hard work
Posted on: martie 18, 2010
grecoaica munceste din greu. revine pe aici cand are timp liber. pupici
mucenita mea
Posted on: martie 4, 2010
cand uitasem ca e martisorul…am primit o frezie. mi-am adus aminte de ghioceii infasurati un foi de toporasi, de tarabele pline de martisoare, de zambilele care erau sufocate de albinele inviate de primele raze ale primaverii, de mirosul mugurilor caisilor si de mucenicii bunicii mele. cand am plecat a ramas fara cuvinte. mi-a strans la piept odorul si in ochii micsorati de riduri am zarit o lacrima. „o sa mor si nu o sa va mai vad”, mi-a soptit. mi-a parut rau ca o las asa…cu dorul si cu candela aprinsa ,in fiecare zi, pentru noi. parca o vad cu „martul” prins la mana (ca sa aibe noroc de pui) si impletind la opturi pentru oala mareee mirosind a scortisoara si miere. pot sa spun ca ea este ..mucenita mea.
primul martisor
Posted on: februarie 23, 2010
- In: grecoaica
- 2 Comments
prin clasa intai am invatat sa confectionez un martisor. am rupt ciorapul mamei, am cumparat cateva plicuri de vopsea de oua, am furat imprumutat 4 paiete de pe poseta cu care se mandrea pe la nunti si o lita, de la tata din trusa de scule. aveam sa fac un fluture. a fost primul martisor facut de mana mea si daruit mamei. il pastreaza si acum intr-o cutie ruginita veterana de bijuterii. oare o putea sa zboare pana la mine?
maine, in orasul meu natal se verniseaza o expozitie de martisoare. am primit invitatia pe net. puteti voi sa o onorati in locul meu???
pissouri
Posted on: februarie 22, 2010
- In: cipru
- 6 Comments
este format din doua parti: bay si village. ultimul este asezat pe o colina. ajungi la el numai cu masina, strabatand serpentinele line, ca-n palma. strazile sunt cat sa treaca o singura masina iar casele, toate albe, sunt „aruncate” … dupa cum a gandit fiecare. unele sunt pe marginea prapastiei altele in varf. parchezi greu. cafenele sunt la tot pasul. la fel si tavernele cu fish meze (o portie de peste- de la cel mai mic pana la cel mai mare), sufla (frigarui) si zivania (tuica noastra) . toata lumea zambeste si saluta la tot pasul. nu cred ca de la zivania :))) lamaile si mandarinele stau sa cada din copaci iar caisii si piersicii au inflorit.
bay este cealalta parte a lui, langa mare. aici poti vizita hotelul columbia http://www.columbia-hotels.com/en/columbia_beach_hotel_cyprus– si te poti relaxa la tarmul marii turcoaz.
Acesta este pissouri, satul meu. noua mea casa:D
PS: imi iau angajament de pionier sa revin si cu poze
alabella
Posted on: februarie 20, 2010
- In: alabella
- 5 Comments
alarma telefonului suna naucitor, ca in fiecare dimineata. se intinde si o opreste cu un gest care a devenit obisnuinta. visa frumos. vrea sa mai stea macar o secunda intinsa. albul patruped ii linge degetele, frumos lacuite, de la picioare. zambeste. dupa 5 minute miroase a cafea. soarbe doua guri si se uita in oglinda. e neschimbata. ochii mari, nasul drept ca al unei zeite, buzele carnoase si parul negru lung incadrandu-i fata. cu o eleganta desavarsita isi trage dresul fin peste piciorul care parca e facut din acelasi material, se imbraca cu pantaloni si cu o camasa neagra. nu stie ce accesorii merg cu tinuta. se decide. se machiaza si iese. se indreapta catre urmatorul colt cu o atitudine de cadru didactic numai de ea stiuta. nu se supara cand aude atata galagie. s-a obisnuit cu ea. nu se enerveaza sa spuna „buna dimineata” de 50 de ori. face parte din viata ei.
Dupa ora 13 incepe un alt nivel. ca la jocurile pe calculator. e programata asa. sta cu castile pe urechi. e leonard cohen. spune ca nu asculta versurile melodiilor dar o zaresc fredonand refrenul „dance me to the end of love”. sta cu spatele drept in scaunul portocaliu si face o comunitate fericita. as vrea ca si ea sa fie la fel..
Afara e foarte frig. vine polei. trag o tigara pe fereastra de la bucatarie si imi iau din cui haina groasa. merg doar cativa pasi si bat la usa. vreau sa imi iau ramas bun. bat minute in sir, insa fara raspuns. nu dau atentie unei perechi de ochi curiosi si ma intorc acasa. maine plec.
Am revenit cu un blog pentru prieteni. era normal sa incep cu ea.
7 luni
Posted on: august 10, 2009
Am revenit la taste, asa cum ma indemna buna mea prietena, buburuza. 7 luni au trecut de cand nu am mai deschis blogul meu. S-au intamplat atatea in viata mea incat nu stiu cu ce sa incep. M-am lasat de radio, m-am luat de presa scrisa, am renuntat la oameni despre care credeam ca imi sunt prieteni, am „divortat” de o parte a vietii mele care a fost frumoasa, mi-am vopsit parul, sunt „obiectiva” , mi-am redecorat garsoniera, m-am aruncat în mare ca un copil la prima întâlnire cu valurile ei, mi-am mângâiat în fiecare secunda copilul şi i-am sarutat ochii, am sadit flori de piatra, am trecut Dunarea, am a treia pereche de fini, am descoperit fete noi ale persoanelor de langa mine, am ascultat piesele sufletului meu, mi-am luat ramas bun de la jumatatea mea. CE nu am facut? Nu mi-am rezolvat unele probleme cu cei care poate asteptau rezolvarea lor, nu m-am dat cu banana, nu i-am spus mamei cat de mult o iubesc, nu mi-am luat bilet la concertul Madonei, nu am gatit lasagne asa cum am promis, nu am avut curajul sa te urmez….
Good Luck, Mr. President!
Posted on: ianuarie 20, 2009
Barack Obama devine azi preşedintele Statelor Unite. Ceremoniile organizate pentru această ocazie au început de duminică seară, iar milioane de americani s-au îndreptat spre Washington, ca să fie martori ai evenimentelor. Antena 3 va transmite de-a lungul întregii zile ediţii speciale cu invitaţi de marcă, pentru a comenta această nouă pagină din istoria Statelor Unite, dar şi a întregii lumi. Cele mai importante momente ale ceremoniei de învestire a preşedintelui Barack Obama vor putea fi urmărite în direct. Şi tot marţi la Antena 3 aveţi ocazia să vedeţi o serie de mici documentare despre personalitatea celui de-al 44 -lea preşedinte american.
Barack Obama şi familia sa au parte de zile pline. Au fost la un eveniment organizat în onoarea activistului pentru drepturile omului, Martin Luther King, la activităţi de binefacere, pentru a marca ziua serviciului în slujba comunităţii, iar seara merg la trei dineuri în onoarea a trei cetăţeni americani care şi-au consacrat viaţa serviciului public: senatorul John McCain, fost candidat la Casa Albă învins de Obama, generalul Colin Powell, fost secretar de stat, şi vicepreşedintele ales Joe Biden.
Între timp, mulţimea continuă să sosească în Washington, sfidând frigul şi condiţiile meteo nefavorabile.
Încă de duminică, oraşul a devenit neîncăpător. Americani veniţi din toate colţurile ţării dar şi turişti străini nu au ratat discursul lui Barack Obama, ţinut la Lincoln Memorial, în acelaşi loc în care Martin Luther King a rostit celebrul „I have a dream”.
„De-a lungul drumului vor fi momente care vor pune naţiunea la încercare. În pofida sarcinilor enorme care ne aşteaptă, mă prezint astăzi în faţa voastră având convingerea de neclintit că Statele Unite ale Americii vor dăinui, că visul părinţilor noştri fondatori va continua să existe”, a declarat Obama.
Mesajul lui a fost precedat de un concert. La eveniment au participat nume „cu greutate” ale muzicii internaţionale, printre care U2, Stevie Wonder, Shakira, dar şi mari actori susţinători ai viitorului preşedinte. La ceremonia de învestire sunt aşteptate peste patru milioane de persoane.
Sursa.antena 3
Un show bataios
Posted on: ianuarie 19, 2009
Ma gandesc din ce in ce mai des sa fac televiziune. Am mai trecut printr-o experienta similara pe departament de stiri. Ei….no way! Acum vreau show!!! De pilda, as putea deveni, cu succes, pardon! succesuri, varianta feminina a doctorului Cristian Andrei. Sunt sigura ca va amintiti acele emisiuni 9595 in care venea cate o tantita si se plangea ba ca nu trece barbatu’ p’acasa, ba ca a i-a fugit fata cu nus ce baiat de alta etnie. Gata cu expozitiunea! Sa intram in desfasurarea actiunii. Pai…. Cum sa nu fac show daca langa mine am toate subiectele. Ii cheama Arsene. Vecinii mei. Care pe criza asta mananca numai… bataie. Ea. Ca el nu stiu ce-o manca dupa ce cafteste gospodina de-i sar maselele. Circul asta dureaza de vreo 3 luni si acum sunt in pragul disperarii. Nu stiu ce sa mai fac. 😦 M-am saturat de batai si de toate injuraturile posibile, existente pe fata Pamantului.
„Criminaluleeeeeeeeee…..” „Eu stiu numai casa si bataie”
„Taci, faaaaaaaaa, da-te dracu’!!!”
Minunat, nu?
PS. Astept solutii pentru potolirea dementilor.
Chiar e criza?!
Posted on: ianuarie 19, 2009
1000 de muncitori au fost „trasi pe dreapta” in orasul in care salasluiesc. Cica din cauza crizei financiare. Salariile se mai diminueaza ele devin „salarele” . Tot din cauza crizei. Iar frigiderul lucreaza la capacitate redusa. Tot criza… bate-o vina. Solutia? Ne mutam in Clejani. Cica-i asa trecem peste necazuri…
Stie cineva?
Posted on: ianuarie 16, 2009
Stie cineva a cui este casa?
Stie cineva al cui este prostu’?
Stie cineva a cui este curva????????????
blog pentru prieteni 