– Hai domnule că nu e așa departe.

N-o fi fost așa departe, dar pentru un tânăr de numai 81 de ani venit la vot sprijinindu-se de cârjă, sunt ferm convinsă că reprezenta o distanță destul de mare.

Veneau oamenii la vot și se așezau pe scaunele din hol să-și tragă o țârucă sufletul înainte să voteze. Nu de alta, dar pentru unii dintre noi 500 m este o distanță respectabilă, mai ales la boală și la bătrânețe, ziua-n amiaza mare, după ce ai ieșit de la biserică și afară e aproape irespirabil aerul.

Așa că, dragi instigatori la vot, nu vă cere nimeni să creați condiții, dar măcar spuneți-ne la ce să ne așteptăm.