Nu există niciun rezumat deoarece acesta este un articol protejat.
Protejat: n-o să recunosc.
prin necomunicarea cuvintelor potrivite te condamn la o viață de pălăvrăgit.
Un cuplu de porumbei mă vizitează zilnic. Mi-a spus cineva că ei se cuplează pe viață. E trist sau e romantic? E trist sau e romantic, la fel cum Danemarca e o temniță. Mințile noastre (frumoase de altfel!) pot să creadă orice. Doar trebuie să ambalezi orice-ul bine, astfel încât să rezoneze cu propriile nevoi.… Citește în continuare prin necomunicarea cuvintelor potrivite te condamn la o viață de pălăvrăgit.
legea studierii mîinilor.
nu mi-am pus mâinile pe cineva de atâta timp încât am uitat să le mai folosesc și am uitat la o adică faptul că mâinile se pot pune pe cineva deși văd că ăsta le e scopul și că mâinile mele arată mai bine acoperite înfundate în piele ascunse sub carne și în momente mai… Citește în continuare legea studierii mîinilor.
.
cîtă presiune pe mine să scriu exact ca presiunea unei relații că trebuie să meargă să nu te lase cu ochii în soare poți să duci și tu o relație normal că poți trebuie să poți oricine poate trebuie să te îndrăgostești o să iubești cîndva poate vreodată o să termini a naibii facultate o… Citește în continuare .
să încerce.
mi se reproșează că mă uit în ochi și nu spun nimic că am o licărire sarcastică o răutate aparte un fel de batjocură mi se reproșează și cînd mă uit frumos tot ei mă fac vinovată că le zîmbesc mai multora că le fac cu ochiul că le șoptesc sensibil mă ostracizează de parcă… Citește în continuare să încerce.
joi.
atunci cînd ești frumoasă un băiat pe care nu îl știi o să-ți dea hanoracul lui roșu și o să-ți mîngîie părul pînă cînd adormi dar n-o să-ți pună nicio întrebare pentru că nu vrea să-ți bați tu capul ăla frumos cu probleme lumești și nici o viață nu trebuie să știe că ai pentru… Citește în continuare joi.
mircea.
Era o zi obișnuită, de felul celor mai obișnuite dintre zile – soarele nu ardea prea tare, vântul începea să bată domol, oamenii deveneau mai zgomotoși pe măsură ce se trezeau. Înainte să dea piept cu dimineața, Mircea se lăsa pătruns de toate sunetele orașului mult prea aglomerat. Nu deschidea niciodată ochii înainte de a… Citește în continuare mircea.
rit de trecere.
Azi e ziua în care ți-am dat drumul. Definitiv. Irevocabil. De azi nu vreau să mai știi de mine, nici măcar frânturi. Nu o să-ți mai pomenesc numele, nu o să te mai scriu - pe semne, aici îți moare existența. Ce multe aș spune! Dar nimic nu e poetic, nimic nu e demn. Nimic… Citește în continuare rit de trecere.
știu șah.
Stăteam cu Mihai în balconul meu și fumam țigară după țigară. Îl chemasem să mă învețe șah. Eu știam deja să joc. Știi, e frumos să le vezi strălucirea din ochi atunci când nu înțeleg cine ești. Atunci când le arunci o vorbă cu un glas mieros și nu te uiți în ochii lor, de… Citește în continuare știu șah.
toate duminicile lumii.
Dacă duminica n-ar mai fi ziua familiilor, atunci mersul rușinii nu ar mai fi așa rușinos. Atunci ai putea să-ți iei pâinea și apa liniștit, fără ca un copil să-l strige pe Timi. Atunci ai putea să aștepți la semafor, fără ca un tată să-și pună copilul pe iarbă. Ai putea și să te gândești… Citește în continuare toate duminicile lumii.
pentru florin.
Cred că încep să nu mai știu să scriu. Citesc mai mult în ultimul timp, încerc să fur meserie. Citesc și ce mai scriam eu, de pe vremea când puteam scrie fraze întregi. Scriam atunci despre Costel și despre un anume blonduț (ghiolban și durduliu). Scriam cum că-s rece. Mă simt o narcisistă în ultimul… Citește în continuare pentru florin.
toate despărțirile lumii.
Dar eu îmi jur că nu o să mai fug de întuneric. N-o să-mi mai clarific calea cu chibrituri. Pentru că nu mi-e frică de beznă, mi-e frică de lumină. Pentru că-n lumină te văd. Și-n lumină ai coarne, și-n lumină ai ochi, și-n lumină-mi prinzi glas. Și țipi la mine. Și țip înapoi. Și… Citește în continuare toate despărțirile lumii.
noi să fim sănătoși.
Important e să ştii că eu sunt mulţumită cu frînturile mele şi că nu le-aş da pe un om întreg. Nu vreau să mă găsesc pe mine printr-un altul, nu am nevoie de salvare. Am învățat să curăț singură mizeria și să montez un televizor pe perete. Patul meu tot mare a rămas, iar azi,… Citește în continuare noi să fim sănătoși.
alice.
Adevărul e că pot să mă joc. Și o fac. Atunci când nu-mi pasă. Când ne întâlnim pentru prima dată, am să-ți răspund ironic. O să mă întrebi cu ce mă ocup, iar eu îți spun că traduc suflete, pentru că fiecare are un limbaj propriu. O să mă întrebi ce muzică ascult, o să… Citește în continuare alice.
frînturi (5).
îmi place să privesc oamenii îmi place viața și o urăsc și o blamez și o împart în frânturi și mă întreb ce ar fi fost dacă dacă eu n-aș fi fost eu și dacă tu n-ai fi fost tu și dacă aș fi putut să mă privesc pe mine și în sfârșit să mă… Citește în continuare frînturi (5).
căutatul de apartamente e precum căutatul de masculi alpha.
Intri cu speranță în jocul ăsta. Ești entuziasmată, plină de speranță, eliberată de tot ce însemna trecutul. Ți s-a luat de un loc mic și înghesuit unde nu încăpeai toată, unde trebuia să tai din tine ca să corespunzi, unde te întorceai pentru că trebuia (ți s-a spus că trebuia). Ești fericită: acum știi ce… Citește în continuare căutatul de apartamente e precum căutatul de masculi alpha.
frînturi (4).
Cred că scrisul nu e pentru mine. Eu nu sunt consistentă. Eu mă plictisesc rapid. Trec de la un text la altul, nu le corectez, nu le perfecționez, le las să zacă acolo cu injurii gramaticale sau ortografice, nu le dau un final. Imit prea mult stilul oamenilor care-mi plac, le fur prea mult din… Citește în continuare frînturi (4).
frînturi (3).
Când locuiești într-un oraș mic, oamenii se așteaptă să fii o prezență permanentă în viața lor. Îți cer tacit să crești, să muncești și să te așezi la casa ta. Îți cer să nu pleci, pentru că ideea unei plecări este absurdă, orice fel de încercare a emancipării fiind respinsă. Când încolțește totuși în mintea… Citește în continuare frînturi (3).
frânturi (3).
pentru tine am pășit ușor, să nu te sperii mergeam pe vârfuri și mă mai împiedicam uneori atunci se auzea tare și începeai să scâncești și mă certai că tu nu ești obișnuit cu oamenii și vrei să fie liniște mă rușinam eu și mă credeam vinovată că tu nu ești obișnuit cu oamenii și… Citește în continuare frânturi (3).
frînturi(2).
cel mai mare defect al meu e că nu pot lua decizii eu sunt măgarul lui buridan eu o să mor la răscruce de drumuri în intersecții o să mă uit în dreapta și o să văd o lumină care mă orbește dar care-mi place și mă cheamă în stânga-mi văd confortul care deja mă… Citește în continuare frînturi(2).
frînturi.
Tocmai coborâsem din tren. Îmi car bagajul de-a lungul parcului, dându-mi ultimul strop de energie din ziua respectivă. Sunt privită lung și judecată. Sunt supusă unui examen greoi, care mă face să amețesc. Sunt, după mult timp, vizibilă. Viața într-un orășel micuț. Într-un orășel care m-a consumat și m-a modelat treptat, căci orașele mici tind… Citește în continuare frînturi.
sunt supărată pe viață cu toată fibra mea.
ce trist e să nu vorbiți aceeași limbă să fiți acolo amândoi și să vă uitați în ochi și să nu vă înțelegeți să vrei să-i spui cât te bucuri că ești deși uneori nu vrei să mai fii să vrei să-i spui cât de frumoasă e ploaia sau cum ți-e teamă de liniște cum… Citește în continuare sunt supărată pe viață cu toată fibra mea.
teoria grafurilor.
Se dă, se numește, vom nota, vom spune– „fiecărui vârf i se poate asocia un punct și fiecărei muchii un segment”. Se naște, se observă, se va pierde, pe un nivel superior, terminal, un vector.
s-a spânzurat.
Nu a mai rezistat. Fiecare cuvânt îi părea infam. Fiecare propoziție era abjectă. Nu era el așa, nu voia să fie așa - ceilați erau de vină. Mereu ceilalți! El era instrumentul, ceilalți voința. Nu putea să bea, să fumeze - să-și înece amarul în ceva. El exista așa, fără să vrea. Se învârtea pe… Citește în continuare s-a spânzurat.
costel strikes again.
S-a întâmplat, de-a lungul numeroaselor competiții, să se stabilească mutual căștigătorul de către public, fără ca premiul să-i fie desemnat, în fapt, lui. Mulțimea știe, cunoaște, aprobă că el ar fi trebuit încoronat, dar lamentările se sting aproape imediat, căci lucruri asemenea se întâmplă la tot pasul. Unii dau vina atunci pe neșansă, pe soarta… Citește în continuare costel strikes again.
cred că charlie a murit.
Cumva a fost totul ciudat încă de la început, îl plăceam, dar mă speria. Aspectul lui m-a frapat, era individul contrariilor, avea ceva care te atrăgea și-ți provoca repulsie - ambele în același timp. Nu l-aș putea descrie, contura, despre cei asemeni lui nu se vorbește. Relația noastră mereu a fost încurcată, era un du-te-vino… Citește în continuare cred că charlie a murit.
costel.
De Costel am vrut să scriu de ceva timp. Tot ceva timp a trecut de când l-am văzut ultima dată. Costel e bărbatul care a refuzat să crească, iar, la o adică, ar fi nefiresc și absurd să te referi la el ca la un bărbat. La aproape 50 de ani, Costel încă nu e… Citește în continuare costel.
aberez.
cât de mult tre să-ți dorești să iubești viața încât e nevoie să pui stăpânire pe sufletul meu, să iubești așa, cu două?și dacă eu îți dau sufletul meu, pentru că așa e făcut să fie, vei ști tu ce să faci cu el?iar atunci când sufletul meu îl va atinge pe al tău, nu-ți… Citește în continuare aberez.
dragă radu.
Dragă Radu, poate chiar sunt psihopată. O să te numesc Radu pentru că numele tău e ca numele de Voldemort. Nu trebuie rostit. Și franc, nici nu mi-l mai amintesc. Mi-ai zis că-s psihopată atunci când am refuzat să mai vorbesc cu tine. Ți-am râs în față și ți-am zis să te mai duci tu… Citește în continuare dragă radu.
metamorfoze?
Mi-e greu să scriu, credeți-mă pe cuvânt, mi-e greu.Poate dacă stilul meu (de a scrie) nu s-ar fi schimbat de la o carte citită la alta, poate dacă nu aș fi blamat mâine ceea ce aș fi apreciat azi, poate dacă nu aș fi fost brutal de onestă în scrierile mele, poate, de abia atunci,… Citește în continuare metamorfoze?
a plouat.
În seara asta a plouat.A plouat des in ultima perioadă. Poate prea des, dacă mă intrebi pe mine.Dar nu mă intrebi.Și totuși, ploaia asta mi s-a părut diferită.Am simțit-o ca pe-o descătușare, ca pe-un plâns, ca pe-un oftat.A fost bruscă.Intimidantă.M-a dus cu gândul la un om în momentul defulării.Știi? Când nu mai poate să se… Citește în continuare a plouat.
iamiulia 