Vino, Moșule, cu daruri VII

(24.12.2025)

Vino, Moșule, cu daruri, în nobila ta misiune,
Adu copiilor Ucrainei, mult așteptata minune.
Pentru al patra an la rând, cer pacea-n lume să fie,
Deși înțeleg că pacea, nu încape într-o cutie,
Doar speranța mai încape, și acolo geme,
Că n-ajunge pentru toți, puțină-i de o vreme.
Iar de când s-a tot promis, vremuri bune încoace,
Crezi, cu a tale daruri, n-am avea ce face.
Vezi în sac de îți încape ceva înțelepciune,
Ne-am săturat de falsuri, difuzate la televiziune,
Același conținut, rulat de platforme sociale,
Doar amplificat, cu emoții teatrale.
Adu-le și demnitate, căci și ea lipsește,
Unora care au influență, de și-o vând prostește.
Și mai adu empatie ălora cu funcții nalte,
Să coboare-n modestia, unora ce predau carte.
Responsabilitate multă, multă toleranță,
Celor de a căror acțiuni, mai depinde cel puțin o viață.
Vrerile sunt multe, mă limitez cuminte, acum,
Poate încap toate, în a ta desagă de Crăciun.

(Hâncu)

Farmec tomnatic

Toamna la munte

Toamna un anotimp cromatic saturat, ne bucură mereu și oriunde suntem. Însă o încântare deosebită sunt priveliștile montane tomnatice sau cele de la poalele munților. Scări iluzorii multicolore, care urcă spre cer și coboară spre pământ. Aceiași toamnă văzută de jos și de sus, același anotimp încă blând pe povârniș și rece deja pe culmi. Brazi de înălțimi impunătoare, stânci fantastice, chei zgomotoase, nouri care parcă coboară încât îi poți atinge cu mâna. Obiectivul fotografic nu poate reda în totalitate cele văzute, doar crâmpeie.

Bifă pentru încă câteva obiective turistice din România. Unele dintre ele au fost revăzute, altele vizitate pentru prima dată.

  • Castelele pe

Mai modern decât modernul

O trecere de la modern, la și mai modern, dacă ași putea spune în felul acesta, sau dacă o fi pe bune așa. De la tot știutorul motor de căutare Google, la chat-ul gpt. Un nou instrument folosit pe larg, mai pentru orice fleac, de persoane cu vârste și ocupații diferite. Foarte straniu, dar uneori și cei care fac comunicare îl utilizează. Ei care au ca unealtă de bază cuvântul, fiind cei care mai bine ca oricine știu valoarea corectitudinii și a rolului autorului în procesul de creație, deja ne mai vorbind de mulți dintre elevi, care în scopul de ași face temele pentru acasă, apelează în exces, la acest gen de inteligență artificială. Calitatea soluțiilor acesteia o fi spornică, dar cel mai grav este efectul, de atrofiere a gândirii umane, care caută soluții rapide.

Nu sunt împotriva tehnologilor moderne, precum și a aplicațiilor digitale, care ușurează învățarea, munca și activitatea umană, în diverse domenii, chiar este bine venită. Mă deranjează utilizarea lor în procese de creație. La fel de îngrijorător este faptul că educăm și creștem o generație, ca și cum școlită, dar cu atrofiere de gândire. Gluma la care o fi de plâns, mai mult decât de râs, este că specialiștii pandemiei instruiți on-line, vor fi urmați de specialiștii instruiți cu utilizarea chat-ului gpt, în loc de a gândi.

Copilăria

16.08.2025

O copilărie plină,
De bunăvoință și lumină,
De flori mov de plevaiță,
Împletite-n coroniță.

Păpădii în transformare,
Galbene precum un soare,
Apoi bule albe, pline de finețe,
Suflate cu acuratețe.

Desculți chemam ploița,
Ca să crească vița.
Alungam cu bețe-n cruce,
Ploaia pentru a se duce.

Pâine de la iepure, una din tradiții,
Aduceau seara părinții,
O mâncam cu bucurie,
Neștiind de alegorie.

Mai gustam pe pajiște,
Vița viei fragede,
Colăceii verzi, adică,
Fructul de la nalba mică.

În hamacul de sub nuc,
Legănându-ne buluc,
Speriam pe nene Ene,
Să nu vină pe la gene.

Cărăbușii primăverii,
Fără teamă-n toiul serii,
Îi domesticeam altminteri,
În cutie de chibrituri.

Buburuza, cine știe?
Tot era la datorie,
Întrebarea către ea:
– Încotro ne-om mărita?

Și cățelul și pisoii,
Prieteni buni la nevoie,
Ghinion un vas de-ai spart,
Găseai cine-i vinovat.

Banul chiar avea valoare,
Și-l aveam fiecare,
De frunze plin portofelul,
Mai bine zis buzunărelul.

Azi, cățelul e contagios,
Cărăbușul fioros,
Mersul desculț o oroare,
Iar jocurile virtuale,

Dor de acea copilărie,
Simplă cum a fost să fie,
Fără frici de impostori,
Și alți factori dăunători.

(Hâncu)