Pana acum discutia noastra s-a centrat pe urmatorul subiect: la ce trebuie sa faca fata, o fata cu Sindromul Rett. Fiecare dintre noi, cei care suntem aproape de ea, trebuie sa gasim moduri diferite de a rezolva aceste probleme. Ea are intr-adevar multiple handicapuri: nu numai pentru ca aceste handicapuri se influenteaza si se intaresc unul pe celalalt, dar si pentru ca are dificultati in fiecare pas al procesului de invatare si actionare. Ea are dificultati in internalizarea in mod corect a informatiilor, in procesarea lor si utilizarea pentru a raspunde sau a actiona.
Handicapurile interpun diferite obstacole in acest proces. Dificultatile perceptuale, dificultatile in coordonare, fluctuatiile care conduc la nivele scazute de activitate si lipsa motivatiei emotionale previn preluarea corecta a informatiilor. Retardul mental si fluctuatiile sunt obstacolele interpuse in procesarea informatiilor. Cand vine timpul sa utilizeze si sa raspunda informatiilor prin actiune, ea va fi stanjenita de comportamentul stereotip, de apraxie, de handicapul motor si de dificultatile in coordonare si comunicare. Ea poate fi stanjenita si de lipsa motivatiei emotionale, de fluctuatiile cu nivele scazute de activitate, si de modalitati diferite de reactie emotionala si de nesiguranta a identitatii.
Este important sa vedem cum aceste handicapuri se grupeaza intre ele si dupa cum vedeti, cele mai mari obstacole sunt in ultimul pas al procesului cand trebuie sa performeze. Aceasta inseamna ca fata intelege mai mult decat poate oferi si asta nu inseamna ca este o lipsa totala de cunoastere si abilitate. Trebuie s-o luam ca atare asa cum este, nu asa cum face, sau nu face ceva… iar ce este ea acum este destul de complexa. Este atat de sensibila fata de lumea ei si de oamenii care o inconjoara, este atat de isteata cand vine vorba de deschidere emotionala sau de contact social.
Ea trebuie sa aiba ceva in interior, de aceea este in stare sa interactioneze, sa comunice si sa influenteze mediul in modul ei specific… asta inseamna ca intelege foarte multe! Ea arata deseori un minunat sens al umorului. Este foarte isteata cand trebuie sa faca asocieri rapide si stabile mai ales cand este interesul ei. Desigur este un potiential mare pentru activitate motorie, asa ca nu trebuie sa ne centram pe ceea ce nu poate face, trebuie sa incercam si sa ne concentram pe ceea ce poate face, sa cautam situatii unde ea poate sa isi foloseasca abilitatile si sa le imbunatateasca. Daca fata chiar poate face putine lucruri, atunci este important sa retinem un singur lucru: cu cat poate face mai putin, cu atat ea va pierde acele abilitati daca nu ii este permis sa actioneze.
Fiecare fata cu Sindromul Rett este unica si trebuie sa aiba un program personalizat in mod individual corespondent cu nevoile ei. De asemenea parintii vor sti cel mai bine ceea ce este bine sau rau pentru fetita lor speciala. I final, este convingerea mea este ca daca vrem intr-adevar sa cunoastem fata cu Sindromul Rett, trebuie sa ne uitam la ea in primul rand nu cu ochii nostri fizici, ci cu cei mentali. Ochii fizici cand sunt sunt folositi, vedem si invatam multe lucruri, dar cand folosim ochii mentali, atunci intelegem!