de Lau Tatar

Cobor ochi umili
pe petalele albastre împotrivindu-se pașilor mei,
pe firele de iarbă îngălbenite de înțelepciune,
pe stânca calcaroasă sculptată de picăturile de timp.

Încerc să șterg din memorie
amintirile despre suflete cu aripi,
amintirile cu demoni ce-mi bântuie viața,
amintirile ale clipelor ce viețuiesc doar în mintea mea.

Mă las purtat
de vântul ușor ce-mi mângâie părul,
de lumina filtrată prin spuma norilor,
de gândurile scăpate din lesă.

Și plutesc, plutesc…

https://tatarlau.wordpress.com
https://web.facebook.com/

Photo by Alex Gherman on Unsplash

de Tudorița Ivan

Ce-aș putea spune de tine,
Luceafăr blând, dragă Emine
Când plânge zarea tulburată,
Orfană lacrimă sărată..

Când frunzele foșnesc duios,
Făcându-ți patul tânguios,
Cu flori albastre-n căpătâi
Cu rugăciuni, ca să rămâi.

Pământul scrijelit de tină,
Plânge și el bătut de vină
Cu plopii fără soțnoftând,
Singurătatea-și ascultând.

Izvoarele își frâng durerea,
Când munții și-au pierdut vederea,
Te-așteaptă ramul desfrunzit,
De lacrimi, la hotar păzit.

Privighetori în glasuri mii,
Slăvesc prin timpuri ruginii
C-au fost de tine adorate,
Când te aveau ca pe un frate.

Prin iarba verde, mătăsoasă
Cu amintirea ca crăiasă,
Printre cărări cu pașii tăi,
Se-aud a inimii bătăi.

Ne-ai dat de toate-n bogăție,
Azi suntem, numai sărăcie
Din cer, privești înlăcrimat
Că suntem toți, ninși de păcat.

Pe bolta vremii luminoasă,
Tu strălucești din a ta casă,
Luceafăr blând, prin mii de stele
Ce-și plâng sorocul singurele..

Emine, dulce grai de împărat
Cu dor în piept tu ne-ai lăsat,
C-o rugăciune și-un suspin,
În slovele dulcelui Emin..

Nimic nu suntem fără tine..
Doar vise goale și suspine…

15.01.2025
Atena

Teodora Dorothi

Photo by wr heustis

de Ileana Vlădușel

Când chipuri știute devin neștiute
Și-n golul privirilor rămân răstignite,
Când fulgii de gheață sub pașii răniți
De drumuri pierdute se-adună-n secunde,
E iarnă când brațele nopții sunt surde
De toate chemările trupului gol,
E iarnă când strigăte pun monopol
Pe șoaptele tandre, din cuibul din inimă
La care iubirea din noi se închină.

E iarnă atunci când rămân de pripas
Secundele ceasului în care-am dansat
Întâiul fior și primul sărut,
E iarnă când tot ce-am avut s-a pierdut
Când trupul în jur brațe nu are
Și urechea e surdă la orice chemare
Și șoaptele tandre pe buze ne mor
Și-n suflet rămân numai cioburi de dor

E iarnă când zorii nu pot să-ți mai dea
O tandră privire și-n zaț de cafea
Chirilice semene vestesc că-I târziu
Iubirea plecată să-întoarcă și știu
Privirile tale, oricât ar ascunde,
Că-n timpul iubirii nu este un mâine,
Că-n șoaptele tale și-n strigătul lui
Se-ascunde-o tăcere în care-i târziu.

(Din manuscris)

https://www.facebook.com/
Ileana Vlădușel

Photo by James Wheeler