Mai bine acceptăm individualitatea celuilalt ca parte a iubirii noastre …s-ar putea să ajungem la vechea poveste „Te-ai schimbat, nu mai eşti bărbatul de care m-am îndrăgostit”!

He Took His Skin Off For Me from Ben Aston on Vimeo.

Ia-ţi mâinile murdare din gândurile mele!
Nu-mi picta răsaritul pe sub pleoape,
Nu-mi eşti mie nord, şi nici eu ţie, miez de noapte,
Şi lasă-mi cheile serilor de iarna,pe noptiera veche,apoi…
Du-te!
Aleargă-ţi destinul printre siluete de carton,
Tu,clepsidra goală, în lumea ta,lipsită de culoare.
Eu pe umeri îmi voi purta primavara,
Şi-n gânduri muguri de vise, ce-şi aşteptă ploaia

Mno,se aproprie anul nou,ce mai bine sa faci cand incepi un nou an?Da!Asa cred si eu,sa faci curatenie,si aici nu ma refer la sters praful de pe dulap(praf ,care fie vorba intre noi,nu te-a deranjat cu nimic:)sau pe biroul haotic,care in dezordinea lui iti ofera intr-o forma ciudata tot ceea ce ai nevoie,pentru ca le-ai invatat locul .

Vreau curatenie generala printre oamenii cu care trec prin  minutele,orele sau zilele din viata mea!Vreau aer proaspat si sincer in jurul meu,sa respir corect,sa manac corect,sa fie (ca si mine)corecti.Nu mai risipesc nimic cu nimeni,

Vreau doar persoane care nu se lasa condusi de secolul vitezei,care nu cauta scuze in propriile lor frici,oameni calzi, sinceri si concreti!M-am saturat de aburul asta ce incepe sa insemne „firesc” pentru atatia,de laturile astea ascutite ce te impung in coaste cand te „apleci”sa spui ce gandesti.Vreau doar fiinte umane,imperfecte,care sa nu pozeze de dragul pozei,ci de dragul privitorului!Vorba aia..Cand o fi mai rau,asa sa fie:)Noapte buna ganduri ce zburdati pe campiile inverzite,ne reintalnim in primavara ce urmeaza!

Am o stare de nimic

si  nimicul asta

Nu e gol pe dinauntru

E plin de nimicuri

mai mici

Ce fac nimicul

mai adanc

Incat uneori

uit de existenta lui

E undeva intre

ce sunt si ce fac

O camera mica

si inghesuita

Cu  ziduri grele

Fara usi si geamuri.

nu gasesc din partea mea doar mirare

Si cate poti sa intrebi/sa te intrebi intr-o singura zi?De cate ori pe zi ne schimbam intrebarile,cautand raspunsuri sau piste de lansare ce sa ne proiecteze direct in miezul raspunsului.Nu-l gasim aici sau acolo,apelam la bibiloteca de specialitate,la internet si tot felul de surse care probabil vor gasi raspunsurile in locul nostru sau cel putin…gasim ceva ce ne convine si luam informatiile ca fiind de buna credinta si aplicabile  intrebarilor ce ne macina.Suntem  foarte diferiti si reactionam altfel la acelasi stimul din exteriorul nostru.Sinceritatea fata de ceea ce esti si vrei sa vada ceilalti…uneori notiunile  se bat cap in cap,alteori sunt intr-o comuniune perfecta,susinandu-se una pe cealalta ca doua piese dintr-un mare puzzel(NOI).

 Cine stie mai bine ca el insusi ce crede sau ce vrea?!O mica introspectie sau una constanta,ne va ajuta pe fiecare sa gasim intrebarile corecte,iar atunci raspunsurile vor curge de la sine,de parca ar fi fost tot timpul in fata noastra,culmea chiar sunt tot timpul in fata noastra,dar ne place noua,oamenilor in general,sa creeam ceva ce nu exista,sa ne facem viata mai palpitanta,mai plina,sa fim sau sa parem mai vi!

Stari de moment,stari cu ajutorul carora umplem temporar un gol,mai mare sau mai mic..Raspunsul e aici,in acest gol,ce ar trebui sa fie acolo?Si de ce ne luptam sa il umplem cu stari obtinute din diferite activitati care nu au ce cauta acolo?!Paradoxal,cautam raspunsurile sau intrebarile potrivite dar ne afundam mai mult,avem nevoie de tot mai mult pentru a umple golul respectiv,mai des si cantitati mai mari de „substanta a fericirii”.

Ar fi mai usor sa dam piept cu noi insine si sa vedem unde suntem blocati,sa vedem ce e acolo in golul acela care ne inspaimanta,sa facem un pas inapoi si apoi plini de curaj sa ne uitam la el,e o parte din noi,o parte pe care o sa continuam sa o adancim daca nu gasim curajul si vehementa de a o vindeca!Sa lasam sa intre lumina,acolo unde am tot pus temporar cate ceva,doar,doar o sa se acopere totul de la sine si noi vom putea merge mai departe.

Sa intre lumina zilei de azi,cu ce suntem fiecare,sa fim corecti fata noi,ca sa putem fi corecti fata de ceilalti,sa ne acceptam ca fiind fiinte umane complexe,cu frici si temeri,dar capabili de a iubi si de a fi iubiti!

FERICÍRE ~i f. 1) Stare de mulțumire sufletească deplină. 2) Stare de satisfacție deplină. ◊ Din ~ datorită unei împrejurări favorabile. [Art. fericirea; G.-D. fericirii] /v. a ferici

E octombrie deja,lume multa pe trotoarele reci,se plimba sau trec grabiti.Chipurile lor,triste,altele mai vesele,formeaza un intreg,un tablou de toamna pictat in cele mai complexe culori,cu cele mai complexe stari,e un peisaj care te fura si totul se deruleaza in fata ochiilor atat de repede,si totusi vezi…simti toamna,mirosul caracteristic de frunze,racoarea ce iti mangaie pielea si treci dincolo de ceea ce se vede!E atat de interesant cum o simpla atingere iti poate declansa cele mai adanci simturi,cum totul in tine se trezeste la viata,prinzi culoare la propriu,iti zambeste chipul,cu sau fara voia ta,e incontrolabil,e o stare de bine.

Ciobanul se bucur cand ploua,de ce?pentru ca e constient de faptul ca nu poate ploua la infinit,asa si cu cu trairile noastre,nu pot dura la infinit,dar putem lucra la ele,se pot intretine,cu rabdare si calm,perseverenta si umor.Obstacole sunt si o sa fie tot timpul,totul sta in capacitatea noastra de a ne adapta,de a ne vedea tinta dincolo de obstacol,de a putea trece peste el sau pe langa el.Obstacolul e un mijloc de a devenii mai puternici,astfel incat la final sa ne putem bucura de reusita noastra,sa culegem roadele perseverentei noastre si a faptului ca am crezut in noi!

Fericirea consta in toate lucurile marunte  ce graviteaza  in jurul nostru si pe care nu le vedem pentru ca dorim cu ardoare lucuri marete,si s-ar putea sa le dobandim si totusi sa nu ne simtim impliniti.Sa fim mai receptivi la zambetul cuiva,atingerea aproape imperceptibila,la o privirea…sa fim fericiti cu putinul pe care il avem,sa invatam sa fim perciptibili la tot ce inconjoara,sa gustam din fiecare situatie,fie buna sau rea si sa fim fericiti ca am intampinat-o in drumul nostru spre acel „ceva”,sa zambim si sa mergem mai departe!!!

 

Cu mainile reci

Pictez cuvinte

In aerul rece

O cana de ceai

Cu lamaie si miere

Imi incalzeste gandul

Am pleoapele grele

Umerii incordati

E octombrie ploios

Ce zambeste la geam.