by

Un lac, două lacuri

În alb și negru colorăm curcubeul. De ce să-l colorăm? De ce în alb și negru?

Pentru că am pierdut culorile, furate fiindu-ne de oarecine. Și, odată cu ele ne-au fost furate visele.

Eram îndrăgostit de Vidraru, primul lac văzut de mine, după Scropoasa, lacul “de la mine de acasă”. Lângă Vidraru am făcut o bucată din armată, pe fundul lui am traversat în ’75, când a fost golit din cauza unei defecțiuni. Apoi, în mai multe rânduri, am călătorit ca să-mi “clătesc ochii” cu mirificele peisaje de acolo.

Și mai am un lac pe care l-am vizitat ades, fiind relativ aproape, lacul Paltinul. La baraj opream să bem o gură de apă de la un izvoraș. Apoi ne opream mai sus, la “poiană”, unde se putea face plajă, se putea încinge un grătar. Și nu doar o dată am urcat până în Valea Doftanei. Ba chiar într-un an am participat la vestitul “festival al cașcavelei”.

Locuri, amintiri, imagini fotografice sau doar memorate. Locuri care îmi vor rămâne mereu în memorie.  Mirosul acela specific, de apă în mare cantitate, purtătoare de pești și alge, oglindă a cerului.

by

Tinerețe

Fiind băiet, păduri cutreieram.
Nu mă blamați, căci Eminescu nu eram,
Ci doar un băiat simplu, precum vezi,
Ce mă jucam pe dealuri și livezi.

Mergeam în pădurice să culegem cireșe,
Să ascultăm în pace păsările gureșe,
Iar mai sus, în pădure, după ciuperci mergeam.
Acum stau doar în casă și lung privesc pe geam.

Trecut-au oare anii? Mai ieri flăcău eram,
Cu poftă pentru viață mă cățăram pe ram
Ca să culeg o pară, un măr, un fruct, ceva
Care-mi incita pofta. Ce bine mai era!

Azi, cu-un baston în mână, abia ajung în piață,
Ca să cumpăr o pâine, un cartof sau verdeață.
Unde ești tinerețe? Pe unde te-ai ascuns?
Îmi sorb încet cafeaua, de vagi tristeți pătruns
Și de melancolie. Tu, viață tinerească,
Revino iar în suflet și în privirea noastră!

by

Vers de gând împrăștiat

Aici la mine e bine și frumos,
E soare blând și frunze sunt pe jos.
Ascult un radio, cu muzică frumoasă,
Cu poezie, folk și melodii “de casă”.

Sunt singur și privesc prelung tavanul
Cu urme vagi de trafalet. Trecut-a anul,
Ba chiar vreo patru de când am zugrăvit.
Privesc prelung și nu mi-e de gândit.

Poate că mâine singurătatea s-o sfârși,
Poate că mâine din nou noi doi vom fi,
Poate că mâine… sau astăzi… cine știe,
Cânta-vom împreună un cânt, o melodie…

by

Un timp, un pas

Să rup o zi din viața mea
Și să mă plimb la braț cu ea.
Să rup, să culeg, să trăiesc
O zi din timpul pământesc.

Un timp, o zi, dar din trecut,
O amintire ce-a durut
Sau clipa, cea de bucurie
A vieții ce a vrut să fie.

Se trece timpul ca un fum,
Ce-a fost cândva nu este-acum,
E doar o urmă ce-a rămas,
Urmă de timp, urmă de pas…

Din “carpe diem” ce-a rămas?
Azi am trăit, am făcut pas
Și înc-un pas voi face mâine,
Pentru o frunză, pentru pâine.

Un pas voi face, înc-un pas
Până ce-n față n-a rămas
Decât o poartă, poate-un vis,
Al tărâmului bun, promis.

Și-atuci lua-mi-voi bun rămas
De la ce-a fost viață sau pas,
De la pădure, munți și văi,
Și de la lume, de la voi.

by

Este timp

Este timp pentru toate, pentru ziua de ieri,
Pentru ziua de mâine, pentru noi primăveri.
Însă ne vom găsi pentru azi puțin timp?
Dacă nu pe aici, poate sus, pe Olimp?

Avem timp să cârtim că suntem asupriți
De acei ce au pâinea și noi îi vrem opriți.
Dar găsi-vom noi oare timp să ne adunăm
Gând cu gând spre ‘nălțare, spre cer să navigăm?

Timp mai e să gândim, mai e timp de popas
Pe o arcă-a lui Noe, unde noi am rămas
Urma vieții lăsate pe acest trist pământ,
Trib sărac, legendar, sub sever jurământ.

by

Noi începuturi

Aș vrea să pot să-ncep din nou
Să fiu un tânăr, nu erou,
Ci simplu om, pe-aici trăind,
Și ca om simplu viețuind.

Aș vrea să mă îndrăgostesc,
Să cânt, să visez, să iubesc
Și să alerg după himere,
Și după zâne efemere.

Să fiu din nou ce-am fost cândva,
Un soldățel cu arma sa,
Ce scrie dulci scrisori de-amor,
Povești cu zâne și umor,

Să mai visez printre soldați,
Făr’ de război, să fim ca frați,
Să ne-ajutăm, prieteni buni,
Tineri făloși, tineri nebuni.

Dar nu mai sunt acele vremi.
Suntem bătrâni. Eu gem, tu gemi,
Că șalele ne-au doborât
Sau un genunchi doare urât.

Numărăm deja șaptezeci
De primăveri și toamne reci,
De veri fierbinți, cu soare mult,
Și ierni cu nea zburând tumult.

by

Gând de octombrie

E toamnă, e rece afară, dar pe veranda mea s-a ascuns un greieruș care cântă de mama focului.

E toamnă, e rece afară, dar între plăcile verandei mele a crescut, rebelă, o crizantemă. Am protejat-o toată vara iar acum, drept recunoștință, mă bucură cu florile sale vișiniu închis.

E toamnă, e rece afară, iar pe veranda mea își împart spațiul un greiere blând cântăreț și o crizantemă poznașă.

Bine ai venit, toamnă frumoasă! Poate că mâine mă amestec și printre frunzele viei, să culeg poama dulce.

by

Gânduri de seară

M-am gândit să vă spun câte un gând, aruncat spre seară.

Azi mă gândesc la toamna care a venit, poate neșteptat, o toamnă udă ca la Topârceanu, cu zile în șir plimbând picurii de ploaie. Și fiecare picătură poartă în ea un gând, o rugă, o dorință sau un dor.

La mine este dorul, ascuns în fiecare picătură de ploaie.

O noapte liniștită vă doresc!

by

Gânduri

Nu știu ce să vă spun azi. Poate că mi-e dor, sau că visez.

Am să spun doar că am vrut să scriu, să știți că încă exist. Poate că mîine…

De fapt, doar am făcut proba unei tastaturi noi, care funcționează și pe telefon. Poate voi proba și șoricelul, dar pentru acela nu mai am nevoie de martori.