He is able

Șerban Constantinescu— Voia lui Dumnezeu —1.

Textul de la Romani, capitolul 12 versetele 1 și 2: “Vă îndemn, dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să vă aduceți trupurile ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta este partea voastră: o slujire duhovnicească. Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă transformați prin înnoirea minții voastre, ca să deosebiți voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută și desăvârșită.”

Pentru credincios voia lui Dumnezeu este deosebit de importantă.

Textul citit arată că a cunoaște îndurarea, harul lui Dumnezeu, schimbă sau înnoiește mintea, schimbă sau înnoiește viață ca să devină în conformitate cu voia lui Dumnezeu.

Sfințirea în viața credinciosului este în conformitate zi de zi cu voia lui Dumnezeu. Ceea ce, în viața mea nu este conform Cuvântului lui Dumnezeu este păcat. De aceea este însemnat să cugetăm puțin la acest aspect însemnat: voia lui Dumnezeu.

În grecește termenul “voia” este dat de cuvântul “TELEMA”.  Acest cuvânt desemnează ceea ce voiește Dumnezeu să facă, potrivit cu buna lui plăcere.

Există un alt termen grec, “BULOMAI”, care se referă la planurile sau decretele lui Dumnezeu, pe care El le împlinește în mod neînțeles  (de exemplu: alegerea mai dinainte, răscumpărare, și altele).  Există o singură voie a lui Dumnezeu. Aceasta este neschimbată, imutabilă și perfectă.

Imutabilitate nu însemnează imobilitate.

In ce privește pe Dumnezeu,  este o singură voie a Lui.

Ce minunat să te găsești inserat în voia lui Dumnezeu, să nu reziști voii lui Dumnezeu.

In ce privește pe om, este o voie tainică a lui Dumnezeu și o voie revelată al lui Dumnezeu.

Exemple ale voii tainice a lui Dumnezeu:

“ Clipa venirii Domnului Isus”.  Ce moment important! Și Dumnezeu nu a găsit cu cale să ne dezvălui acest moment. Dar avem îndemnul să-l așteptăm.

Deuteronom 29:29: “ Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale copiilor noștri, pe veci, ca să împlinim toate cuvintele Legii acesteia”. 

Nu știm câte zile avem rânduite pe pământ. Sfârșitul nostru este voia tainică sau voia secretă a lui Dumnezeu.

Multe aspecte ale vieții noastre conțin elemente necunoscute. Dar nu umblăm în întuneric. Domnul Isus a spus:  “Eu sunt lumina lumii, cine mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții”.

Dumnezeu ne-a dat mai mult decât cunoașterea unor elemente a voii lui tainice. Ne-a dat pe Împlinitorul voii Sale, pe Domnul Hristos.  Nu suntem lăsați să bâjbâim.

Voia secretă sau tainică a lui Dumnezeu nu antrenează răspunderea credincioșilor.

Voia revelată a lui Dumnezeu e revelată prin cuvântul lui Dumnezeu.

“ Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta”

“Cum își va ținea tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.”

“Orice scriptură este inspirată și de folos să învețe, să îndrepte să dea înțelepciune în neprihănire.”

Nu putem cunoaște voia lui Dumnezeu dacă nu cunoaștem Scriptura.

Voia lui Dumnezeu este revelată de asemeni prin Evanghelie, adică prin chemarea păcătoșilor, o chemarea la Domnul Isus ca Mântuitor și Stăpân. 

Viața cu Domnul Isus este o viață în voia lui Dumnezeu.

Domnul Isus este cel mai bun prieten.

Cristos trăiește în mine.

Evanghelia arată trei lucrări ale Domnului Hristos: substituire, identificare, și unirea deplină cu Hristos.  În virtutea acestora, viața noastră are un curs nou.  Și dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă.

Prin Duhul Sfânt căpătăm conectare cu Cuvântul lui Dumnezeu, înțelegere și iluminare.

Uneori Duhul Sfânt folosește pe frați, cuvântul lor are valoare când este după Cuvântul lui Dumnezeu.

Voia lui Dumnezeu în viața noastră înseamnă arătarea Roadele Duhului: 

Galateni 5:22: “ Roada Duhului, dimpotrivă este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșii ea, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este este lege”.  

1Tesaloniceni 4:3 “ voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră.

Cum cunoaștem voia lui Dumnezeu? În primul rând să nu fie interferențe ale voii noastre.  

Ioan 7:17 “17Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc dela Mine.18Cine vorbeşte dela sine, caută slava lui însuş; dar cine caută slava Celuice l -a trimes, acela este adevărat, şi în el nu este strîmbătate.”   

Neascultarea repetată, practicată zilnic, întunecă înțelegerile spirituale.

Voia lui Dumnezeu poate fi cunoscută doar pe terenul ascultării.

Este în același timp nevoie de liniște lăuntrică. Este un susurul blând și liniștit, o șoaptă a duhului.

Avem nevoie de liniște în rugăciune, în meditație la cuvântul lui Dumnezeu.  Căpătăm liniște atunci când aruncăm îngrijorările noastre asupra Domnului Isus.

Credincioșia în lucrurile mici însemnează și încredințare pentru lucrurile mari.

Dumnezeu dă har celor smeriți.

Domnul Isus a umblat și-a iubit după voia lui Dumnezeu. Să ascultăm de el. Să ascultăm Cuvântul Lui.

A few months before his death my father broke his hip for the second time.  As he was taken for surgery, the nurse in charge happened to be originally from Romania.  After a medical history and a chat,  dad told this young nurse: “Look only to Jesus!” This was on Friday.  Monday morning, this nurse came in his hospital room to check on our dad.  She told us that all weekend long she thought of him.  Papa’s words had an impact on this lady.  We only hope it was a lasting, eternal impact for her soul. Recently we rekindled our friendship with our Children’s Church teacher, whose words and teaching had a life-changing impact on many.  In the same line, here a story.  Years ago Papa was also  a  teacher for Children Church.   We know that the name of the Lord has been glorified.  As Papa was arrested for transporting Bibles,  during the dark Communist times,  he was taken for paperwork to a Securitate officer.  This man was merciful with dad and released him.  It ended up that he was one of the children who attended the Children’s Church class that dad lead years before.  This is just to say that our actions and words in showing the Person of the Lord Jesus Christ may be a seed in our hearts in making Him known. Jesus is The Way, The Truth the Life. Humans fail right and left.  Jesus is the Prince of Peace, He is love and the source of all grace.  Without Him we cannot show love and we would not have peace.

—————————————————————————

Cu câteva luni înainte de a muri, tatăl nostru a avut o a doua fractură de col femural.  Înainte de operație, sora medicală de la sala de operație a venit să vorbească cu el.  Dumnezeu a făcut ca această soră medicală să fie venită din România.  După examenul fizic, anamneză și discuții prietenești Papa i-a spus acestei tinere asistente: “Privește numai la Domnul Isus!”.   Aceasta era intr-o zi de vineri.  Lunea următoare această soră medicală a venit in mod special in salonul tatălui nostru să vadă cum se simte.  Ne-a spus că tot Weekend-ul s-a gândit la dumnealui. Sperăm ca acest îndemn al lui Papa să fi avut un impact veșnic in inima aceste doamne tinere. Cum nu de mult ne-am reîntâlnit cu un bun frate care ne-a fost dascăl la Adunarea de copii, ne-am reamintit activitatea, modul de viețuire și cuvintele acestuia. Numele Domnului a fost glorificat.  Aici s-ar potrivi o istorioară despre Papa. La un moment dat, in vremea grea a anilor comuniști, tata a fost prins transportând Biblii.  A fost arestat.  Documentele pentru formalități au ajuns la un ofițer de Securitate, care în cele din urmă i-a dat drumul lui Papa.  Acest ofițer fusese unul din copiii care participau la Școala de duminică cu ani in urmă, când Papa era printre cei ce învăța pe copii. Aceste exemple susțin faptul că tot ce facem sau spunem pentru a-L arăta pe Isus poate fi sămânță care să aducă roade in inimi, spre slava numelui Lui.  Hristos este Calea, Adevărul și Viața.  Oamenii fără El sunt debusolați și falimentari. El este Cel ce dă pacea, Cel ce iubește și Izvorul oricărui har.  Fără El nu putem să iubim și fără El nu poate să fie pace.  Să privim numai la Domnul Isus! Astăzi se împlinesc patru ani de când Papa s-a întâlnit față în față cu Domnul Isus.

Să privim numai la Domnul Isus!

CE ESTE CREDINȚA (din notele lui Bănel Constantinescu)

1. Ascultarea de glasul Duhului lui Dumnezeu

-Matei 22: 42-45 Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” “Al lui David”, I-au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: “Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice: “Domnul a zis Domnului Meu: “Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale”? Deci dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?”

2. Mulțumire față de dragostea lui Dumnezeu 

-2 Corinteni 9: 15 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!

3. Gustul pentru lucrarea lui Dumnezeu 

-1 Petru 2: 2-3   şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul.

4. Primirea darului lui Dumnezeu 

Apocalipsa 22: 17 Şi Duhul şi Mireasa zic: “Vino!”, şi cine aude să zică: “Vino!”, şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!

5. Îndreptarea privirii spre îndurarea lui Dumnezeu

Ioan 1:29 A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: “Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii

6. Neputința noastră înlăturată de puterea lui Dumnezeu

Marcu 5:27-28   A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime şi s-a atins de haina Lui. Căci îşi zicea ea: “Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.

7. Încrederea deplină în Dumnezeu

1 Timotei 4:10 Noi muncim, în adevăr, şi ne luptăm, pentru că ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel Viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, şi mai ales al celor credincioşi.

(Adaptare după Adevărul Creștin 1940)

Un credincios a fost întrebat odată cum s-a întors la Dumnezeu. Acela a răspuns “N-am căutat și am găsit, iar ceea ce am găsit nici nu mi-am închipuit că există”.  Aceasta este experiența tuturor credincioșilor. Că ceilalți nu pricep, nu este de mirare. Dar cei născuți din nou nu încetează să se minuneze de harul lui Dumnezeu care face cu niște păcătoși lucrări așa de minunate. Domnul  îți mută inima în altă parte. (Teodor Popescu). 

Man rejects God not because of intellectual demands nor scarcity of evidence, but a moral resistance that refuses to admit his need for God.

Ravi Zacharias

Omul nu Îl respinge pe Dumnezeu din cerințe intelectuale, nici din lipsă de evidență, ci printr-o rezistență morală care refuză să accepte nevoia de Dumnezeu. 

Ravi Zacharias 

Când nu mai am putere,

să merg pe sfânta-Ţi cale,

Tu să mă tragi Isuse,

pe urma urmei Tale.

       Refren: 

       Să mă tragi, să mă tragi după Tine,

       să mă tragi, o, Isuse mereu,

       să mă tragi, să mă tragi după Tine,

       Să mă tragi chiar și când nu vreau eu.

 

Când focul suferinţei

îmi seac-a mea răbdare,

Tu să mă tragi Isuse,

spre Tine cu-ndurare.

 

Când moartă mi-e dorinţa

de dulcea Ta povaţă,

Tu să mă tragi spre Tine,

şi iar să-mi dai viață.

 

Când duhul îndoielii

Îmi macină fiinţa,

Tu să mă tragi spre Tine

şi să-mi măreşti credinţa.

Să nu mă laşi Stăpâne

în mlaştina căderii,

ci să mă tragi spre Tine,

Izvorul mângâierii.

Căci numai Tu-mi ştii starea,

Tu mă cunoşti mai bine,

chiar peste-a mea voinţă,

Tu să mă tragi spre Tine.

 

Şi-n alipirea dulce,

la sânu-ţi de iubire,

s-atrag pe toţi, Isuse,

c-aici e mântuire

Nicolae Moldoveanu

Cântările Harului, 64

    Când Dumnezeu binecuvinteazå o familie crestinå cu copii, o face spre binele tuturor celor ce alcåtuiesc familia crestinå.  Famiia crestinå reprezintå mediul binecuvântat, rânduit de Dumnezeu pentru cresterea copilor, dar odatå cu copiii, cresc si pårintii: ei cresc în dragoste, în grija maternå si paternå, în râspunderile materiale, în îndrumarea practicå a copiilor câtre Dumnezeu prin cunoasterea Domnului Isus Hristos în vederea mântuirii oferitå de Dumnezeu påcåtosilor.

     Dorim s-o spunem de la început: Credinta în Domnul Isus ne se mosteneste.  Niciun copi;as nåscut într-o famile crestinå nu se naste credincios.  El mosteneste påcatul ales de primii oameni si mosteneste odatå cu påcatul o fire påcåtoaså, gemeratoare de påcate.  Totusi, copiii din familiile crestine se nasc într-o atmosferå binecuvântatå, pentru cå o caså crestinå este un cort sfânt, iar copiii credinciosilor sunt “pusi de-o parte pentru Dumnezeu, sau -asa cum pe scrie Ap. Pavel Corintenilor, ei sunt sfinti (1 Cor. 7:14).  Ce råspundere pentru tatål credincios, pentru mama credinciaså så arate copiilor pe care îi cresc blândetea, iubirea, dependenta de Tatâl a Domnului.  Când casa crestinå este locul în care se înaltå imnuri de glorificaew cåtre Dumnezeu, când în fiecare dimineatå pårintii citesc Biblia. copiii încep så memeorizeze texte sfinte si pot spune potrivit cu Psalmul 119:11 ei pot pune ìn practicâ pretiosul adevår: “Strâng Cuvântul Tåu în inima mea, ca sâ nu pâcâtuiesc împotriva Ta.”

     Dr. S. Lewis Johnson, Vestitor al Cuvântului în Adunarea Credinciosilor din Dallas (SUA) au auzit intr-una dein predicile dr. Barnhaouse îndemnul: “Obisnuiti pe copiii vostri din cea mai fragedå copilårie cu cuvintele lui Dumneze!”  Dorind så aplice acest îndemn, tatål, când a avut primul copil, un båietel. a conveni cu sotia ca imediat dupå baia de searå sâ-i de copilul ìn brate. Tatål legåna usor copilul si spunea: “Oricine rosteste Numele Domnului va fi mântuit!” Când copi;asul a început sâ meargå de-a busile prin caså, pårintii l-au auzit pebåiat mergând de la un loc la altul si spunând: “Oricine rosteste Numele Domnului va fi mântuit!”  Viata nouå, regenerarea vine în viat copilului prin Cuvântul lui Dumnezeu, aplicat la inima omului prin Duhul Sfânt, avre Il mårturiseste pe Domnul Isus ca Mântuitor.

      Lidia, o fetitå dintr-o famile crestinå cu muli copii, la cinci ani stia så scrie si så citascå.  Primise de la pårinti un Nou Testament,  pe care scrisese: “Acest Testament apartine Lidiei, elevå în scoala Domnului Isus.”  In adunare crestinå unde mergea împreunå cu pårintii, era o credinciaså, Rådita, care nu stia carte.  Lidia s-a oferit s- ajute så învete så scrie si så citeascå si strâdania ei a avut rezulate bune.  Nu dupå mult timp. Dumnezeu a gåsit s-o ia acaså, în cer.  Parintii si fratii ei si credinciosii din adunare au avut mângâierea cå despårtirea de Lidia era vremelnicå.  Crestinii care Il au pe Domnul Isus ca pe Mântuitorul lor personal stiu unde merg când ìsi încheie zilele pe pâmân: ei merg la Domnul Isus, “în cerul frumos, de nespus”.

Serban Constantinescu

Un vestitor al Cuvântului lui Dumnezeu, vorbind despre casa în care locuiesc un sot si o sotie care Il au pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal si unde îsi cresc copiii spre slava lui Dumnezeu, fåcea o comparatie impresionantå: “casa crestinå este un colt de cer pe påmânt.”  Cu alte cuvinte, casa pe care o locueste o familie de credinciosi este o teritoriu al glorificårii lui Dumnezeu.  Ca oameni credinciosi pe påmânt, tråim în lume, dar nu suntem din ea: este o mare deosebire între o caså crestinâ si o caså din lume. O caså din lume este o caså stråinå de Dumnezeu si depårtatå de El. In casa crestinâ, Cel mai iubit, Cel mai pretios este Dumnezeu, este Hristosul Lui, asa cum  exprima cu cåldurå poetul cresti:n

O, scump cåmin, în care toti pe Tine

Te preamåresc mereu, Isus Hristos,

Si unde din multimea care vine,

Tu esti Cel mai iubit si mai frumos!

   Casa crestinå este o caså curatå si ordonatå sub aspect fizic, moral si spiritual.  Ea se caracterizeazå prin extra-teritorialiate în raport cu casele inundate de duhul lumii.  Cântarea armonioaså. caldå a slåvirii Domnului Isus are un ecou binecuvântat la cei ce tråiesc în casa crestina.

Cea mai frumoaså muzicå,

Cel mai plåcut si vesel cånt

Cântecul celor alesi

E Isus, Isus!

Sotul îsi iubeste sotia cum a iubit Hristos Adunare, sotia este supuså sotului asa cum adunare idealâ îi este supuså lui Hristos. Intre soti este o atmosferå de pace. Copiii cresc învåtând blândetea si smerenia Mântuitorului.  Un credincios care a fost odinioarå copilas dar acum este tatâ, bunic si strâbunic spunea: “cea mai timpurie amintire din viata mea o am în jurul vârstei de cinci ani: eram bolnåvior si tåticu m-a luat în brate si a început så-mi cânte despre Domnul Isus:

Cum acelor care-s bolnavi

Le-a cenit în ajutor.

Iar acelor care sufår

Le- a fost frate iubitor.

Da! Casa crestinå este un colt de cer, ea este un cort sfânt.  Cine domneste-acolo?  Dumnezeu, prin Domnul Isus Hristos  Cine este glorificat acolo? Dumnezeu prin Domnul Isus Hrisos.  Cine se bucurå acolo de frumusetea vietii crestine? Sotul. sotia. copiii.  

Serban Constantinescu

    Prima mentiune cu caracter de “veste bunå” deci cu caracter evanghelic se aflå la Geneza 3:15, unde se aratå cå “Såmânta femeii va zdrobi capul sarpelui.”  Cum Sarpele este cel ce amågit pe primii oameni la cådere prin neascultate, textul de la Geneza 3:15 spune despre faptul cå Dumnezeu acea så binevoiascå så trimitå în lume pe Fiul Såu, care s-a nåscut prin Fecioara Maria.  Jertfa de la Cruce a Domnului Isus Christos L-a infrânt pe Satan, cåci prin moartea Sa urmatå de Invierea si Inåltarea Lui la cer, Domnul Isus a câstigat o mântuire deplinå pentru toti cåti cred în El, o mântuire vesnicå.

     Credincioasele mântuite prin Christos si care, prin harul lui Dumnezeu sunt mame, devin instrumente de pret în mâna lui Dumnezeu. nu doar în scopul continuårii speciei umane ci si în scopule cresterii pentru Dumnezeu a copiilor, în vedrea cunoasterii de cåtre copii a Domnului Isus ca Mântuitor personal.  Biblia , istoria adunårilor lui Dumnezeu pe påmânt învatå despre asemenea credincioase. Credinta în Domnul Isus – se spune la 2 Timotei 1, sålåsluise în bunica lui, Lois si în mama lui Eunice si apoi în copilul, devenit mai apoi tânårul Timotei.  Cum s-au petrecu lucrurile.  Mama si bunica au mårturisit cu cuvântul si cu viata despre Domnul Isus, si în acest fel iubirea lui Dumnezeu pri Domnul Isus a miscat inima lui Timotei, lucrând pocåinta, credinta, întoarcerea lui Dumnezeu si schimbarea vietii.   Ce har pentru pårintii credinciosi så-si îndrepte cåtre Domnul copiii pe care i-au primit din partea lui Dumnezeu.

     Am cunoscut intr-o micå localitate din Judetul Arges, în zona Muscelului, la Såtic, o credincioaså, cårei i se spune Sora Veruta. Era våduvå: sotul ei credincios murise într-un accident forestier, înainte de a li se naste Victoras.  Când s-a nåscut, Victora nu mai ave tatå. Sora Veruta l-a crescut cu multå dragoste si pietate.  Il lua cu ea si la coasa si oite, si la câmp. Dar, mai ales. dumineca dimineata, îl purta pe brate la adunarea din Rucår, ca så asculte din frageda copilårie Cuvântul Domnului. Dupå ani de zile, Victoras a devenit tatå, iar cele douå fiice ale lui urmeazå pe Domnul Isus, dupå pilda bunicii lor.  Cu câtiva ani în urmå, sora Veruta a fost chematå acasa, în timp ce, îngenunchiatå se ruga.

    Så rugåm pe Domnul så de în familii si în adunåri mame care sunt bune educatoare si traitoare în scoala iubirii, a iubirii Domnului Isus Christos.

Serban Constantinescu

Pårintilor, urmati pilda lui Dumnezeu!

                        La Efeseni 5:1 credinciosii gåsesc  un îndemn cuprinzåtor: “Urmati dar pilda lui Dumnezeu, ca niste copii preaiubiti. Tråiti în dragoste!”  Este un îndemn cuprinzåtor, pentru cå este un îndemn cu adreså în primul rând generalå, dar în acelas timp si cu o adreså particularå.   Adresa generalå îi include pe toti credinciosii: fiecare credincios, fiecare credincioaså trebue så fie imspirati în vietuirea zilnicå, de pilda desåvârsirilor lui Dumnezeu. Adresa particularå (sau specialå) se referå la un grup special de credinciosi, la tatii din familiile crestine care sunt chemati så-L urmeze pe Cel ce este Tatål Suprem, pe Cel ce este  Singurul Tatå Desåvårsit..  El este numit de Iacov în epistola lui la cap. 1:14 “Cel de la care vine orice lucru bun si orice  dar desåvârsit; El este Pårintele luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare”.  Evident, este vorba despre Dumnezeu-Tatål.  Tatål dintr-o familie crestinå este chemat så urmeze pilda lui Dumnezeu-Tatål.

      Cu alte cuvinte, tatii credinciosi Il au de urmat, Il au de imitat pe Cel ce este Modelul Desåvârsit de Tatå, pe Tatål Ceresc.  Ce minunate si ce bogate sunt caracterizårile lui Dumnezeu-Tatål în Intâia Epistolå a lui Ioan. La capitolele 4, v. 8 si 16 este scris: “Dumnezeu este Dragoste”.   Este de notat: nu se spune Dumnezeu iubeste, ci Dumnezeu este Dragoste.  Ce înseamnå asta?  Inseamnå cå absolut tot ce face Dumnezeu pentru copiii Såi este dragoste: creatia lui Dumnezeu este dragoste, providenta Lui este dragoste, mântirea lui Dumnezeu este dragoste, planurile vesnice ale lui Dumnezeu sunt dragoste, revelatia generalå a lui Dumnezeu este dragoste, întelepciunea lui Dumnezeu este dragoste.   Dumnezeu este sursa dragostei, continutul dragostei, promotorul dragostei si biruinta finalå a dragostei.  Ce påtrunzâtoare  sunt cuvintele de la 1 Corinteni 13:8:“Dragostea nu va pieri niciodatå.”   Pentru cå Vesnicul Dumnezeu nu va pieri niciodatå, dragostea nu va pieri niciodatå.

      In lumina acestor consideratiuni, o întrebare: Este tot ceea ce facem noi ca tati – o aråtare a dragostei?  Este ea o dragoste imspiratå si luminatå, activizatå de dragostea lui Dumnezeu?  Sunt faptele noastre, cuvintele noastre, atitudinile, reactiile noastre manifeståri ale dragodtei?  Oare iesirilr nervoase, contazicerile, ridicårile de ton sunt compatibile cu dragostea? Simt copiii nostri cåldura dragostei noastre? Sunt copiii nostri încålzit de cåldura afectiunii dintre pårinti?  Un aspect important de retinut este cå disciplina lui Dumnezeu, fie cea preventivå, fie cea corectivå, aratatå fatå de copiii lui credinciosi este totdeauna un atribut al dragostei: asa trebuie så fie si modul în care un pårinte credincios, un tatå credincios îsi disciplineazå copiii.

      Venirea la Domnl Isus a copiilor de credinciosi este o sârbåtoare a familiei si a adunårii, este o biruintå a dragostei, o biruintâ a lui Dumnezeu care e Dragoste.

      La 1 Ioan 1:5 se spune I cå “Dumnezeu este luminå si în El nu este întunerec”.   Dumnezeu este Originatorul luminii fizice; In acelas timp El este “Parintele luminilor sprituale.  Fårå El, omul este în întunerec. Ce profound este întunerecul spiritual.  Oamenii gândesc påcatul, iubesc påcatul, tråiesc påcatul, propagå påcatul.  Numai Dumnezeu, prin Domnul Isus Christos poate så înfrângå întunerecul si så facå luminå.  Asa cum creatia lumii fizice a începu cu zicerea lui Dumnezeu, tot asa orice viatå spiritualå îsi are obârsia în Dumnezeu care zice, ca în prima pagina a Bibliei:

“Sâ fie luminå!”

     Tatål si alåturi de el mama credincioaså sunt chemati så arate celor din jur, si în primul rånd copiilor lumina lui Dumnezeu, cu alte cuvinte, puritatea si sfintenia lui Dumneze, printr-o purtare sfântå ai evlavioaså, potrivitå cu învåtåtura Scripturii.  Asa cum tatål se stråduieste så aducå hrana trupeascå în familie, el aduce si hrana de sus care vine prin cunoasterea si tråirea Biblie.  Tatål credincios împreunâ cu sotia lui credincioaså deschid  înaintea copiilor Cuvântul lui Dumnezeu, despre care Pslmul 119:8 vorbeste astfel: “Cum îsi va tinea tânårul curatå cårarea? Indreptându-se dupå Cuvântul Tåu.”  Domnul Isus este Darul dragostei Tatålui (Ioan 3:16) si Lumina lumii {Ioan 8:12) – El este Mântuitorul.  Credinciosii, ca unii care L-au primit pe Domnul Isus sunt purtåtori ai Domnului Isus Christos: sunt cristofori.  In acest fel ei urmeazâ pida lui Dumnezeu Tatål, cåci despre El a zis Dumnezeu: “Acesta este Fiul Meu preiubit în care Imi gåsesc  plåcerea.” (Matei 3:17)

                                                                  Serban Constantinescu